Un cadru natural deosebit, Parcul Naţional Krka

TIPĂREȘTE

M-a mirat şi mă miră şi acum zgârcenia relatărilor despre acest obiectiv deosebit situat în partea continentală a Croaţiei, având în vedere că vara aici este un adevărat furnicar de oameni. Atât de mult mi-a plăcut un alt parc la Plitvice în 2012, încât în acest an am făcut un efort şi mi-am dus şi prietenii să ne bucurăm împreună de minunatele creaţii ale naturii Lui Dumnezeu pe aceste meleaguri.

Şi cum veneam de pe coasta dalmată ne-am propus să vizităm mai întâi Parcul Naţional Krka aflat în drumul nostru, aproape de oraşul de coastă Sibenik şi la aproximativ 200 km de Plitvice. Fiind mai aproape de traseul nostru, am hotărât să vizităm parcul Krka pe la Lozovac şi nu pe la Skradin, poarta uzitată mai des de turişti, din câte am înţeles eu.

După un traseu frumos printre dealuri cu multe serpentine am ajuns la Lozovac, pe un platou imens, unde o pancartă ne indica poziţia parcului Krka. Aici s-a întâmplat ceva haios de care şi acum îmi vine să râd când îmi aduc aminte.

Nefiind nimeni prin preajmă şi bariera ridicată, dar şi din neatenţie, mi-am continuat drumul spre parc crezând că taxarea se face aproape de lacuri ca la Plitvice. Am coborât aproximativ 4 km pe o şosea cu multe serpentine şi am ajuns într-o parcare aproape de intrarea pe traseul pietonal al parcului.

Când mă pregăteam să parchez, şi să caut casa de bilete, vine un nene agitat peste măsură explicându-mi că nu pot parca. I-am propus să plătim biletul aici ca să nu mai urcăm până sus, însă s-a agitat şi mai tare punându-şi mâinile în cap. N-am avut ce face aşa că am urcat cei 4 km pînă la barieră (de data aceasta lăsată).

Când ne-am apropiat de casa de bilete paznicul de aici era aşa de înfuriat şi gesticula din mâini, încât am crezut că nu ne mai dă voie să vizităm parcul. Ce-o fi fost la gura lui numai el ştie, că noi n-am înţeles nimic.

L-am lăsat să se calmeze, am dus maşina in parcarea imensă din spatele gheretei paznicului (parcarea este gratis), după care ne-am aşezat la rândul care începuse să se formeze la casa de bilete. Costul unui bilet de intrare este de 90 kuna şi se poate plăti cu cardul sau cash (kuna). Un autobuz, care face naveta jos la parc după un orar bine stabilit, ne-a coborît aproape de zona amenajată pentru vizită.

Traseul este bine marcat şi uşor de străbătut. Practic se merge pe traseul podeţelor de lemn amenajate în acest scop şi nu te abaţi din drum decât în punctele de belvedere pentru poze. Odată intraţi pe traseu te simţi ca într-un decor de basm, totul pare ireal de frumos, natura pură în toată splendoarea ei.

Deşi vizitasem parcul Plitvice cu un an în urmă şi mai văzusem ceva asemănător, priveliştea de la intrarea în parcul Krka parcă avea ceva aparte. Pădurea cu frunză deasă, vegetaţia abundentă, minicascadele, zvoraşele ce curgeau pe lăngă poteca din lemn şi trilurile voioase ale păsărelelor mi-au adus aminte de „Dumbrava Minunată”. Era aproape la fel ca cea care mi-am închipuit-o în mintea mea de copil, când am citit povestirea cu acelaşi nume de M. Sadoveanu.

Prietenii mei, care deocamdată nu văzuse parcul Plitvice, erau încântaţi peste măsură spunând că nu credeau să existe aşa ceva într-un parc natural. Când le-am zis că o să vadă ceva şi mai şi la lacurile Plitvice, m-au contrazis cu tărie: „nu poate fi mai frumos ca aici”.

Am parcurs această primă zona amenajată pentru vizită şi după ce am făcut numeroase poze din punctele de belvedere, situate de-a lungul traseului, am ajuns la intrarea dinspre Skradin, unde în partea stângă îşi proiectează stropii în aer, cea mai mare şi mai frumoasă cascadă a parcului, Cascada Skradinski Buk.

Este principala atracţie a parcului şi unul dintre cele mai pozate locuri din Croaţia. O cascadă foarte mare (100 de metri în lăţime), o înlănţuire de căderi de apă care însumate au o înălţime de cca 38 de metri.

Barajul de calcar care a creat practic cascada, formează mai multe bazine de apă de diferite dimensiuni, în care apa curge ca peste un preaplin. Printre ele o bogată vegetaţie de muşchi şi erbacee, care dau cascadei o frumuseţe aparte.

La poalele cascadei s-a format un lac, în care amatorii de scăldat se pot răcori în voie, într-o apa limpede cum e cristalul. Tot aici în partea dreaptă se află un grup sanitar modern, o terasă şi un restaurant.

După ce am traversat podul de peste râul Krka, din faţa cascadei, am trecut pe lângă o fostă hidrocentrală, care începând cu 1895 alimenta oraşul Sibenik cu energie electrică. Din câte am descifrat pe un panou, această hidrocentrală este o mândrie patriotică, fiind proiectată şi executată de inginerul croat Vjekoslav Melchsner.

Ajunşi într-un platou am vizitat biserica veche din 1761 cu hramul „Sf. Nicolae”şi alte puncte de belvedere din care unul mai cunoscut numit Franz Joseph, inaugurat cu ocazia vizitei împăratului Austriei în Croaţia. De la înălţimea acestui platou se poate admira cascada panoramic în toată splendoarea ei.

În drumul nostru de întoarcere spre autobuz am mai descoperit un muzeu etnografic în care punctul forte este o moară de apă (funcţională) care măcina porumb, supravegheată de un reprezentant al muzeului. Tot aici o minicascadă frumoasă este încadrată de muzeu şi o terasă înconjurată de copaci umbroşi, flori şi multă vegetaţie.

Ajunşi din nou la intrarea pe traseul amenajat cu podeţe din lemn nu ne-am putut abţine să nu mai vizităm încă odată partea aceea de la intrare numită de mine „dumbrava minunată”.

Cam atât am vizitat din Parcul Naţional Krka. Parcul este mult mai mare şi are şi alte zone de vizitat. Ulterior am aflat că se mai puteau vizita în apropiere de localitatea Milijevci alte cascade, din care cea mai cunoscută este Cascada Roski plecând cu barca sau pe jos din Parcul Krka.

Deasemeni în interiorul parcului se mai putea vizita Insula Visovac, amenajată în timpul domniei lui Ludovic I al Ungariei, Mănăstirea Visovac ce datează de la începutul secolului al XV-lea, sau Mănăstirea Krka ctitorită la începutul secolului al XIV-lea.

Am părăsit Parcul Naţional Krka foarte încântaţi, însă pe mine personal mă frământa un gând. Eram curios să aflu care va fi părerea prietenilor mei despre noua destinaţie, Parcul Naţional Lacurile Plitvice, vizavi de Parcul Naţional Krka.

Cu un astfel de gând am plecat pe un nou şi frumos traseu până la celălalt parc naţional, pe care am să-l descriu într-un review separat.

---

VIZUALIZĂRI: 5149 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI