Ne-au salvat excursiile

TIPĂREȘTE

Şi continuarea

Pentru că oricum părea o vacanţă eşuată, trebuia să facem ceva să schimbăm situaţia. De când plecasem de acasă, mă gândeam la 3 lucruri: să văd minunatul parc Krka, să ajung la Plitvicka Jezera (parcul lor naţional renumit) şi dacă pot/îmi permit, să văd şi Venezia puţin, pentru că eram foarte aproape.

Deci, urmează planificare. Mergem la o agenţie să întrebăm de excursie la Venezia. Erau plecări chiar de la locaţia noastră, doar că, fiind foarte puţini care plecam de acolo, nu ne asigurau transport până în portul de plecare. O minune! Ce ne puteam dori altceva decât să mergem singuri până în portul de plecare din Porec, să ajungem la ora 7:30 dimineaţa, fără gps, pe un drum pe care nu mai fusesem? Oameni hotărâţi cum suntem, am zis că o facem şi pe asta. Agenţia ne dă evident preţ redus pentru că nu ne mai asigură transportul, astfel că preţul unui bilet până la Venezia a fost de 520 kn/persoană, cu plecare din Porec, cu Venetia Lines. Programare pentru Vineri. Restul activităţilor, relativ la nimereală, le-am programat în funcţie de chef.

Am vizitat de curiozitate un acvariu din fantasticul lor oraş. Preţul a fost de 30kn/persoană şi ne-am plictisit teribil. Era doar ceva pentru copii, foarte mic, dar cu o reclamă de zici că cine ştie ce rechini uriaşi şi balene vezi acolo. O prostie! Şi după încep “aventurile”.

Aventura 1: Dezamăgiţi de cum începuse vacanţa, ne urcăm în maşină şi mergem să vizităm insula Krk, care era foarte aproape şi să vedem şi parcul Krka. Distanţa foarte mică, drum scurt, trecem pe un pod foarte frumos construit, care leagă insula de continent şi ne oprim la prima agenţie să întrebăm cum ajungem la Krka park. Doamna de la agenţie, care din fericire ştia engleză, îmi zice cu multă căldură în glas: Well, we’re here, and Krka park is 400 km down, is not on Krk island. Whaaaat? Deci Krka parc nu avea nicio treabă cu insula Krk. De parcă nu era de ajuns că soarele abia apărea, că zona părea pe alocuri părăsită, că urcam şi coboram de ne ieşeau ochii până la plajă, Krka nici măcar nu era acolo. Greşeala mea că nu m-am uitat cu atenţie pe site-ul parcului, dar nici nu mă gândeam ca nu au legătura una cu alta. Concluzie, incă o zi ratată. Mergem să vizităm insula dacă tot am bătut drumul până acolo. Nimic spectaculos, nimic deosebit, aşa că mergem să mâncăm şi să bem de deprimare. Pe una dintre străduţele lor înghesuite cu multe restaurante, găsim unul care ne atrage. Meniul părea interesant, deci ne aşezăm ca să ne plângem de milă. Asta până vine mâncarea, care ne răsfaţă la maxim papilele gustative. Un deliciu, orice mâncai. Fabulos! Preţurile medii spre mari, dar pentru deliciile alea merită banii.

-platou de peşte – 148 kn

-creveţi în sos de nu ştiu ce - 155 kn

-orez cu creveţi – 75 kn

-clătite – 25 kn

-apă 0,75 l – 9 kn

Răsfăţ total şi m-aş mai întoarce pt mâncarea aia, dar nu mai ştiu să ajung. Mai dăm o tură, ne mai zgâim la una şi la alta, baieţii îşi cumpără o sticlă de Jack Daniel’s la preţul de 170kn şi plecăm acasă.

Aventura 2: Trebuie să ajungem la Venezia. Ne trezim cu noaptea în cap, chiauni de somn, ca să ajungem la 7:30 în Porec. Drumul era cam de 2 ore. Folosim harta cumpărată, ştim că trebuie să ne îndreptăm către Rijeka, iar apoi către oraşul *ula. Toate bune şi frumoase, mergem pe autostradă, totul decurge cum trebuie, ne încadrăm în timp, până când, un nenică ne obligă să facem detour de pe autostradă, pentru că este închisă. Şi de aici începe distracţia. Indicatoarele lor erau cred din 20 în 20 de km şi niciodată în intersecţii. Am mers la ghici, pentru că oricum era noapte, nu aveam pe cine să întrebăm, era pustiu, multă câmpie şi câte un sătuc amărât pe ici pe colo. Şi timpul trecea şi noi habar nu aveam în ce direcţie ne îndreptăm şi ne treceau apele. Deja mă gândeam că am aruncat pe fereastră 75 euro, pentru că nu-mi imaginam că o să ajungem. Limită de viteză?! Ce-i aia? Am încălcat orice regulă puteam să încălcăm, am zburat pe acolo, dar într-un final ajunsesem în *ula. Şi ne gândeam că gata, mai avem puţin şi ajungem. Dar evident că din nou indicatoarele lipseau cu desăvârşire şi am ajuns la naiba în praznic şi deja mă resemnasem că nu o să ajungem, sau dacă o să ajungem, am zis că o sa pupăm toate statuile din Venezia. Se făcuse 8 fără 10 şi noi încă nu ajunsesem. La 7:30 trebuia să fim în port, pentru că la 8 pleca bărcuţa. Şi la 8 intrăm în Porec şi ne revine speranţa. Găsim repede o parcare, aruncăm maşina ca din avion şi ne dăm sufletul alergând până în port. Nu am mai alergat cu aşa viteză de la proba sportivă de bacalaureat. La 8 şi un sfert ajungem şi noi, ultimii. În faţa noastră mai erau 4 persoane. Norocul nostru că a durat mai mult controlul paşapoartelor, ca altfel ne luam de mult adio. Până am ajuns în Venezia încă nu ne venea sa credem că am reuşit. Drumul a durat 2 ore 30 min, iar noi am fost aşezaţi pe barcă în funcţie de limba pe care o vorbeam, ca să ne poată explica ce urmează.

Ne-au prezentat excursiile opţionale, locurile de întâlnire, cum ne găsim, când trebuie să fim înapoi pt îmbarcare.

Excursiile erau:

-Shuttle Service – 15 euro/adult, 7,5 euro/ copii pana la 12,99 ani

-Plimbare cu gondola 35 min – 29 euro/adult, 14 euro/copii pana la 12,99 ani

-Prânz – 25 euro/adult sau copil

-Taxi boat 40 min – 29 euro/adult, 14 euro/copii pana la 12,99 ani

-Panorama Tour 45-50 min – 29 euro/adult, 14 euro/copii pana la 12,99 ani

Excursiile dorite trebuia să le plăteşti înainte să cobori, pentru că era număr limitat de locuri la unele. Puteai plăti atât în euro, cât şi în kune. Ora de plecare din nou către Porec era 17:00. Deci aveai timp cam de la 10:30 la ora 17:00 să dai o tură prin Venezia, oraş care nouă ne-a plăcut foarte mult şi am şi avut o vreme minunată.

Când am ajuns înapoi în Porec, eram rupţi de oboseală şi urma şi drumul până acasă. Deja ne gândeam cum naiba ieşim noi din toate satele alea, noaptea, fără indicatoare. Şi intrăm pe autostradă şi aşteptăm să ne facă cineva detour. Ghiciţi ce! Drumul nu a mai fost închis şi am ajuns de 2 ori mai repede acasă. Am ajuns noi pe la 11 şi ceva, dar măcar nu am mai traversat toate satele posibile.

Aventura 3: În mod normal nu ar fi fost o problemă că am ajuns târziu de la Venezia, pentru că puteam să dormim a 2-a zi cât vroiam. Doar că, noi viteji, pentru a 2-a zi ne planificasem scufundări. La ce oră? Pe la 9 aşa. Până la biroul de scufundări făceam cam o jumătate de oră, deci ne-am săturat ioc de somn.

Preţ scufundări 380 kn/pers şi 165 kn/pers pentru privitori/însoţitori.

Cu ochii umflaţi ca la melc de nesomn plecăm dimineaţa, să facem bâldâbâc. Surprizăăăă! Ajungem la birou şi ne anunţă că nu mai putem face scufundările atunci, pentru că nu mai puteau 2 persoane şi eram prea puţini şi facem a doua zi. Nu au avut numărul nostru de telefon ca să ne anunţe. Deci după ce că nu dormisem, nici scufundări nu făceam. Şi după toate astea, drumurile lor erau numai cu urcat şi coborât. De nu am urcat şi am coborât, de nu mai ştiam de noi.

Am fost prea obosiţi ca să mai urcăm 2 dealuri, motiv pentru care am urcat doar unul şi ne-am oprit la plajă. De fapt ne-am oprit să dormim, că soare nu a existat, deci aia nu a fost plajă.

Ca să nu considerăm ziua totuşi pierdută, mai după-amiază am fost să facem parasailing. Puteai să te dai singur, în 2, în 3 sau în 4. Noi ne-am dat in 3, pt ca un prieten al nostru nu a vrut. Preţul a fost de 500 kn/3 pers pentru 10 min, deloc negociabil. Puteai să te tăvăleşti, că nu făceau reducere. Era oricum pentru prima oară, am mers, ne-am bucurat. Chiar dacă a fost înnorat, ne-a plăcut, ne-am simţit bine.

În aceeaşi zi ne-am uitat şi la un meci de polo care avea loc pe acolo pe lângă noi şi cam asta a fost. Restul zilei am lenevit pe unde am putut: plajă, bar, canapea acasă.

Aventura 4: Plecăm din nou hotărâţi să ne scufundăm. Ne pregătim psihic pentru a urca şi coborî încă 2 dealuri, în speranţa că nu se va amâna din nou. Şi nu, nu s-a amânat. Ne-au făcut instructajul, ne-au recomandat să ne luăm mâncare şi băuturi cu noi, pentru că o sa dureze mult si plecăm. Eram 7 persoane, dintre care se scufundau doar 5. Barca micuţă, de viteză, ne duce la naiba în praznic în larg şi dupa vreo oră de mers, sau mai mult, ne oprim, într-un golfuleţ. Şi când ne oprim, ce să vezi? Erau valuri şi barca se clătina de zici că urma să se răstoarne. Atât mi-a trebuit, că mi s-a facut rău şi mai mai să dau la boboci. Norocul meu că malul era aproape şi am înotat până acolo şi m-am dus să-mi plâng de milă.

Instructorul cobora doar cu câte un scufundător odată, ceea ce a însemnat o aşteptare relativ lungă. Mi-a venit şi mie rândul, am fost fericită, m-am scufundat, a fost o experienţă minunată, pe care eram hotarâtă sa o repet. Cumpărasem şi o cameră foto subacvatică de acolo şi speram să o iau cu mine în apă. Nu am putut, pentru că mergea doar până la 5m, iar noi coboram mai mult. Instructorul controla tot echipamentul tău şi îţi făcea semne unde să te uiţi ca să mai vezi diverse: peştişori, castraveţi de mare etc. Deci tot ce trebuia să faci tu, ca începător, era să respiri. La prima experienţă e posibil să mai uiţi, că te fură peisajul subacvatic.

Spre deosebire de cei din Punta Cana, aici nu ne-au trecut iniţial prin testul din piscină. Ne-au băgat direct în mare. Dacă acolo ţi se întampla să nu poţi să te scufunzi, pt că te panicai, sau nu puteai să respiri, ghinion. Pierdeai banii şi te alegeai cu o zi de plajă pe mare. A fost cazul unui puşti de 14 ani. S-a speriat şi nu a putut să mai facă scufundarea.

Aventura 5: Plitvicka Jezera. O minune a naturii, a omului, a cui o fi, dar o minune. Erau cam 175 km din Crikvenica până acolo, dar am fost hotărâţi să-l vedem şi bine am făcut.

Biletul de intrare a fost 110 kn/adulţi ,cu unele reduceri pentru studenţi, grupuri şi copii. Eu fiind încă studentă la vremea aceea, am plătit bilet redus, arătând doar cardul de student de la ASE şi nimic mai mult. Biletul de intrare era de fapt şi o mini hartă a parcului.

Făceai 10 paşi în interiorul parcului şi rămâneai mut de uimire. Atâta frumuseţe rar vezi şi îţi dai seama că eşti un om norocos că ai ajuns acolo. Cascade fabuloase, poduri de lemn peste ape de culori minunate, cărări pe munte. Este o combinaţie acolo între tot ce îţi poţi dori: plimbare pe munte, plimbare cu barca, leneveală lângă cascade, dormit pe iarbă. Absolut minunat. Poate pozele vor spune mai mult, pentru că în cuvinte nu mai ştiu cum să explic.

În parc aveai posibilitatea să parcurgi 2 trasee cu trenuleţul şi vreo 2-3 cu barca. Aceste plimbări erau incluse în preţul biletului şi te ajutau să ajungi mai uşor dintr-o parte în alta a parcului, astfel încât să-l parcurgi cât mai mult.

Existau şi vreo 2 locuri în care puteai mânca ceva rapid, gen sandwich, cartofi prăjiţi cu ceva cârnaţi, îngheţată şi băuturi.

În unele locuri deşi erau accesibile, regulile parcului spuneau că nu poţi intra. Cu toate acestea, oamenii ajungeau şi acolo. Doar că oamenii erau români. Aşa naţie de needucaţi suntem, că îţi vine să plângi. Nu spun că toţi erau români, dar cei mai mulţi erau. Urât.

Oricum senzaţional parc. Merită să-l vezi de mai multe ori. Merită să mergi pentru el în Croaţia.

Alte excursii pe care le puteai lua de la agenţie ( preţurile sunt pt o pers):

-Krk Tour – 315 kn

-Rafting – 410 kn

-Excursie Vrbnik – 120 kn

-Excursie Plitvicka Jezera – 320 kn (include intrare parc)

-Fish picnic – 170 kn

-Venezia cu plecare chiar din Crikvenica - 550 kn

-Istra tour – 355 kn

-Baska – 170 kn

-Postojna Cave – 345 kn

-Rab tour – 270 kn

Eu una nu aş mai merge în Croaţia, decât ca să mai văd Plitvicka şi să văd şi parcul Krka, fabulos de altfel. Mi se pare o ţară prea scumpă pentru ce oferă pe partea de litoral.

Vor urma si fotografii, dar dimineaţă când mă trezesc. Acum am rupt tastatura în 2 de la scris.

---

VIZUALIZĂRI: 6542 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI