Cipru, dintr-un colt in altul

TIPĂREȘTE

Ne-am facut un obicei in a vizita cam tot ce e important atunci cand ajungem in tari sau insule mici, asa ca ne-am hotarat inca din tara sa inchiriem o masina. Din 14 zile cat a durat sejurul nostru in Cipru, cu cazare in Paphos la Kefalos Beach Tourist Village (vezi review dedicat), am inchiriat o masina pe 8 zile, care a costat 250 euro (ar fi putut fi costat 160E insa am platit un supliment pentru al doilea sofer plus o extra-taxa pentru a scapa de franciza). Am inchiriat masina pe net, am virat un avans, si la data si ora stabilita cineva a adus masina la hotel (cea care a adus masina era romanca, cel cu care am vorbit la telefon despre masina ce vrem sa o inchiriem era tot roman).

Se conduce pe stanga, volanul e pe dreapta, iar pe autostrada limita de viteza este 100km/h. Nu e atat de complicat pe cat ar parea, mai ales ca toate masinile inchiriate au numere de inmatriculare rosii, deci cipriotii stiu ca esti turist si sunt destul de intelegatori; nu sunt agresivi sau nervosi in trafic.

Vreau sa lamuresc de la inceput cate ceva: Cipru are un relief calcaros, aproape tot litoralul e stancos, sunt putine plaje cu nisip (si probabil acela e adus din alte locuri). Chiar daca acest lucru poate fi o veste buna pentru iubitorii de snorkeling, oricat de frumos ar fi peisajul subacvatic, “dezamagire” este cuvantul care iti sta pe buze cand iesi din apa; fauna e aproape inexistenta. As putea recomanda oricui sa lase echipamentul acasa. Ca si concluzie generala pot spune ca cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut in Cipru au fost foarte greu accesibile si foarte prost semnalizate. Pe de alta parte, locuri mult-laudate in tot felul de ghiduri s-au dovedit a fi fade si mult exagerate. O alta chestie: Cipru este plin-ochi de angajati romani; nu multe erau magazinele sau restaurantele in care nu intalneam conationali. Nu pot sa nu spun ca cei mai multi dintre ei au fost foarte amabili.

Probabil cei mai multi stiu ca Cipru este divizat in doua, mai exact partea de nord a insulei s-a autoproclamat Republica Turca a Ciprului de Nord. O poveste complicata, nu e locul aici de politici; important pentru noi e faptul ca tensiunile intre ciprioti si turcii din nord nu s-au stins in totalitate, asa ca am fost sfatuiti intr-un mod voalat de catre cei care ne-au inchiriat masina sa nu mergem cu ea in nord, eventual sa o lasam in Nicosia si de acolo sa luam autobuzul. Asta ne-a dezumflat putin, pentru ca aveam de bifat si acolo cateva obiective (pana la urma in Republica Turca am intrat doar in Nicosia – intr-un alt review Nicosia - Calatorie in timp), asa ca am batut sudul tarii in lung si in lat, nu neaparat in ordinea de mai jos:

Stanca Afroditei, locul unde, potrivit legendei, ar fi rasarit din spuma marii zeita dragostei si frumusetii; e la cca 25km de Paphos, semnalizata chiar pe autostrada (1km de la exit), usor accesibila. Lasand legenda la o parte, este una din plajele frumoase ale Ciprului, intrarea in apa e facila, dar nu e foarte amenajata. O parcare, un bar (unde lucreaza, bine-nteles romance care, profitand de faptul ca seful nu le intelegea limba ii urau cateva de sanatate, in cel mai neaos stil posibil), niste dusuri si... cam atat. Peisajul e frumos, cu stancile care rasar din mare, albastrul apei e incredibil, si se poate face si snorkeling – dar sa nu aveti asteptari f mari.

Baile Afroditei - sunt langa satul Polis, in peninsula Akamas (extremitatea vestica a Ciprului, o zona mai putin exploatata turistic, insa plina de atractii). „Baile” sunt de fapt un foarte mic iaz langa o stanca, alimentat de izvoare si inconjurat de vegetatie (localnicii zic ca devii mai frumos daca te speli pe fata aici bla-bla). Cat am stat acolo, la umbra, pe o banca, am vazut atat rusoaice care se stropeau pe fata, cat si francezi care se spalau pe picioare. Probabil nu toti citesc ghidurile turistice.

De acolo se poate merge pe jos pe un traseu de 6 km spre punctul cel mai vestic al insulei pentru a vedea niste peisaje si niste culori ale marii incredibile; din cauza soarelui si caldurii am incercat sa mergem cu masina dar drumul era foarte rau. Ne-am intors intr-o alta zi, de dimineata si am inchiriat in portul Latsi o barca cu motor. A fost o experienta interesanta, la un pret super-decent: barca de 60 cai putere, timp de 5 ore a costat 80 euro + 25 euro benzina consumata). Am primit gratuit o lada frigorifica, un colac tras de barca in care ne dadeam, (daca am fi luat motor mai puternic am fi putut lua schiuri de apa), am fi primit gratuit daca vroiam undite, echipament de snorkeling; aveam statie radio, veste de salvare, harta a zonei. Desi nu am mai „navigat” niciodata, totul a decurs foarte usor, singura conditie pentru a putea inchiria o barca in Latsi fiind sa ai carnet de conducere; am fost instruit timp de 10 minute (de catre un angajat roman, bine-nteles), am semnat o gramada de formulare (contract, asigurare, politie portuara etc.), am primit niste „ponturi” despre locurile cele mai bune de ancorat si de balaceala si... la drum. Golfuri incredibil de frumoase, Laguna albastra, insulita Agios Georgios... ai cu ce umple o zi.

Tot in zona peninsulei Akamas este si plaja Asprokremos (Stancile albe), nesemnalizata; despre ea am citit intr-un ghid DK si cu greu am gasit pe cineva care sa ne arate unde e. Dupa un drum neasfaltat, ales la nimereala, am ajuns pe una din cele mai frumoase plaje al Ciprului, unde in afara de noi erau numai localnici. V-o recomand cu caldura, este o plaja neamenajata, nu are toalete sau dusuri dar peisajul este minunat, cu stanci care ies din mare, nu e galagie si agitatie. Probabil nu o veti gasi pe nici o harta insa daca e cineva interesat pot oferi coordonate gps.

O alta plaja neamenjata (de data asta intentionat) e Lara Beach. Aceasta se afla in cadrul unei rezervatii naturale, este locul unde isi depun broastele testoase ouale (noi nu am vazut niciuna, probabil ca nu era sezon). Din cate am inteles accesul masinilor este interzis pe timpul noptii. Plaja este foarte greu accesibila, drumul fiind foarte prost. Din cauza lipsei semnalizarii ne-am invartit prin pustiu o vreme, dupa care am intalnit un fel de „ranger” care ne-a indicat directia spre Lara. Turistii (cei obisnuiti, nu cei ca noi, care pleaca in safari cu masini inchiriate) ajung pe aceasta plaja numai cu vaporasele (de fapt asa si spun toate ghidurile, ca locul e accesibil numai dinspre mare, fapt care s-a dovedit a fi fals). Daca totusi ajungeti acolo, va recomand sa beti o cafea la singurul restaurant aflat la una din extremitatile plajei, pentru ca peisajul e absolut breath-taking.

Daca doriti o plaja super aglomerata, cu nisip, distractie, aglomeratie, galagie si muzica (gen Mamaia/Costinesti) puteti opta pentru plaja Aya Napa, pe care noi am vizitat-o in fuga; stiu ca e considerata Ibiza litoralului cipriot, insa nimic din ce am vazut nu ne-a convins macar sa facem o baie; eram in cautare de plaje linistite si neaglomerate, pe care sa nu stam sezlong langa sezlong; asa am ajuns la Governor’s Beach, dar care nu ne-a placut in mod deosebit din cauza ca era foarte ingusta, cu un nisip negru (asemanator malului) si in zare se vedeau cosurile de fum ale unei termocentrale. De aici am plecat grabiti in cautarea celui mai sudic punct al insulei, in peninsula Akrotiri, stiind ca in zona vom gasi o alta plaja renumita, Ladies Beach. Punctul cel mai sudic nu l-am putut atinge din cauza faptului ca toata peninsula amintita a ramas teritoriu britanic, acolo fiind o puternica baza militara. Plaja am gasit-o pur intamplator, nefiind bine-nteles semnalizata, si neexistand un drum asfaltat din ultimul sat, Akrotiri pana la ea (cca 1 km). Ba mai mult, drumul (pe care l-am parcurs noi) trece pe fundul unui lac sarat secat, foarte plan, asternut cu un praf/nisip foarte fin, amestecat cu sare. Nu m-am putut abtine de la un drift, mai ales ca nu eram singurul care ma invarteam pe acolo (saraca masinuta, ce a avut de tras 8 zile, safari, drifting etc.). Revenind la plaja, dupa parerea mea e cea mai frumoasa din Cipru (din cele pe care le-am vazut, bine-nteles); este cu nisip fin, nu era multa lume, intrarea in apa foarte lina, am mers 50 metri si apa era pana-n brau. Poti culege scoici, stelute de mare, poti bea o cafea buna la singura terasa de pe plaja (unde evident servea o romanca) si din cand in cand mai vezi si auzi aterizand pe pista bazei militare din apropiere niste siluete de avioane cum numai pe Discovery Channel ai mai vazut.

Daca nu mai puteti rezista la caldura din Cipru, va pot recomanda doua variante:

- Baile lui Adonis (la circa 15 km de Paphos, din care ultimii 3 pe un drum neasfaltat, foarte rau); aceste bai sunt de fapt o oaza de verdeata in peisajul destul de arid al insulei, un izvor care alimenteaza un iaz, din care apa cade in cascada intr-un mic lac foarte limpede, totul fiind inconjurat de vegetatie luxurianta. E foarte interesant cum la 35-40 grade afara te poti racori aici intr-o apa destul de rece, la umbra deasa a unor copaci. Intrarea costa 9 euro, acolo lucreaza si nelipsita angajata romanca, este un bar, o terasa, un muzeu etc. Numele de Baile lui Adonis a fost dat recent acestui loc datorita faptului ca aici traia odata un morar care a avut vreo 14 copii (nu stiu daca retin bine) cu o nevasta, dupa care a mai facut vreo „x” cu o a doua, asa ca s-a iscat o legenda cum ca apele acestea ar fi miraculoase si ca ajuta la fertilitate; ma rog, e un loc bun de scalda.

- Muntii Troodos: am tot citit in tot felul de ghiduri cat de fantastici si de bumbastici sunt acesti munti, asa ca am tinut neaparat sa mergem si noi. Raita iti ia o zi buna si nici nu ramai cu mare lucru. Nu e nimic special, dar daca te gandesti ca Cipru e o insula relativ mica in Mediterana si in Troodos gasesti paduri, izvoare si 1900 metri altitudine, iti poti explica de unde fascinatia asta pentru singurii munti din zona. Am vazut aici unul din „vestitele” poduri venetiene (pentru a mai vedea altele ar fi trebuit sa mergem pe jos „n” km), cascada Kaledonia (3 km de mers pe jos pe o poteca prin padure; nu e nu stiu ce), puteti ajunge (aproape) in cel mai inalt punct din Cipru, 1900 metri – Muntele Olimp (drumul isi continua ascensiunea inca un pic, insa bariera si gardul care inconjoara radarul militar de pe varful muntelui te opresc), si sa luati masa pe terasa unui restaurant cu o panorama foarte interesanta (mai are rost sa va spun ca si aici lucra o romanca?).

Spre norocul nostru, hotelul in care am stat in Paphos e amplasat intre doua situri arheologice importante, pe care le-am vizitat mergand pe jos: unul e “Tombs of the Kings” (Mormintele regilor), o necropola care de fapt adaposteste morminte sapate in stanca ale unor nobili si nicidecum ale unor regi, aflata la 1 km departare de hotel, spre vest. In directia opusa se gaseste Parcul Arheologic din Kato Paphos (adica pafosu’ de jos). Acest sit e mult mai spectaculos decat anteriorul, aici puteti vedea celebrele podele cipriote pavate cu mozaic si de asemenea celebrele arce cipriote (ma refer la elementele de constructie). Nu uitati sa luati cu voi multa apa, indiferent de ora la care mergeti si daca se poate haine cu maneci lungi si palarii caci altfel va veti praji. Intrarea e 1,70 euro de persoana atat la un sit cat si la celalalt.

Vorbind despre situri, in apropiere de Limasol se gaseste parcul arheologic Kourion, foarte vast si foarte interesant, cu mozaicuri impresionante greco-romane si un teatru in aer liber vechi de peste 2000 de ani, care acum este renovat si folosit pentru spectacole muzicale si piese de teatru; la cca 3km este si sanctuarul lui Apollo, in care se pastreaza cateva coloane corintiene.

Probabil mai sunt multe alte atractii in Cipru (unele maruntele nici nu le-am mai pomenit) si inca o data pe atatea in partea de nord. Merita mers o data in viata.

---

VIZUALIZĂRI: 17924 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI