China. Vol IX. La cumparaturi (sau cum sa te targuiesti in China)

TIPĂREȘTE

Cand e vorba despre articolele pe care le-ai putea cumpara din China, gandul iti fuge (daca ai trait si inainte de 1989), la maieurile din bumbac, prosoapele multicolore si stilourile cu penita de aur …Cei care au pasit pentru intaia data pe portile scolii in anii ’70 stiu ca asta facea diferenta intre noi, cei mici, caci daca nu aveai un asfel de stilou obtinut pe sub mana de la papetarie cu saru’mana si cu ceva “relatii”, nu aveai cu ce sa te lauzi. ….

Iar daca mai aveai si un penar chinezesc, cu coperti tari de plastic si desene nemaivazute... nimeni nu mai era ca tine, caci posesia aestor comori iti conferea o aura cu totul si cu totul speciala…

Asta este prima mea amintire despre produsele chinezesti, o amintire atat de profunda, incat, chiar si acum, dupa atata amar de ani, la plecarea in China, primul lucru pe care mi l-am inchipuit ca l-as putea cumpara, a fost, la nivel de subconstient, poate…stilourile chinezesti….

Dar, viata avea sa imi ofere surprize in tara florilor de lotus, unde, cumparaturile s-au desfasurat sub semnul unui cuvant extrem de provocator pentru mine, si anume, negocierea.

Nu imi sta in fire sa ma targuiesc pentru absolut nimic, de la produsele din piata si pana la mesterii care mi-au facut de atatea ori viata amara, mai mult stricand decat construind in diverse etape ale existentei mele… de fapt, ale tuturor, cred...

Dar nevoia te invata, asa ca in China, fara aceasta abilitate (descoperita ad-hoc si confirmata de prietenii care mi-au fost parteneri de sejur acolo), nu cred ca as fi putut cumpara mai nimic, caci negocierea pornea intotdeauna de la preturi foarte mari, fenomen firesc daca stai sa te gandesti…caci daca nu aveam bani, cum am fi ajuns acolo?? /

Despre faptul ca trebuie sa negociez in China, la cumparaturi, am aflat de pe internet, cand verbul “to bargain”, mi-a dat ceva de furca pana am inteles ca inseamna “ a te targui”. (avand o componenta din “to argue”-a te certa!!)

Vedeti, e o diferenta de nuanta intre “a negocia” si “a te targui”, caci expresia, chiar si in engleza, este foarte diferita... Daca negocierea impune o anumita tinuta, inclusiv vestimentara si un cod de reguli mai mult sau mai putin oculte, targuierea se face pe orice palier de ton, nu impune restrictii de nici un fel, si… foarte important…nu are reguli.

Despre ce pot cumpara …sa zicem “profitabil” in China, adica la preturi mai mici decat in Romania, tot de pe internet am aflat…perle si matasuri???

Nu sunt o “fashion-ista” inraita, iar dupa perle nu m-am omorat niciodata, caci pana la urma, le-am considerat apanajul varstelor mai inaintate (nu stiu de ce, poate gresesc) si al unor tinute de o eleganta impecabila.

Asa ca am plecat in China blazata, oarecum, caci “shoppingul” nu parea deloc atragator, mai ales in conditiile in care stiam ca in aceasta tara falsurile sunt atat de bine realizate, incat de multe ori nici cunoascatorii nu pot sa le diferentieze cu usurinta de originale.

Dar realitatea a fost cu totul alta si cumparaturile au reprezentat o parte importanta din timpul alocat vizitarii Chinei, am sa povestesc pe indelete...

In primul rand, la hotel am primit o harta a Beijingului cu diverse obiective turistice, detailate in subsolul paginii, printre care si cateva centre comerciale precum Silk Market si Pearl Market, doua pieti de antichitati (una deschisa in special in week-end) si o Flower Market.

Acum, distantele dintre ele fiind relativ mari, era cam greu sa treci de la un centru comercial la altul pentru ca timpul nostru era limitat doar la dimineti, de la ora 13 incepand excursiile despre care déjà v-am povestit.

1. Silk Market

Asa ca am ales in prima zi sa facem primele cumparaturi in Silk Market, inchipuindu-ne ca o sa vedem, asa cum ii spunea numele, o Piata cu Matasuri, dar, in momentul in care taximetristul a oprit masina si ne-a indicat o cladire cu vreo patru etaje, absolut banala, soc…am crezut ca am gresit adresa, . Ne pregateam sa ii cerem soferului de taxi sa ne duca la Silk Market, in locul pe care i-l indicasem pe harta, cu degetul, pur si simplu, caci daca va inchipuiti ca soferii de taxi din China stiu engleza, va inselati amarnic…

La protestele noastre, mai mult nonverbale, caci de cele verbale oricum nu se sinchisea absolut deloc, omul nostru a clatinat calm din cap si ne-a aratat, scris cu litere de o schioapa pe cladirea respectiva: SILK MARKET

Teapa, ne-am zis, si am intrat cu inima stransa, din pura curiozitate, doar ca sa nu ne intoarcem la hotel prea devreme…

Cand am intrat in magazinul cu patru etaje, am ramas oarecum consternati, caci aspectul mini-raioanelor si inghesuiala de pe coridoare ne aducea aminte de celebrele en-gros-uri chinezesti de "acasa".

La primul raion ne-am aratat interesati de niste esarfe de matase si de niste pulovere de "lana de Angora". Daca primele au avut un pret acceptabil pe care nici macar nu l-am negociat prea mult, de vreo 50 de RON, puloverele ne-au fost oferite la un pret mult prea mare, de 200 de Euro. Nu pareau sa vrea sa negocieze ceva, asa ca nu ne-am oprit acolo, iar ei, cand am plecat strigau dupa noi disperati: "How much? How much? "

Aceste cuvinte au fost lait-motivul cumparaturilor din Beijing, semn ca erau dispusi sa mai lase din pret.

Am colindat putin zona, deranjati insa de insistenta vanzatorilor, care, vazandu-ne europeni, ne invitau la raionul lor aproape impingandu-ne inauntru.

E un altfel de comert decat cel cu care eram noi obisnuiti, asa ca la inceput am fost mai degraba dezamagiti si... obositi. Am urcat cateva etaje ca sa ne facem o idee despre ce putem cumpara acolo si am ajuns la ultimul etaj, unde matasea, de diferite calitati, imprimeuri si culori, se vindea, la metru.

Atat de frumoase ni s-au parut imprimeurile, incat, imi amintesc ca am cumparat, din impuls, vreo doua materiale, aproape fara sa negociem, sau cu o negociere minima... insemnand o reducere de vreo 10-20%.

Nimica toata fata de ce am obtinut mai tarziu...

Am vazut atunci oferta lor, respectiv esarfe si baticuri de matase, cravate, lenjerii si cuverturi de pat din matase, pijamale, rochii, bluze, din acelasi material.

Care era mersul negocierilor? Veneau si iti ofereau un produs de al carui pret erai interesat, tastandu-ti o anumita suma pe calculator, spunan ca atat ar valora, dar el (sau de cele mai multe ori ea) ti-o da la o suma mult mai mica, de exemplu, jumatate sau un sfert din suma respectiva...

Cum am invatat sa negociez? Foarte simplu, incercand sa scap de o vanzatoare insistenta, am impartit la 4 suma deja redusa pe care mi-o oferise ca pret. De euro??? a intrebat ea...

No, yuani, i-am raspuns si am plecat, caci nu voiam sa pierd timpul si nu mi-a venit sa cred cand mi-a raspuns: OK.

Adica accepta suma respectiva, de 4 ori mai mica?? Nici nu stiu despre ce produs a fost vorba, dar cred ca era ceva mic, de genul esarfe...

Am revenit la Silk Market abia in penultima zi, cand deja vazusem si alte oferte...

Pearl Market

Am recidivate cu cumparaturile a doua zi, negociind, de aceasta data cu mai mult tupeu, in Pearl Market.

Acolo am invatat sa impun un pret care sa imi convina, indiferent de pretul cerut de vanzatori, si sa nu ma misc din el. Daca si vanzatoarele erau inflexibile, plecam. Dar de cele mai multe ori lasau de la ele, mai ales cand le spuneam ca mai cumparam si altceva...

Acum, trebuie sa recunosc faptul ca in Pearl Market am fost fascinata de aspectul magazinului, caci, inchipuiti-va, in spatele unei fatade anoste, cateva sute de metri patrati de mini-magazine de perle. (doar la etajul al II-lea, caci in rest, parterul si alte doua etaje erau ocupate cu magazine de confectii, electronice, sau obiecte de decoratiuni interioare).

Perle mari, perle mici, perle rotunde, sau perle ovale... Perle albe, negre, gri, bleumarin, sau in diverse nuante de roz sau galben-pal. Coliere, bratari, cercei, inele, sau siraguri lungi... de perle, asezate, pur si simplu pe taraba, cum la noi se aseaza toamna, siragurile de usturoi...

O priveliste, uluitoare, demna de 1001 de nopti...

Trebuie sa marturisesc insa ca am fost de la inceput extrem de sceptica in ceea ce priveste autenticitatea perlelor, fiind absolut convinsa ca marea majoritate a acestor tentatii incantatoare, sunt, de fapt... falsuri.

Dar, spre cinstea lor, micutele chinezoaice ne-au invatat sa diferentiem perlele adevarate de cele false, prin doua metode.

Prima consta in raclarea perlei cu o foarfeca (nelipsita de pe tejgheaua fiecarei vanzatoare), iar daca aspectul nu se modifica, e OK, iar cea de-a doua consta in frecarea perlelor una de alta, asfel incat, in cazul perlelor false, dupa frecare, apare o zona de alta culoare decat culoarea de la suprafata perlei.

Tot ele m-au atentionat asupra faptului ca in colierul care imi placuse ce mai mult, o combinatie spectaculoasa de perle, sider si coral, perlele erau false...

Am cumpararat ce mi-a placut, fara criterii de marime, ci pur si simplu de aspect, iar in doua situatii, fetele mi-au facut, la comanda, cate un colier dintr-un lung sirag... in cam 30 de minute, cu o indemanare demna de adevarate profesioniste.

Ce sa spun despre preturi... erau foarte variabile, cel putin la produsele cumparate de noi, de la 200 de RON dupa negocieri crancene la 10 RON... dupa negocieri la fel de crancene dar diferentele erau de calitate, caci erau foarte pretuite perlele perfect rotunde, fara nici o impuritate sau denivelare...

Colierul meu preferat e insa format din perle minunat de imperfecte, rasucite intr-un dublu sirag, cu aspect inedit... char daca nu atat de valoros...

Cel mai mare dusman al nostru acolo a fost timpul, caci nu puteam sa ne lungim prea mult la negocieri, frustrare greu de suportat... am avut tot timpul impresia (si o mai am si acum) ca as mai fi avut ceva de cumparat...

Nu intotdeauna am reusit sa cumpar la pretul propus, dar, in majoritate cazurilor, targuiala in sine, cu vaicarelile prelungi ale chinezoaicelor (I am loosing moneyyyy!!), cu simularea plecarii noastre din momentul in care negocierea se bloca... erau mult mai interesante decat obiectul disputat.

Ca sa ma intelegeti, culmea a fost reducerea pe care am obtinut-o la o cuvertura de matase. pretul propus initial fiind de 2600 yuan, respectiv 1300 de ron, de la care a juns, n-o sa credeti la 200 de yuan, deci 100 de ron. la sfarsitul negocierii prietenii mei erau epuizati, sotul meu era iritat ca nu avea yuani, ci euro, iar biata chinezoaica aproape plangea (fara exagerare). Ce Dumnezeu a facut-o sa scada atat daca nu ii convenea, numai ea stie...

Nu mi-a placut deloc victoria asta, chiar daca reducerea de pret era una incredibila, caci nu imi place sa vad pe nimeni nefericit, si cred cu tarie ca nici un obiect din lumea asta nu trebuie sa valoreze atat de mult incat dobandirea sau nedobandirea lui sa starneasca o asfel de furtuna emotionala...

Si acum am o strangere de inima cand privesc cuvertura de matase visinie, adusa de peste mari si tari, cu pretul nefericirii, chiar si temporare, a unei biete femei pe care nu o voi mai vedea niciodata in viata...

Fac aici o noua paranteza, orice negociere era individuala si irepetabila, caci chinezoaicele nu acceptau sa dea doua produse la acelasi pret, cand cumparatorii erau diferiti. Never, vorba chinezoaicei cu cuvertura, excedata de ideea ca ar putea sa mai reduca o data in aceeasi masura din pretul initial.

Inchid paranteza si revin la Pearl Market, de unde am cumparat si cravate de matase, fete de masa de matase, manusi de piele, si am regretat ca m-am zgarcit la un guleras de chinchilla pe care mi se cereau 400 de Yuan, aproximativ 200 de RON.

Mai vreau sa va descriu un singur episod de la acele cumparaturi, cand, am primit in numai zece minute, la cerere, o geanta dintr-un catalog, un fake de 10 Euro, si sa va povestesc cum trei chinezoaice l-au "sechestrat" pe sotul meu, impingandu-l in fundul magazinului si retinandu-l acolo ca sa il convinga sa cumpere o alta geanta, de aceeasi valoare.

Isi aduce cu placere aminte episodul respectiv, nu pentru ca a reusit sa impuna pretul respectiv, ci, mai, mai ales pentru ca nu cred sa i se fi intamplat vreodata in viata sa fie asaltat, la propriu, de atatea fete dragute...

In complexele comercale de care va povestesc, nu am facut poze, din motive lesne de inteles, dar am reusit sa fotografiez o alta piata...

Piata de antichitati

Situata departe de centru, la vreo 30-40 de minute de mers cu taxiul, spre sud-est. (figureaza pe harta de la hotel).

Acolo minunatiile sunt dincolo de orice imaginatie si nu pot uita bolovanii de pietre semipretioase, de cateva kilograme fiecare ce se vindeau pe tarabele pietii in aer liber (de aceasta data chiar era o piata in adevaratul sens al cuvantului).

Colectii de medali si numismatica, podoabe de par, statui, tablouri...comori la preturi de nimic.

Nu am cumparat decat ceva simbolic, dar unic, doua tablouri la pretul total de 80 de Ron.

O agrafa de par absolut superba, a fost 20 de Ron.

Am avut mereu impresia ca daca voi cumpara ceva mai vechi de 40 de ani risc sa imi fie confiscat la vama... asa citisem pe net inainte de plecarea in China...

Nu aveam de unde sa stiu cat de vechi era fiecare obiect si nu m-am riscat.

Acum regret ca nu am facut-o... si regret ca nu am avut in total decat 26 kg de bagaje, impreuna cu sotul meu.

Eu as fi venit de acolo cu un container... nu cu un biet geamantan, dar in zilele acelea s-a decis reducerea salariilor si a trebuit sa ma temperez…pana la urma ce am adus in inima si in sufletul meu a fost cu mult mai valoros decat ce am adus in geamantan…amintirea unei excursii de neuitat.

---

VIZUALIZĂRI: 9665 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI