Mormintele dinastiei Ming – legatura dintre om si natura

TIPĂREȘTE

Eram inca uluiti de faptul ca am putut urca treptele (sau mai corect zis o parte din treptele) Marelui Zid Chinezesc (citeşte impresii aici) cand am pornit catre urmatorul obiectiv din agenda excursiei, si anume spre mormintele a 13 dintre cei 16 imparati Ming, cunoscute ca Mormintele Ming. Acestea sunt situate in nord-vestul Beijingului (la o distanta de aproximativ 60 de kilometri), la poalele Muntelui Tianshou. Protejate din 3 directii (de “spiritele rele” care vin din partea de nord) de un lant inalt de dealuri, au intrarea dinspre sud.

Drumul catre intrarea in vastul complex de pagoda, ce erau construite peste mormintele imparatilor Ming, parcurge numeroase porti de onoare de-a lungul Cararii sufletului - Shendao , fiind flancate de gardieni din piatra, figuri umane reprezentand demnitari si functionari civili si militari, dar si de busturi de animale din mitologie. Mi s-au parut interesante aceste busturi, dar mai ales chipurile unor demnitari care numai tristi nu pareau ca isi conduceau imparatul pe ultimul drum :)

Noi am intrat in morminte dinspre vest si am mers invers pe drumul parcurs de defunctii imparati - adica de la “eternitate” spre “viata”.

Chang Ling este lacasul de veci al imparatului Yongle, decedat in anul 1424, al treilea in dinastia Ming, mormint inca nedeschis.

Dang Ling este mormintul celui de-al 13 lea imparat Zhu Yijun, decedat in anul 1620 si excavat, apoi refacut. Am aflat ca aici, alaturi de imparat, au fost ingropte prima sotie a acestuia si o concubina.

Dupa parerea mea, mormantul nu este deloc spectaculos, aici fiind doar cateva lazi decorative si trei tronuri din piatra. Primul tron avea pe el o multime de bani, dintr-o multime de locuri ale globului, pusi de oamenii veniti aici, in speranta ca vor avea noroc. Palatul subteran are trei sali principale. Sala de expozitie de deasupra mormantului etaleaza cateva relicve ale casei regale. Palatul subteran a fost inchis cu o incuietoare speciala din piatra, existenta si azi in subteran. La inchiderea usilor o piatra de inchidere sub forma de pana a cazut intr-un locas, asigurand blocarea acestora. Nu insa si pentru hotii de morminte, intrucat la decopertarea mormantului, sicriile erau aproape goale, iar obiectele din interior ravasite (informatie pretioasa pe care am reusit sa o aud in marea invalmaseala de acolo).

Salile erau goale, destul de prost luminate, aproape in intregime placate cu marmura, nu impresioneaza decat prin marime si prin faptul ca sunt situate la 30 de metri adancime in pamant.

Incepem ascensiunea spre exterior pe o scara in spirala, la fel de simpla ca intregul mormant, refacuta, din marmura.

Ajunsi inapoi la lumina soarelui, am trecut printr-o alta poarta, dupa care am gasit... un obelisc refacut, ca si alte obiective turistice, dar a carui semnificatie nu am aflat-o si nu o pot explica. Se poate insa comenta simplitatea acestuia si situarea in golul creat sub poarta de acces care oferea o perspectiva spre dealurile si padurile dispuse pe ele si care formau un ambient foarte racoros si placut. Aceasta perspectiva arata cat de strategic a fost ales locul pentru aceste morminte, lucru pe care s-a tot insistat in informatiile primite.

Intram apoi intr-o sala expozitionala si gasim macheta intregului complex al mormantului vizitat de noi. Avand forma de cruce, cel mai mare dintre mormintele Ming, urma sa fie reper in realizarea celorlalte morminte ale imparatilor dinastiei, care insa nu vor fi de aceeasi amploare si importanta.

Dupa ce am intrat in sala expozitionala (unde am mai vazut, pe langa machetele si schemele mormintelor, bani de aur si matritele cu care au fost facuti si o coroana purtata de imparat) am ajuns in cele din urma pe Drumul Sfant, drum pe care carele mortuare il parcurgeau spre numitele morminte Ming.

Am remarcat ca toate portile aveau prag. Spre deosebire de portile caselor sau a diferitor intreprinderi, aceste porti erau masive, din piatra, si semnificau eternitatea.

Se afirma ca imparatii erau la un moment dat ingropati impreuna cu sotiile si concubinele, insa nu s-au gasit dovezi care sa confirme acest lucru.

Tot Drumul Sacru era foarte curat, plin de verdeata si foarte bine ingrijit. La umbra pomilor, daca adia putin vantul, era destul de placut, dar daca treceai in soare se schimba situatia.

Am facut poze cu diversele personaje aflate pe acest drum si mi-a atras atentia un militar care, dupa explicatiile ghidului, trebuie sa fi fost ministrul apararii (sau cum s-o fi numit el pe atunci). Platosele si zalele cu catarame erau specifice militarilor iar lungimea hainelor arata ca este protejat foarte bine, deci era inalt in rang militar.

Galeria animalelor de pe drumul sfant incepea cu un cal, pe care l-am gasit apoi intr-o pozitie nefireasca, ingenuncheat. Apoi a urmat un elefant, care se afla, la fel ca primul, si in picioare si in genunchi. A urmat si o camila...

Aceasta galerie de demnitari si animale isi aducea omagiul catre imparat, pe ultimul sau drum catre lumea de apoi, cortegiul funerar trecand printre aceste statui.

Am ajuns catre poarta pe unde se facea accesul spre Drumul Sfant (noi ieseam prin ea pentru ca, asa cum am spus la inceput, am parcurs tot traseul in sen invers). Si aici, ca si la morminte, in interiorul portii de afla un obelisc asezat pe o mare broasca testoasa.

Broasca testoasa, simbol al longevitatii, era asociata in antichitate cu divinitatea, deci se poate interpreta ca obeliscul (care probabil proslavea pe imparat) era destinat vietii si memoriei eterne.

Pe mine personal ma intriga simplitatea si lipsa oricarui text pe obelisc si pe pereti.

Dar, una peste alta, pot spune cu o mare bucurie in suflet ca am reusit sa vedem mormintele imparatilor chinezi, sa ne plimbam prin superbul complex in care acestea sunt plasate, sa trecem printre galeria de demnitari care-si insoteau, prin simpla prezenta, imparatul spre viata de apoi. Un alt moment important din excursia noastra in China, un alt moment de care si acum, dupa 6 ani, imi amintesc cu atata emotie…

Vreau sa mai spun ca si aici erau o multime de turisti, si chinezi dar si straini, care priveau cu interes locurile si care ascultau, cu si mai mare interes, explicatiile oferite de ghizii lor.

Asa s-a incheiat vizita noastra la Mormintele Ming, am plecat apoi cu autocarul spre hotel unde am servit cina si ne-am odihnit, incarcandu-ne bateriile pentru o noua zi, o noua provocare.

---

VIZUALIZĂRI: 3141 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI