Praga, un oras-simbol al Europei si al lumii

TIPĂREȘTE

Nota WM: detalii despre circuitul Ungaria-Austria-Germania - Benelux puteti citi aici.

- -

Dragii mei, astazi, tot frunzarind prin pozele electronice, am constat ca inca nu am terminat cu depanarea impresiilor din circuitul Benelux-Germania, din vara trecuta. Nu este corect din partea mea. Am inceput deja sa scriu despre circuitele din vara asta, uitand ca mai am fata de voi ceva “indatoriri” mai vechi dar atat de incantatoare.

Ca atare, azi ma simt inspirata dar si “obligata” din mare placere si doresc mult sa va scriu despre excursia de vis de la Praga, dupa cazarea de la hotelul Golf.

Deci, dis de dimineata, pe o ploaie de-a dreptul sacaitoare, am plecat spre cucerirea unei alte comori europene, Praga.

Autocarul ne-a lasat sus, la Castelul Praga (Hradcany). Cu toata atmosfera incarcata de nori gri, apasatori, parca prea aproape de noi, am reusit sa vad maretia si frumusetea orasului ce dainuie de veacuri de o parte si de alta a raului Vltava, cladindu-si zi de zi o binemeritata recunoastere internationala. De acolo, de sus, se deschide o panorama superba, ce mi s-a parut a fi decupata dintr-un mare tablou peisagistic cu totul deosebit.

Am fost impresionata de maretia si totodata de marimea castelului, ca suprafata. De fapt, sunt mai multe cladiri care formeaza marele Castel din Praga, reprezintand cel mai mare complex medieval din Europa. A fost una dintre cele mai mari fortarete din lume, dupa spusele ghidului nostru local, roman stabilit in Praga de mai multi ani…

Castelul reprezinta esenta orasului bohemian. Este o combinatie perfecta de elemente de stiluri romantice, gotice, baroce si renascentiste, care stau ca marturie a diverselor culturi si curente arhitecturale si artistice.

Dupa parerea mea, Castelul este una dintre cele mai importante atractii ale Orasului de Aur (cu toate ca in periplul meu aici am tot vazut numai asemenea atractii, devenite simboluri ale orasului. Deci, acum cand scriu, ma intreb: oare care o fi pana la urma cea mai cea atractie sau simbol? Cred ca voi da raspunsul la finalul impresiilor mele).

Astazi, una dintre cladirile ce consitituie global Castelul, adaposteste sediul Presedintiei Cehiei.

Am patruns in vasta sa curte, de fapt prima, printr-o poarta ai carei stalpi insisi pot spune ca sunt adevarate opere de arta sculpturala, copiile statuilor “Gigantii luptandu-se” fiind deja o marturie artistica desavarsita a ceea ce aveam sa vedem mai departe. Aici ne-au intampinat pentru foarte putin timp si garzile prezidentiale ce-si faceau solemn datoria. Am asistat si noi doar cateva clipe la acest spectacol, pe ploaie, din pacate si in mare graba, caci doream sa intram in marea curte.

Castelul are propriu zis, 3 curti, decorate din abundenta cu cladiri minunate. Cand am intrat in curtea a doua, prin Poarta Mathias, in mijloc am vazut o frumoasa fantana in stil tot baroc, intitulata “Fantana cu lei”. Eu repede am tras-o in poze, nu se putea altfel, nu?!... Curtea este imprejmuita de mai multe cladiri, printre care am reusit sa disting Galeriile Castelului, care adapostesc picturi ale lui Titzian, Rubens si alti pictori renumiti. De asemenea, acolo mai este si Capela Sfantului Mir, unde se gaseste tezaurul Catedralei Sf. Vitus, pe care am avut marea onoare si placere sa o vizitam si noi. In curtea a treia, in vremuri demult apuse a fost cuibul activitatii fortaretei si astazi se gasesc Catedrala Sf. Vitus si Vechiul Palat Regal.

Intregul ansamblu care formeaza Castelul Praga constituie, dupa parerea mea, un vast si autentic spectacol de exceptie al cladirilor, fiecare fiind unicat. De fapt, plecand mai apoi sa vizitam si orasul vechi de pe celalalt mal al Vltavei, toata Praga este o incantare, privind arhitectura distincta a cladirilor, imbogatite cu multe statui, cu picturi exterioare ce incanta privirile trecatorilor. Totul este magnific in Praga. "Orasul celor 100 de turnuri" are cred eu, acel magnet irezistibil, ce atrage privirile in toate partile. De ce? Pentru ca intreaga urbe palpita de o frumusete a artei desavarsite.

In complexul Castelului am reusit deci, sa vizitam o adevarata capodopera a arhitecturii gotice, si anume Catedrala St. Vitus. Aceasta iese pregnant din peisaj prin turnurile sale inalte. Catedrala Sf. Vitus este cea mai mare si cea mai importanta catedrala din Cehia. Aici au fost incoronati si inmormantati toti regii, printii si imparatii Boemiei.

Catedrala mi-a amintit oarecum de Catedrala Notre Dame din Paris, datorita dantelariei si a marei rozete de la intrarea principala. Am patruns si in interior si la fel ca intotdeauna cand intru in astfel de locasuri sfinte, primul lucru este sa raman nemiscata, privind in sus la maretia si frumusetea locului respectiv. Am reusit sa dau un rond si m-am umplut de incantare, privind la multitudinea de vitralii viu colorate si realizate cu multa arta si daruire. Am facut si aici multe poze.

O alta cladire ce mi-a captat privirea este Schwartzenbersky Palac, prin decoratiunile sale exterioare, cu o fatada cam extravaganta, dupa parerea mea, dar tocmai prin acest lucru o face sa iasa din peisaj. Cladirea este o dovada vie a arhitecturii Renascentiste. Aici se gaseste o expozitie, “Barocul in Bohemia”, unde sunt prezentate sculpturi in stil baroc si picturi ce redau fidel tinutul fermecat al Boemiei.

Dupa aceasta strasnica “incalzire” pragheza, inceputa la inaltimile sale, cu deja cateva obiective turistice minunate vazute, am luat-o repede pe stradute in jos, spre orasul vechi. Si aici Praga ne pregatise alte si alte surprize, cat mai incitante si mai interesante.

In drumul nostru ne-au urmat la fiecare pas casute sau adevarate opere arhitectonice care mai de care mai atractive si mai deosebite. Mi-a placut atmosfera boema, cu strazi intesate de terase, magazine cu tot felul de suveniruri, unde am intrat si noi putin si ne-am delectat doar cu privirea asupra cristalului de Boemia (costa foarte mult pentru noi). Am trecut pe langa cladirea Ambasadei Romane, cu un foarte scurt popas la Biserica Sf. Nicolae, (mai este una in centrul vechi) o alta bijuterie a arhitecturii inconfundabile a stilului baroc.

Tot plimbandu-ma pe acele stradute inguste, cu capul mai mult spanzurat in sus si facand poze de zor la multe, multe cladiri, iata-ne ajunsi la intrarea pe Podul Carol. Acesta este cel mai mare si mai impunator pod de pe Vltava, construit numai din piatra, inca din vremea domniei lui Carol al IV-lea, undeva pe la a doua jumatate a sec. 14. Este socotit un alt simbol reprezentativ al Orasului de Aur. Trece cu brio testul de adevarata opera de arta sculpturala dar si ca tehnica de constructie, fiind totodata si martor al atator framantari istorice de-a lungul timpului. Din ce-am inteles eu, podul face legatura intre cartierul Mala Strana, avand la acest capat, 2 turnuri: unul mai mic si altul mai inalt iar noi am trecut pe sub o cupola de piatra ce le uneste; iar capatul celalalt al podului face intrarea in alt cartier, numit Stare Mesto. Aici este doar un singur turn mare, inalt, din piatra inegrita parca de trecerea nemiloasa a Istoriei. Frumusetea eleganta a acestui turn gotic este imbogatita de statui aurite, undeva mai sus si de diverse statui la baza lui.

A fost o binecuvantata recreere plimbarea pe acest grandios pod, o adevarata expozitie in aer liber. Am tot admirat cand pe o parte cand pe cealalta parte a podului multitudinea de statui cu care acest pod este impodobit, fiind, poate, unic in lume. La fel de fermecator se vede orasul si de aici, cu Vltava cea linistita sau mai agitata, ce deapana povestile orasului de pe ambele sale maluri. Ghidul ne-a spus ca majoritatea statuilor ce imbraca podul, nu mai sunt cele originale, acestea fiind acum exponate in muzee si ca ceea ce vedem noi sunt doar niste copii fidele. Ei, nu-i nimic, tot incanta la maxim privirea trecatorului iubitor de arte frumoase.

Am vazut, asa, pe ploaia aceea mocaneasca, cum diversi creatori de arta, mai mult pictori, isi expuneau operele sale la vederea turistilor, erau si vanzatori cu suveniruri, destui trecatori, poate turisti ca si noi, deci forfota pe acel pod chiar si pe asa vreme cainoasa, numai buna de promenade…

Iata-ne ajunsi si in centrul vechi, inima vechii Praga, in piata orasului, dupa spusele ghidului. Edificii arhitectonice care mai de care mai frumoase si mai deosebite. Le-am luat la privit atat cu ochii cat si cu aparatul foto…

Si aceasta parte a Pragai este plina de evenimente istorice si, cu siguranta poate fi comparata cu cea a castelului aflat pe cealalta parte. Stiu ca aici, aceasta piata din Praga a fost de-a lungul istoriei scena multor evenimente, atat tragice dar si fericite, cel mai recent fiind “Revolutia de Catifea” care a marcat si pt. Cehia intoarcerea la democratie, in 1990.

Mi-a placut enorm aici; piata vie, intesata de destula lume, chiar si in acea zi urata de vara. Aici unde sa te uiti mai repede?!...

Dar in aceasta piata se gaseste ceva anume, care atrage privirile tuturor: este Turnul cu ceas al vechii primarii. Acesta este unul dintre cele mai impresionante si vechi cladiri ale orasului Praga, alt simbol de nepretuit, ce trebuie musai bifat ca obiectiv turistic. Si nu doar pentru constructia si semnificatia lui, ci si pentru spectacolul pe care-l da ceasul astronomic din turn. Ceasul dateaza din sec. 14 si este cu adevarat un exemplu viu al ingeniozitatii de la acele vremuri. Are un mecanism complicat si pentru a intelege mai bine de ce, am fost anuntati sa ne mai plimbam prin piata pana la ora exacta, ce nu s-a lasat prea mult asteptata. Am avut si aici sansa si placerea, (ca si in Marienplatz din Munchen), sa asistam la un spectacol inedit al ceasului; aici am privit de jos, cu capul privind in sus si cu gatul lungit la maxim, “Procesiunea apostolilor”. La fiecare ora, de la una dintre ferestrele de deasupra ceasului astronomic al turnului, ies niste figurine alegorice, care-l reprezinta pe Iisus urmat de cei 12 apostoli, in timp ce in fundal se aude inconfundabilul sunet al clopotului, printr-un original “cucurigu” al cocosului de aur situat la fereastra de mai sus. A fost, intr-adevar mare spectacol aici, in piata atunci s-a adunat deodata mai multa lume, cu aparate foto, incercand sa imortalizeze acest deosebit moment.

Ceasul este o mare realizare si surprinde prin mecanica sa revolutionara de la acea vreme; pe inelul interior se vede ora asa cum o stim noi si 12 medalioane cu semnele zodiacale si pe inelul exterior cu cifre romane, se arata ora solara.

Turnul se termina in inaltimea sa cu un ceas normal pe toate cele 4 laturi ale sale. Pacat ca nu am avut timp pentru a sta la coada sa urcam pana in turn pt. a ne desfata simturile cu o incantatoare panorama a pietei dar si a intregului oras. Aici se plateste o taxa de 50 CZK.

Ne-a placut foarte mult acest show, insenindu-ne acea zi cenusie, care, parca a dorit si ea sa devina la un moment dat mai darnica...

O alta cladire din aceasta intinsa piata, care mi-a atras atentia in modul cat mai placut a fost si Palatul Goltz-Kinskych, un impresionant palat baroc, ce uneste doua cladiri, una in stil romantic (probabil ca de aceea mi-a atras atentia si l-am intrebat pe ghid ce reprezinta) si cealalta in stilul gotic. Astazi palatul gazduieste Galeriile Nationale.

O alta cladire superba ce m-a facut sa o privesc mai insistent, a fost Casa Storch, situata in capatul de jos al pietei. Pe langa frumoasele decoratiuni si detalii arhitecturale care inobileaza fatada si care ies din tiparul celorlalte cladiri (chiar daca si restul sunt minunate), aici am ramas vrajita si de picturile de pe peretii exteriori, extrem de expresive. Pe un fond alb, este pictat “Sf. Vaclav calare” si mai jos alte picturi. Am observat ca multe dintre cladirile din Praga sunt pictate pe exterior, deci, intregul oras nu este doar o imensa si magnifica expozitie sau un grandios muzeu in aer liber, de cladiri cu statui si sculpturi, dar foarte multe dintre aceste cladiri sunt decorate din abundenta si cu picturi de o inegalabila perfectiune a artelor frumoase.

Din piata am reusit sa vedem foarte bine, spre partea opusa Turnului cu ceas, Biserica Fecioarei Maria din Tyn, care domina piata cu clopotnitele ei gemene si au in varf turnulete care m-au dus cu gandul la povestile copilariei.

Tot in aceasta piata intesata de cladiri atat de frumoase, aflate parca intr-o perpetua concurenta, este si un grup statuar mare, inconjurat de multe flori si de bancute pt. odihna trecatorului. Din ce-mi mai aduc aminte, cred ca este vorba de Monumentul lui Jan Hus iar daca gresesc, va rog sa ma corectati.

Am reusit sa vedem si cealalta biserica Sf. Nicolae, situata tot in piata din centrul vechi al Pragai. Este tot o biserica baroca, iar in zilele noastre ea serveste atat ca biserica dar si ca sala pt. unele concerte de muzica clasica.

Am inconjurat marea piata si am plecat pe o strada adiacenta, spre autocar. In drumul nostru am intalnit alte si alte cladiri, ce pur si simplu au facut din mine o mare iubitoare si admiratoare de Praga, dorind sa revin aici pt. a lua mai pe indelete acest oras de aur, ce pe drept cuvant isi merita faima sa mondiala.

Din autocar am reusit sa cunosc ceva si din inima cea noua a orasului, Piata Wenceslas (Vaclav) . Aceasta mi-a dat mai degraba senzatia unui larg bulevard parizian decat al unei piete; am vazut din mers multe magazine foarte moderne, terase, cafenele si restaurante, dar si multe hoteluri cu arhitecturi indraznete, ce mi-au incantat simtul privirii si nu numai. Am inteles ca aici este “miezul fierbinte” al orasului, plin de viata, zi si noapte, locul unde, probabil, dupa vizitarea Orasului Vechi, (P-ta Veche), cu toate bogatiile sale inestimabile, vii aici, in Orasul Nou, pentru a te “reinoi”, a te reconecta la “trendul” vietii cotidiene. Asa cred eu, este doar o parere…

Si Piata Vaclav, (scris mai pe scurtatura), este un alt loc unde cehii vin sa-si manifeste bucuriile sau supararile, sa sarbatoreasca sau sa se revolte, fiind locul demonstratiilor politice de tot felul. Ghidul ne-a spus ca aceasta piata face parte din Patrimoniul UNESCO.

Am trecut in fuga rotii si pe langa impozanta cladire a Muzeului National, construita in stilul neo-renascentist, unde in fata lui troneaza maret, Monumentul Sf. Wenceslas, Sfantul patron al Bohemiei, de fapt Regele Vaclav, ucis in urma cu un mileniu de catre fratele sau si devenit ulterior erou si simbol national al poporului ceh. Acesta este reprezentat calare, inconjurat de mai multe statui cu diferiti sfinti. In stanga muzeului este Opera de Stat din Praga.

Si ca o incununare a noului cu vechiul, am reusit sa vedem tot din mersul masinii, grozava cladire futurista a “Casei care danseaza”, un alt simbol al orasului nou, ce-i sugereaza pe neintrecutii dansatori mondiali Fred Astair si pe partenera sa atat din viata cat si de pe ecran, Ginger Rogers. Cele doua cladiri lipite intr-un etern dans au ca destinatie birouri.

Ei, plimbarea noastra fascinanta, de cateva ore bune in capitala Cehiei a luat sfarsit.

In concluzie pot scrie doar ca Praga, Orasul de Aur, Orasul celor 100 de turnuri si mai stiu eu cum se mai numeste ea turistic vorbind dar si istoric, este locul din Europa si din lume care trebuie vizitat cel putin odata in viata. Mie mi-a placut enorm, in pofida zilei deloc favorabila pentru plimbari. Dar ceea ce am vazut, ce am simtit, m-a facut sa ignor ploaia si racoarea acelei zile de august deloc fierbinte. A fost in schimb arzator si teribil de incantator pentru mine deoarece mi-am dorit demult sa ajung aici si am reusit in aceasta excursie, chiar de cateva ore, sa vad si sa cunosc atatea obiective turistice.

Si acum, la final, dupa ce am vazut ca Praga cea mult “impovarata” isi duce cu demnitate si mandrie nationala atatea si atatea simboluri, nu stiu care ar fi cel mai important. Dupa parerea mea, toate sunt la fel de atractive, de frumoase, deosebite, unice, importante. Totusi cred, ba nu, sunt convinsa ca Praga insasi, prin tot ceea ce are, prin tot ceea ce ne arata mereu si mereu, la fiecare pas, Praga este un oras-simbol al Europei si al intregii lumi. Ma bucur enorm ca am vizitat-o si sper sa mai reusesc si alta data sa ii calc minunatele locuri, poate pe o vreme asa cum m-a facut ea sa o simt: calda, darnica, frumoasa, mareata, de neuitat.

Si v-am povestit si eu cate ceva despre Praga, orasul plin de simboluri la tot pasul, doar pentru ca, precum multi, multi altii, si eu AmFostAcolo!!!

In speranta ca v-am fost de folos, cu mult drag pentru voi,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 4123 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI