Abito – hotelul din boscheţi

TIPĂREȘTE

Of, cea rea sunt! Cu siguranţă cineva se va supăra pentru acest review. Îmi asum însă riscul deoarece consider că unităţile de cazare trebuie prezentate cu bune şi cu rele, cu mulţumiri şi nemulţumiri. Degeaba stau la stele fără număr dacă ajung să număr stelele de pe cer până la locul cu pricina. Degeaba am mic dejun copios dacă mi se face foame până ajung în centru (exagerez, bineînţeles). Dar s-o iau cu începutul...

Între 9 şi 12 iunie am fost cazaţi trei nopţi la Hotelul Abito din Praga. Hotelul se află pe strada Chodovska 1430/3a şi este cotat cu trei steluţe pe care şi le merită cu prisosinţă.

Rezervarea a fost făcută pe la sfârşitul lunii aprilie prin intermediul site-ului booking.com de către tovarăşul meu de călătorii care a considerat că a găsit cel mai bun raport calitate-preţ. Nu zic că nu a fost aşa. Trei nopţi de cazare cu mic dejun inclus ne-au costat 120 de euro cu taxa de oraş inclusă. Adică vreo 40 de euro/camera.

Spaţiul locativă

Am ajuns la hotel în data de 9 iunie pe la ora 15.30 aproximativ, am făcut check-in-ul şi ne-au fost înmânate cheile camerei 863. Asta însemna etajul 8 din cele 11 ale hotelului. Cele două lifturi moderne au funcţionat fără reproş pe toată durata şederii noastre acolo. Am luat unul dintre ele până la etajul nostru şi când am deschis uşa camerei am rămas tablou. Era cea mai mare cameră în care fusesem noi cazaţi vreodată.

Uşa de la intrare dădea într-un hol pătrat care avea în stânga un dulap cât toate zilele, în dreapta uşa cu buda şi, separat, uşa cu duşul şi chiuveta. Domnul meu nu a fost foarte încântat de acestă împărţire dar prea mult nu a comentat având în vedere că el cu mânuţa lui apăsase ok-ul de pe booking pentru rezervare.

În faţă cum intrai erau două uşi. Una închisă care avea un scaun în dreptul ei şi care, am dedus noi, că se deschide în momentul în care rezervi studio sau cameră cvadruplă (pot să bag mâna în foc că în spatele acelei uşi erau ori un pat dublu, ori două paturi) şi camera noastră propriu-zisă care avea un pat dublu imens de nu te întâlneai om cu persoană în timpul nopţii (deci nerecomandat cuplurilor aflate în luna de miere) şi un bufet lung pe peretele din faţa patului în care era ascuns mini-frigiderul, avea sertare cât cuprinde şi pe care trona un televizor plin de programe ceheşti.

Iluminatul era inteligent, intrai în hol, aprindeai lumina şi apoi o stingeai din cameră şi ceea ce mie mi s-a părut genial şi nouă ne-a folosit la maxim, caloriferul din baie.

Fiind cald în camere nu era nevoie de încălzire centrală. Totuşi în baie exista un calorifer electric prins în perete, gen port-prosop, pe care noi îl băgam în priză când ajungeam la hotel şi ne întindeam la uscat hainele ude fleaşcă din cauza ploii. În câteva ore erau uscate.

În cameră ni s-a făcut curat în fiecare zi şi articolele de toaletă gen săpun, gel de duş, hârtie igienică nu au lipsit niciodată. Zilnic ne era dus gunoiul, iar când ajungeam acasă din preumblări era o adevărată plăcere să intrăm în camera întotdeauna curată, aranjată şi aerisită. Parcă mai alina puţin amarul drumului din centru până la hotel.

Pe bufet exista un flyer al unei pizzerii cu livrare la domiciliu şi preţuri ok. Ştiau ei ce ştiau… În zonă nu există niciun restaurant sau fast-food sau ceva de mâncare. Singurul market din zonă este la o staţie de tramvai distanţă şi este un Kaufland. Mai există tot pe lângă Kaufland şi un Baumax da’ doar nu te duci în Praga să-ţi iei unelte de grădinărit...

Internetul

Deşi colegul de travel citise înainte pe booking.com comentariile clienţilor acestui hotel care spuneau că Abito e deficitar la capitolul wi-fi, în speranţa că lucrurile poate s-au schimbat am pus o întrebare la recepţie. „Vă merge netul şi în afara lobby-ului? ” – „Nu”, a răspuns cehul cu un zâmbet cam amar. Şi aşa, cu câteva invective la adresa „mamei lor de cehi”, am stat ceva vreme în holul hotelului pentru a studia cu atenţie unele informaţii necesare.

Aşadar, netul wi-fi e accesibil doar în proximitatea recepţiei, lucru pe care cârcotaşii de noi l-am cam comentat: “Trei stele şi n-au net nici măcar pe holul vecin camerei, pff”. Aceasta în condiţiile în care ne interesa mai ales cum stăm cu ploaia în zilele următoare iar programele ceheşti de pe tv nu s-au îndurat să ne subtitreze în engleză informaţiile.

Micul dejun

Eeeeee, la capitolul ăsta avem ce povesti, doar suntem români...

Când ne-am cazat ni s-au dat două cartele de mic dejun pe care era trecută perioada cazării dar nimeni nu ne-a întrebat de ele pe tot parcursul şederii noastre.

Masa, tip bufet suedez, se servea într-o cameră amenajată la etajul 7 al hotelului în fiecare dimineaţă între orele 7.00 şi 10.00.

Oferta era mai mult decât variată şi cuprindea: două feluri de carne caldă (carne gen de la conservă şi cârnaţi), trei tipuri de caşcaval, două tipuri de mezel, salată de roşii cu castraveţi şi ceapă, unt, gemuri, compot de fructe, cereale de două feluri, lapte, smântână, două tipuri de prăjituri, pâine de vreo trei feluri adică şi felii de pâine pe care aveai posibilitatea să ţi le prăjeşti la toaster, şi cornuri şi japoneze. La discreţie aveai cafea, ceai, sucuri şi apă. Sucurile şi apa erau cu autoservire de la un dozator gen cele de la KFC.

După ce în prima dimineaţă domnul meu s-a înfipt într-un mare pahar de suc de portocale a decretat “bleah, zici că-i TEC îndoit cu apă”. L-a încercat cu speranţă în suflet şi licăr în priviri şi pe cel de mere “poate doar ăla de portocale e prost”, negativ însă. Dezamăgirea a fost maximă aşa că în celelalte două dimineţi nu s-a mai atins decât de apă şi ceai.

Tot ce pot să spun e că toată mâncarea era foarte bună şi proaspătă, mai puţin carnea caldă de care nu ştiu ce să vă zic pentru că nu am încercat-o.

Ne-am distrat maxim citind afişul de la intrarea în sala de mese “Vă rugăm nu părăsiţi incinta sălii cu mâncare la dumneavoastră! ”. M-am întrebat ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi dorit micul dejun în cameră. N-am aflat însă…

Concluzii

După părerea mea, hotelul este unul ideal doar pentru cei care călătoresc în Praga cu maşina (aici domnul meu nu e de acord cu mine, dar atunci ar fi trebuit să scrie el, eu scriu părerea mea). Pentru cei care preferă avionul este puţin mai dificil de ajuns. Astfel, de la aeroport se ia autobuzul 119 până la staţia Dejvicka, apoi metroul până la staţia Muzeum, apoi tramvaiul 11 până la Chodovska. În total vreo oră şi ceva în condiţii de trafic normal.

Pentru mine şocul a fost cumplit când, obosită de pe drum, m-am trezit în faţa unui hotel situat “in the middle of nowhere”, sau mai bine zis “in the middle of boscheţi”, pentru că sunt foarte mulţi boscheţi în jurul lui. Am realizat că pentru a mânca ceva cald, cum ar fi o supă, trebuia să merg mai mult de o jumătate de oră până aproape de centru şi, credeţi-mă că a fost tare stresant. Ca şi la Napoli, jumătatea mea şi-a auzit fel de fel de boscorodeli şi mi-a promis că data viitoare se va orienta spre ceva mai central. S-o văd şi pe asta…

Trăgând linie, una peste alta, Abito este un hotel foarte bun dar doar dacă eşti cu maşina. Aş recomanda cunoscuţilor această unitate de cazare doar dacă pornesc pe circuit “Capitale europene – Budapesta, Viena, Praga” cu maşina personală. Altfel… căutaţi în altă parte!

---

VIZUALIZĂRI: 2085 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI