Am pus mina pe... 'Vasilica'

TIPĂREȘTE

Dragii mei,

Inainte de a trece la povestea propriuzisa, vreau sa multumesc tuturor celor ce mi-au scris si celor ce mi-au cerut sa astern pe "hirtie" cu miros de AFA, intimplarile mele amuzante de prin lume.

Revin la Punta Cana... Anul de gratie 2011, luna octombrie, ziua de 8... una foarte calduroasa, nu stiu aici cum s-a simtit, dar acolo a inceput cu o ploaie pe la ora 3-4 dimineata, fapt care m-a tintuit in camera de hotel. Nu am mai reusit sa evadez catre receptie ca sa stau la taclale pe mess. Dimineata, la 5 jumate scularea!!! Nu stiu cum sa va spun, dar ati vazut vreodata cum rasare soarele? Cum iese din apa? Va rog sa ma credeti ca desi am plecat din camera cind inca mai era intineric, am ajuns pe tarmul marii cind soarele era iesit cam 1/4 si pina sa scot camera, sa maresc zoomul, soarele era mai mult de jumate iesit. N-am vazut asa ceva!!! Spectacol unic, mai ales ca pe cer trona si un mare curcubeu ce luase nastere in urma furtunii de la miez de noapte. Apoi un tur de shooting prin resort.

Dupa ce am servit micul dejun bogat in mango si papaya, am hotarit sa merg pe plaja sa vad ce jocuri face echipa de animatie. Am 'executat' un fitness in apa, dupa care am luat un sezlong si am atipit la soare. Nu vroiam sa ma intorc acasa tot cu bronzul de la bulgari. Domnul meu avea o treaba pe net asa ca el a stat la receptie iar eu la soare. Pe la ora 11.30 ma smulg si eu de pe sezlong si o pornesc catre camera, sa fac un dus, sa ma schimb si sa mergem la receptie. Cind ajung in dreptul piscinei, numa' ce vad o mutrita cunoscuta. Domnul meu avea chef de o baie in mare. Ii arat ceasul si ii spun ca la 12 jumate ne vedem la receptie. Ajung in camera, fac respectivul fus, imi pregatesc bagajul (adica un ruxac cu prosoape) Fac o paranteza, la acest hotel prosoapele sint disponibile asa ca puteti sa le luati pe unde vreti, numai ca sa le predati la plecare. Am vazut la boogie, in loc de bandana, la gura unuia, un servet de pe masa din restaurant. Ce-am mai ris... cita imaginatie... !!!

Revin la a mea poveste. Bate ceasul 12 si jumate... se deschide usa, intra si imbaiatul si ii zic ca are fix 5 minute sa se schimbe. Nu comenteaza si intra fuga la dus. Eu dau sa caut biletele de intrare la delfini, ca fara alea nu te urci in masina respectiva, nu te ia nimeni de la hotel daca nu prezinti chitanta. Ma uit prin ruxac, nimic, ma duc la casa forte, ca parca acolo am pus banetul ramas si biletele la ultimile excursii.

Aceste biletele le aveam cumparate de la Domnul Germano, un tip de gasca, cu care m-am imprietenit pina la urma. Imbarcarea in masina era pentru ora 13, din fata receptiei hotelului.

Casa forte, incuata. Unde o fi cheia??? E la tine? Strig eu prin usa baii? Nu, esta raspunsul pe care il primesc. Acele ceasului erau parca alergate de o haita de lupi. Se face 12.50 si eu tot nu gasesc cheia. Scotocesc prin toate buzunarele, la geanta de la laptop, la valiza, peste tot. Cind mai erau doar 5 minute, intru in panica, dupa ce ca eram plina de nervi, si sun la receptie. Acolo imi raspunde o voce amabila, eu, plina de furie ca era 1 fara 3 minute, incerc sa explic in spaniola, cum ca nu imi gasesc cheia de la casa forte unde am biletele de la Delfini si ca masina trebuie sa vina sa ma ia la ora 1. Era exact ca la romani, sa suni la 112, dupa ce spui repede, agitat, cum ca ai gasit un ranit pe strada, ala zice "bine, va dau pe X", apoi explici si aluilalt... si ti-l dau pe Y... normal, ca pina ajungi la ultimul, anuntul poate sa sune ceva de genul "alo, am gasit un mort in strada!!! "

Asa si cu aia de la telefon, mi-au dat pe altcineva, i-am spus care e problema, apoi m-au dirijat catre alta persoana, care. bineinteles era putin ocupata.

I-am zis intr-un suflet ca la ora 13 trebuia sa vina masina sa ne duca la Insula Delfinilor si ca eu nu mai gasesc biletele si nici portofelele cu bani, si nici cheia de la casa forte si ca rog sa trimita pe cineva cu o cheie si... ca sa le zica alora sa astepte putin. Imi spuneau ca domnul cu masina a sosit deja, dar ca nu ma pot ajuta, ca pentru a sparge casa forte e nevoie de mine la receptie. Alerg acolo intr-un suflet, domnul de la delfini ma vede agitata si imi spune zimbitor ca nu trebuie sa ma agit, ca se rezolva totul, ca el o sa plece sa ia alti turisti de la alte hoteluri si sa se va intoarce dupa noi la 13.30.

Ma duc la Concierge, acolo, o domnisorica imi spune ca nu are cheie de rezerva, ca daca vreau, o sa sune pe un domn care o sa vina sa sparga cutia de valori si ca toata trebusoara asta o sa ne coste 50 de dolari. Ii zic ca vreau sa vina urgent, in secunda aia. Ea spune ca trebuie sa astept 5 -10 minute. Eu fug la vila si spun ca o sa il astept acolo.

Ajung lesinata, dupa o fuga contra cronometru si cind intru in camera, vad portofelul pe pat si biletele deasupra.

"De unde le-ai scos? " intreb furioasa. El, bietul de el, imi raspunde calm... " Din casa forte. Am gasit cheia in valiza ta, intr-unul din buzunare. " Ok, il iau de mina si fugim catre receptie. In drum aproape ca smulg un pinacolada de la bar, il trag cu paiul si ma infiintez pe canapea. Ajunge si masina la fix. Ne urcam si abia atunci ma relaxez.

Nu tin minte cit timp sa fi mers cu masina. cred ca au mai fost 2 persoane de la alt hotel. Cred ca am mers putin, vreo 10 minute.

Ajungem la un tarm, ne dam jos, ni se pun bratarile apoi ne indreptam catre un fel de receptie, Ni se explica ce avem in aceasta excursie, si anume vizita printr-un parc de animale. intilnirea cu un mare tigru bengalez, alb (bengalez am zis de la mine, ca suna mai exotic) Apoi printru-un parculet cu papagali mari rosii, albi, unul albastru foarte frumos. Pe astia ii puteai lua in mina si face poze cu ei. Dupa care am mers si ne-am pupat cu leutul de mare cu care te puteai fotografia dincolo de linie. Primplanul apartinea cameramanului excursiei.

Cind am terminat cu leul, ghida ne-a dus spre o cupola cu stuf pe post de acoperis, si cu niste pereti, in forma de raze. Cam ca la cutia de brinza topita, ca sa va faceti o idee. Acolo, in fiecare separeu, era cite o "plajma" (tv) pe care am putut urmari "instructiunile de folosire a delfinului".

In fiecare raza era o alta limba- rusa, engleza, franceza, germana, portugheza, spaniola. Ma uit la frumosul delfinas de pe ecran care astepta ca eu sa pricep semnalele pentru ca el sa vina sa ma pupe, sa vina la mine sa dansam. Sau, daca bat apa cu palma el vine si face un curcubeu deasupra mea.

Ni s-au dat niste vestiare in care ne-am incuiat absolut toate bunurile personale, inclusiv inelele si cerceii. Fara camera foto (aici au fost rai ca nu mai am imagini de acolo mai departe). Trecem pe la un post de salvare unde primim fiecare niste veste intr-o foarte buna stare si ne indreptam spre o pasarela.

Am uitat un amanunt, pina la vestele de salvare era un punct de unde puteai inchiria un costum de 'scafandru" cu mineca scurta. Nu stiu sa va explic, dar va zic la urma de ce am pomenit de asta. Pentru 5 dolari, puteai inchiria unul, aveau de la 2-3 ani, pina la marimi foarte mari.

Mergem vreo 100 de metri pe o pasarela de lemn si ajungem la bazinele cu delfini. Mai erau si altele cu rechini, lei de mare, foci, dar pe mine nu ma interesau. Cel mai dorit lucru din vacanta aia a fost sa ma dau cu delfinul, in apa.

Coborim o scara, ajungem la nivelul apei din bazin. De fapt cred ca apa era cam pina la briu. Inchid ochii si imi vin imaginile in mine. Toata lumea aliniata pe o punte, in apa. Un dresor de delfini superb. Avea niste ochi si o gropita in barba... si un nume turcesc pe care nu l-am retinut nici macar atunci, ceva cu T, atit imi aduc aminte. Ne-a spus ce avem voie sa facem, care sint modurile de a ne prinde de delfin atunci cind sintem in pozitia de "zbor" pe apa. Si multe altele despre delfinul Vincenzo -alias Vasilica al meu.

Sfiristul episodului 1.

Miine seara continuarea si pozele aferente.

NOTA WEBMASTER...urmatorul fragment a fost adaugat ulterior printr-un ecou!

Noroc ca s-a dat ora inapoi si am mai cistigat si eu nitel timp ca sa revin cu partea a doua a povestii mele. (mai ales ca nimeni nu a solicitat continuarea)

Ne aliniem frumos pe puntea ce marginea bazinul si cind "ochi frumosi" (asa am sa-l denumesc pe dresor) fluiera, un delfin... avea o piele... din cea mai fina (era o melodie cu o botina... dar am conspectat putin) trece in "zbor" pe linga noi, dindu-ne sansa sa il mingiiem.

Sa stiti ca pe spatele lui erau urme de zgirieturi, dar nu cruste si doar cum ai da cu unghia pe cea mai fina canapea de piele. Mi-a fost mila de pielea lui, insa Claudia, o turista ochioasa din Germania, chiar l-a intrebat pe Ochi frumosi de ce e asa. El a explicat ca delfinul nu e ranit, asa e pielea lui, foarte sensibila la atingeri si e posibil sa le fi capatat cind trecea dintr-un bazin in altul.

Bazinul era un patrat mare, delimitat in 4 parti, in fiecare salasluiau alte rude marine (1 pentru rechini, 1 pentru leuti de mare si foca, intr-un bazin erau 2 delfini iar in al nostru, 1)

Am intrebat cind am ajuns la hotel, pe unul dintre vinzatorii de excursii, de ce pe clipul care rula pe plasma cu Insula Delfinilor, turistii se jucau cu cite 2 sau 3 delfini si noi am avut doar unul. Ne-a spus ca e in functie de biletul cumparat. Erau mai multe "clase" de bilete la insula delfinilor: silver, premium... etc, la fel ca si membrii AFA. Noi am avut simplu. Daca stiam asta de la inceput, poate mai dadeam citva dolari in plus sa avem parte de mult mai multa fericire. Insa n-am stiut. Poate e bine pentru cei ce citesc si vor ajunge acolo.

Delfinul nostru avea 8 ani. Atit mai stiu de el si ca il cheama Vincenzo. Eu l-am botezat "Vasilica".

Dupa salutul delfinului a urmat faza cu sarutul. Turistii stateau la linie linga peretele bazinului, iar unul ales de Ochi frumosi, facea 2 pasi pina la margine ca sa se tuce cu frumoasa si fina vietate. Intii tineai obrazul si te pupa pe tine, apoi astepta sa ii intorci pupicul pe bot. Doamne, ce senzatie... Nici un partener de-al meu n-a avut asa buze fine... Daca vreunul nu era atent sau nu intelegea ce spune dresorul, delfinul astepta cuminte pupicul. Adica nu aveai cum sa ratezi momentul. Cind unul se pupa, altul era indrumat de dresor sa sara in apa si sa mearga spre centrul bazinului. Apoi striga "POZITION! " si trebuia sa stea drept, vertical adica. Mina dreapta la piept si cu stinga sa bata in apa de 2-3 ori si Vasilica era pe faza. Cind Ochi frumosi simtea momentul striga la tine "RAINBOW" si trebuia sa faci un arc de cerc cu mina dreapta. Atunci delfinul zbura peste capul tau iar cameramanul trebuia sa prinda momentul. Nu stiu ce s-a intimplat ca la mine pe caseta nu se vede momentul asta.

Alt momentu al showlui, pina ce turistul din bazin venea catre punte, era dansul cu delfinul. Prin sondaj, era cite unul chemat sa intre in apa si sa prinda frumusetea de "labute" si sa dea din solduri. La fel facea si delfinul si avea o mimica de parca zimbea fericit. Nu spun ce ropote de aplauze erau...

Dar la un moment dat ma aud strigata de cel ce mi-a hipnotizat cu privirea " Adriana, pozition!!! "

La ordin, dau sa ma execut. Imi zice sa inot mai in centrul bazinului. Cum eu eram o bolovanca, dadeam din labe ca o vaca (cam asa vad eu o vaca in bazin, care face doar stropi... si daca vaca are labe)... si nu avansam mai deloc. Groaza si frica m-a cuprins pentru ca nu reuseam sa vin la pozitia dreapta, eram rasturnata cu fata in sus, nici orizontala, nici verticala, ca un slash asa...

Ma uit in ochii lui si numai ce il aud strigind "ANTONIOOOO, come here! " (oh, Antonio... fa caldooo!!! ca mi-a inghetat inima de frica)

Ma uit sa vad care e Antonio, ca doar n-o fi leul de mare... Putind sa misc putin capul, de frica sa nu imi intre apa la dantura, nu de alta, dar stiam ce sarata e din bazinul de rechini unde n-am reusit sa fac snorkeling, vad ca de pe "malul celalalt" la vreo 500 de metri, sare o aratare in apa. Ei, ce sa ii faci, trece ora pina vine ala sa scoata vita din balta... Da' de unde, cred ca era frate de cruce cu Vasilica pentru ca mai putin de 2 minute a fost linga mine. In tot acest timp, Ochi frumosi a fost cu privirea la mine si nu m-a lasat sa intru in panica, mi-a zimbit frumos si mi-a zis sa ma relaxez ca totul o sa fie ok. Cred ca eram la vreo 8-10 m de marginea bazinului. Am simtit o mina care iese din apa si ma prinde de spatele vestei de salvare si ma aduce in pozition. Mina dreapta intinsa catre mare si mina stinga la piept. Frumosul fluiera si Vasilica e linga mine in urmatoarea secunda, cu burta in sus... Ma prind de "labutele" lui si am senzatia ca ma duce in... al noualea cer!!! Doamne, ce senzatie de placere... insa imediat am suferit un SHOC. Din cauza vitezei de "zbor", am simtit cum bikinii mei se ruleaza spre genunchi. Da... cocosati-va de ris!!! :( ( (eu era sa ma inec de rusine. Adica as fi vrut sa ma scufund la fundul apei si sa nu mai ies decit noaptea cind toti vor fi plecati.

Ma gindeam in milisecundele alea cam ce sa fac? Sa imi dau drumul de la aripile delfinului si sa imi tin chilotii cu mina, sau sa ma las in voia soartei... ca chilotii jos ii voi mai avea dati, dar senzatia de zbor cu vietatea marina, in nici un caz... Norocul meu ca mi-a venit ideea sa indoi putin picioarele, astfel ca n-am pierdut saracaciosul articol vestimentar si am putut ca atunci cind am ajuns la marginea bazinului, sa mi-l trag la loc cu mina. Desi eram cu partea de jos in apa, cred ca oricum, s-a vazut "spectacolul". Unde sa ma mai uit eu acum? Doamne, Doamne!!! Urc pe punte, evitind privirile tuturor numai ca nu scap. Iese iar mina din apa si ma trage de vesta. Ma cara inapoi spre centrul bazinului. Incerc sa dau din miini si din picioare cu gindul sa ma zbat, sa ma apuc de ceva... dar ei au crezut ca toata agitatia mea o fi un nou stil de inot. Hahaha, ce ris ma ia acum, dar ce momente de groaza am trait atunci. Nu puteam sa vorbesc de frica sa nu iau apa la "bord" asa ca l-am ascultat pe Antonio, un scafandru negricios si grasunel cum imi spune sa ma relaxez ca totul e ok. Ajung pe la jumatea bazinului, si imi da drumul la vesta, eu ma inclin imediat, ca Hopa Mitica. Cred ca aveam capatina grea, sau nu stiu ce naiba, ca nu puteam sa stau verticala. Ma prinde iar si imi zice sa ma pregatesc. Daca am reusit sa tin capul la suprafata, am deschis repede gura si i-am zis pe nerasuflate " Hei, i have a problem and i can't swim again with Vincenzo, please!!! " El de colo " Relax, i am here for you! " For me, pe naiba!!! Imi vine sa pling, dar n-am incotro, tutul se petrece in fractiuni de secunta. Ma las pe spate ca sa nu fiu la Pozition si in momentul in care el incerca sa ma verticalizeze, eu incerc in zadar sa fac un nod la chiloti, insa, materialul nu era nici atit de elastic dar nici atit de strins pe mine. Doamne, ce ma fac? Nu ma fac decit de rusine, alta sansa nu am. Trag aer in piept, ma uit la Ochi frumosi si ii arat semnul de ok. In gindul meu (i am ready for you, baby) Nu mai stiu cum era Pozitionul acesta, stiu doar ca eu eram deasupra... pe (la) spatele delfinului. Cred ca era cu o mina spre cer si alta in lateral, ca atunci cind el s-a apropiat de mine eu sa pot sa ma prind imediat de dorsala lui. Cind am simtit pielea fina linga soldul meu, i-am sarit in spate si "Diiii, mai Vasilica!! "

Chilotii la genunchi, dar macar acum stiam la ce sa ma astept. Va spun ca in 10 secunde am trait rusine cit intr-o viata. Cind am ajuns linga punte, am auzit aplauze si un portughez zicind "che bel regallo!!! ": D

Am incercat sa stau cit mai mult in apa ca sa ma urc pe punte echipata, adica mi-am dat drumul mai departe putin de punte, cu 1-2 m. (hei, mi-am dat drumul de pe spatele lui Vincenzo!!!)

Am stat lipita de marginea bazinului, cu lacrimi cit corcodusele in ochi... si ma gindeam cum o sa fac eu inconjurul lumii pe casetele video pe care le vor avea toti acei turisti care au vazut "mio regallo". Aproape ca nici nu mai vedeam ceea ce era in jurul meu, asa de tare ma luptam cu constiinta (care imi zicea -nu fi proasta, chiar arati bine si fara bikini.)

Dirdiiam linga perete, ma uitam absenta la spectacol, cind aud ca prin vis "Adriana, jump in water! "... nu dau atentie, am crezut ca o mai fi si alta Adriana intre acei vreo 20 de turisti. Vad ca toate privirile se atintesc spre mine. Speriata, ridic capul spre Ochi frumosi. El imi zimbeste de la 2 metri de desurpa mea, de pe ponton si zice" Adriana, please, jump in water! " "ba, tu te-ai prostit la cap??? " (imi trece mie prin cap sa zic) Ma uit la el si Ochi frumosi sa ma induplece. Dar cind a vazut lacrimile in ochii mei, a inteles ca nu mai pot, ca nu mai vreau si n-a insistat ca sa nu atraga atentia celorlalti. A intrebat insa daca mai e cineva care nu stie sa inoate. Nimeni nu a ridicat minuta. In fine, se pupa si ultimul turist cu Vasilica, mai face un tur de adio, niste curcubee prin apa, sare, bate din aripioare... se uita fericit la noi. Macar el nu a cerut bacsis. I l-as fi dat cu cea mai mare placere. Poate o sa ii trimit niste Cod de Alaska, am auzit ca aia e mincarea lui preferata. Ochi frumosi tot ii arunca bucatele dintr-o galetuie si eu nu intelegeam cum de maninca mortaciuni si nu haleste vietatile ce inotau in jurul lui. Ca misunau sute de pestisori.

Plecam pe trepte cu ochii in urma la Vincenzo... cu greu ne dezlipim de el. Ochi frumosi ne face cu mina incontinuu si fuiera pentru ca Vasilica sa ne incinte si ultimile clipite.

Mergem pe punte spre tarm, unii mai fericiti, altii mai lesinati de rusine... dezbracam vestele si ne ducem catre locul unde eram programati la un spectacol cu leutul de mare.

Ne asteptam sa faca niste giumbuslucuri prin apa da' de unde!!! A fost spectacol cu regie, in toata regula. Nu vi-l povestesc, poate reusesc sa imi rog vreun copil sa puna filmul pe youtube si apoi sa va trimit sa il vedeti. Cred ca spectacoul a durat mai mult de o juma' de ora, timp in care cameramanul a avut timp sa faca poze si dvd-uri pentru toti turistii. Ne-am dus spre locul indicat si am privit la pozele insirate, cu frica sa vad daca nu cumva mi se vedea "regallo". Am rasuflat usurata. Erau doar poze cu pupaciosul leut de mare si doar una cu delfinul, facuta cred, inainte de a apuca sa mi se deruleze tesatura.

20 de dolari poza, 40 de dolari dvd-ul. Pe plasmele agatate de tavan se derulau imaginile fiecarui cameraman. (care de la 2 delfini, care de la leii de mare) eu asteptam cu sufletul la gura sa ma vad naked, insa, cred ca au taiat la montaj. Numai cine a trecut prin asta avea cum sa stie. Cel mai tare mi-au placut aplauzele portughezului, care zicea " che ball regallo" Alea nu erau scoase la montaj.

Dau banul, iau dvd-ul, imi aleg si o poza si fuguta la masina. Nu mi-a mai trebuit plimbarea prin parcul cu oratanii colorate. La iesirea din rezervatie, toti soferii erau pe pozitii, imbracati in uniforme-pantaloni negri si camasi albastre. Ne-au intrebat de la ce hotel sintem, am zis Catalonia si ne-au poftit intr-una din masini. (de lux).

Am ajuns la hotel seara, pe la ora cinei. Ziua se incheiase frumos, dar momentele din bazin mi-au taiat tot cheful de distractie.

Cam atit pentru azi, va doresc ris indelungat!

Adri

P. S. Pentru doamne si domnisoare (si de ce nu pentru domni) va sugerez sa dati 5 dolari pe inchirierea unui costum daca nu va duceti pregatiti de acasa cu un costum "blindat" de ate care se pot stringe cit mai mult in jurul vostru.

Vacante cu distractie, va doresc!

Noapte buna! (e miezul noptii)

---

VIZUALIZĂRI: 7415 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI