GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
O după-amiază în Veliko Târnovo
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
De ce Veliko?
Bineînţeles, „de vină” sunteţi voi, stimaţi colegi, care m-aţi asaltat cu atâtea şi atâtea reviewuri laudative la adresa aceste destinaţii, încât într-un final am cedat nervos curiozităţii care mă rodea de ceva vreme şi am decis să văd cu ochii mei ce anume vă entuziasmase aşa tare.
Că Bulgaria e o ţară frumoasă, cu un relief la fel de variat ca al nostru, ştiam încă din 1991, când o traversasem pentru întâia oară în drum spre Grecia. Iar prin Veliko Târnovo trecusem de câteva ori şi nu putusem să nu remarc spectaculozitatea peisajului. În plus, din mult prea vagile mele cunoştinţe cu privire la istoria statului vecin şi prieten îmi aminteam că oraşul fusese capitala celui de-al Doilea Imperiu Bulgar (1185-1393, după cum m-am documentat acum) şi că în acele vremuri medievale era recunoscut drept „a treia Romă” sau, dacă preferaţi, „al doilea Constantinopol”. Prin urmare, aveam suficiente argumente pentru o vizită.
Şi atunci ce m-a împiedicat până acum să mă opresc din drum pentru a cerceta oraşul sau, şi mai bine, să-i consacru o ieşire de 2-3 zile?
Răspunsul se regăseşte probabil cel mai bine în textul unei reclame atât de reuşite, încât la final uiţi pur şi simplu subiectul demersului publicitar (e o bere, dar nu mai ştii care =))).
Deci
Plajă, tăte? Litoral, tăte?:-??
De la bun început ţin să precizez că n-am nimic – Doamne fereşte! – cu bulgarii.
Cu excepţia cotizărilor masive în anii ’90 la puşculiţele miliţienilor (că altfel nu pot să-i numesc) pentru depăşiri imaginare ale vitezei legale, nu am ce să le reproşez. Maşina nu ne-a fost furată în parcare, la hotelurile de pe litoral (că-n alte părţi n-am adăstat) am primit exact ce am plătit, iar în cârciumi şi magazine n-au încercat să ne tragă pe sfoară. Mai mult, în 1993 am avut o defecţiune gravă la maşină şi fără ajutorul sătenilor dintr-o localitate de lângă Kazanlâc nu ştiu cum am fi ieşit la liman.
Şi totuşi...
Şi totuşi am o problemuţă cu bulgarii. Şi ea se cheamă dificultatea comunicării.
Că eu nu vorbesc limba bulgară e din start un handicap. Că ei nu studiază la şcoală (sau cel puţin n-au studiat până de curând) decât rusa, e şi mai rău. Că scriu în alfabetul chirilic şi „uită” mai mereu să transcrie textele în cel latin e nasol de tot. Dar că dau din cap invers decât toată lumea, serios, e prea de tot! =))
Mai nou, în hotelurile şi restaurantele din zonele turistice şi pe la obiective dai de tineri care o rup pe englezeşte atât cât să te înţelegi cu ei. Dar ce te faci când, aşa cum se întâmplă mai mereu în excursii, la un moment dat cauţi o stradă sau un loc anume sau chiar te rătăceşti? Opreşti pe primul cetăţean întâlnit în cale şi îl întrebi ce şi cum, având mare grijă să rosteşti cu dicţie numele străzii sau locului cu pricina. Ce face bulgarul nostru? Se holbează la tine şi rămâne mut ori zice „da” şi dă din cap de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga. Şi pe urmă o ia din loc. Voi ce concluzie trageţi din asta? :-??
Ei bine, ăsta e motivul pentru care până acum am şovăit în a acorda mai multă atenţie Bulgariei, în ciuda interesului pe care îl am faţă de peisajele şi cultura sa şi în ciuda aprecierii pe care am ajuns să o nutresc pentru felul cum bulgarii şi-au dezvoltat infrastructura şi au învăţat să-şi exploateze resursele naturale (de pildă pe litoral) şi pe cele istorice, pentru acestea din urmă Veliko Târnovo şi Arbanassi fiind un excelent exemplu. Prefer să merg în locuri unde să mă înţeleg cu oamenii şi dacă ar fi să aleg, să zicem, între un weekend la Veliko şi la Braşov, aflate la distanţe aproximativ egale de Bucureşti, prima opţiune ar fi Braşovul: e tot la munte, e tot medieval, e la fel de frumos (dacă nu şi mai şi) şi în mare majoritate locuitorii vorbesc româneşte... ;)
Totuşi în septembrie anul acesta am făcut o excepţie şi, după o noapte petrecută la Kavala vezi impresii, am ales drept ultim popas din vacanţă Veliko Târnovo.
CE AM VIZITAT
Tsarevets/Ţareveţ, cetatea medievală a ţarilor bulgari timp de două secole, este fără îndoială vedeta oraşului. Se află pe una din cele trei coline (Tsarevets, Trapezista şi Sveta Gora), într-o poziţie strategică înaltă, având la poale râul Yantra.
Pentru a ajunge acolo am coborât pe strada Khadzhi Dimitr, unde ne-am avut reşedinţa de o noapte, până la biroul de informaţii turistice, de unde am achiziţionat o hartă contra 3 leva. Teribil mă enervează ciupeala cu hărţile contra cost »:(; e ca şi cum, turist fiind, nu vei face oricum nişte cheltuieli, oricât de mărunte, acolo, contribuind la propăşirea urbei. În plus, 3 leva (aproximativ 1,5 euro) mi s-a părut un preţ exagerat; pentru comparaţie, în următoarea noastră ieşire, la numai două săptămâni după revenirea din Grecia-Bulgaria, am fost în Toscana iar pe harta Sienei am plătit 1 euro. Şi îndrăznesc să cred că Italia e o ţară mai scumpă şi mai turistică decât Bulgaria şi Siena un oraş mult, mult mai vizitat decât Veliko Târnovo...
Cu harta în mână, scrisă – evident – în bulgară, n-am reuşit decât să ne dăm seama cu aproximaţie pe unde se află cetatea. Am mers în staţia de autobuz pentru a studia harta mijloacelor de transport în comun, şi ca să vezi!, şi aia era tot pe limba (şi în alfabetul) lor. Am încercat să le tragem de limbă pe două tinere rostind „tsarevets” şi arătând spre panoul cu harta; s-au uitau la noi de parcă eram extratereştri. :D Într-un târziu, am ochit vizavi o staţie de taxiuri şi ne-am urcat toţi patru într-o maşină. Drumul a durat vreo 7-8 minute şi ne-a costat numai 2 leva. Asta mi-a plăcut. :)
Şoferul ne-a lăsat în capătul drumului care urcă spre cetate, de unde am cumpărat biletele de intrare: 6 leva. Cetatea se înalţă impunătoare pe culmea dealului, înconjurată de ziduri groase crenelate şi două turnuri, cel apropiat de intrare fiind numit Baldwin/Baudouin, după numele împăratului bizantin care şi-a găsit sfârşitul în închisoarea cetăţii. Şi dacă tot am pomenit de intrare, sub arcada care pătrunde în cetate se aflau doi „meşteri”: unul avea un fel de teatru de păpuşi îmbrăcate în costume de epocă care rosteau un text înregistrat pe o bandă despre care presupun că se referea la nişte bătălii desfăşurate în trecut sub zidurile cetăţii iar celălalt avea un cal (nu unul adevărat, ci butaforie) în mărime naturală pe care te puteai cocoţa şi fotografia contra 5 leva înveşmântat drept cavaler, cu sabia în mână. Bucuria copiilor!
Am dat ocol sitului, admirând modul în care bulgarii au ştiut să restaureze (între 1930-1981, când s-au aniversat 1300 de ani la întemeierea statului bulgar) circa 400 de case şi 18 biserici. Trebuie spus însă că în mare parte cetatea e o reconstituire, şi pe alocuri una nu foarte reuşită, căci pietrele par să fi fost trântite in situ mai alaltăieri... :D Asta nu scade însă din meritele autorităţilor. Mult mai ciudată mi s-a părut povestea bisericii uriaşe din vârful dealului – aşa-zisa catedrala patriarhală – reconstruită în 1981 pe locul unei basilici paleocreştine şi pictată într-un stil modernist şi neconform cu canoanele iconografiei ortodoxe, motiv pentru care nu a fost sfinţită şi nu găzduieşte slujbe religioase.
Mie – trebuie să recunosc – cel mai mult mi-au plăcut panoramele oraşului văzut de sus, cu râul Yantra şerpuind în vale printre dealurile bogat împădurite. Chiar şi numai pentru atât şi Tsarevets merită o vizită.
Catedrala mitropolitană cu hramul Naşterea Maicii Domnului (Theotokos) domină oraşul cu cupolele sale rotunjite şi verzi. Se află la vreo 200 de metri de intrarea la Tsarevets, în cartierul Bolyarska, pe o stradă în pantă, într-un mic scuar cu vederi frumoase dar care nu mi-a permis o fotografie de ansamblu, mai ales că în centru se adunaseră şi nişte nuntaşi care îşi aşteptau rândul, după botezul oficiat înăuntru. Deci mare lucru n-am putut poza nici în interior, pentru a nu deranja slujba.
Despre această construcţie impunătoare am aflat că a fost ridicată între 1842-1844 de cunoscutul meşter bulgar Kolyu Ficheto (Nikola Fichev), fiind însă distrusă ulterior de un cutremur şi refăcută între 1924-1934, pictura datând din 1954.
Strada Gurko
De la catedrală am ajuns – nu ştiu cum, nu mă întrebaţi, îi dădusem harta lui Adrian – pe această uliţă pietruită, în pantă, cea mai veche din Veliko. Poartă numele generalului rus care în iulie 1877 a fost întâmpinat cu bucurie de locuitori ca eliberator al oraşului de sub dominaţia turcă.
Am parcurs-o de la un capăt la celălalt, deşi în sens invers decât se procedează în mod uzual de către turişti – veţi înţelege imediat de ce spun asta. Şi nu m-am plictisit deloc, chiar pot zice că mi-a făcut mare plăcere să admir casele construite în stilul numit Renaşterea bulgară, o perioadă de efervescenţă naţionalistă care a debutat în 1762, odată cu apariţia cărţii „Istoria slavo-bulgară” a Sfântului Paisie de la Hilandar, o importantă manifestare de împotrivire în faţa dominaţiei cultural-religioase greceşti în Bulgaria, şi s-a încheiat, potrivit specialiştilor, în 1878, după războiul ruso-turc şi cucerirea independenţei de către Bulgaria.
Arhitectura specifică acelei epoci se caracterizează prin construcţii de piatră la parter şi lemn la etaj, şi dacă mă întrebaţi pe mine, seamănă izbitor cu cea a clădirilor otomane de pe malul Mării Marmara din Istanbul, în zona moscheii Sokollu Mehmet Paşa. Însă, dacă aşa susţin ei (bulgarii), că stilul e renascentist autohton, cum aş putea eu să îi contrazic? :D
În fine, să las deoparte micile răutăţi, căci, după cum vă spuneam, plimbarea a fost grozav de plăcută iar casele, multe din ele frumos restaurate, cu tufe bogate de trandafiri în faţă, că doară asta este floarea naţională, mi-au creat o stare de bine şi de visare. Am trecut pe lângă o fântână cu apă rece şi bună de băut, pe lângă vreo două hanuri şi prin faţa bisericii Sfinţii Constantin şi Elena, o altă „ispravă” a lui Kolyu Ficheto, şi am văzut în depărtare, peste Yantra, Monumentul Asăneştilor – Petru şi Ioan Asan, Ioniţă Caloian şi Ioan Asan al II-lea –, ridicat în 1985.
Intenţia mea era ajungem pe strada Samovodska Charshia, despre care ştiam că este artera comercială principală a oraşului, cu multe magazine pitoreşti cu produse artizanale, suvenire, bijuterii, obiecte de artă etc., dar dându-i harta lui Adrian, căruia i-a fost lene s-o consulte, am ratat-o şi ne-am pomenit în capătul străzii Gurko, sau mai corect spus, la începutul său, în partea de jos a oraşului, locul de unde toată lumea (cu scaun la cap) îşi începe plimbarea.
Final de rătăceală neaşteptat de reuşit sau la barza chioară îi face Dumnezeu cuib=))
După vreo trei ore de promenadă cam la voia întâmplării şi fără cine ştie ce documentare din partea mea, pe la 7 seara ne-a cuprins foamea. Da’ ce foame!
Coborâserăm pe Gurko, unde trecuserăm de o tavernă, şi ne aflam acum pe o stradă care nu ne zicea nimic: case de o parte şi de alta şi nimic altceva. Decât un trecător pe care îl interpelăm şi suntem serviţi, aşa cum vă spuneam mai devreme, cu un „da” şi o clătinare din cap de la stânga la dreapta (şi invers)... În atare condiţii, ne decidem să căutăm un taxi care să ne ducă mai aproape de casă şi să găsim pe acolo, prin preajmă, un restaurant. Dar mai întâi ne aşezăm pe o băncuţă ca să ne tragem sufletul. Şi stând acolo, pe băncuţă, la o ţigară (numai eu, că restul sunt adventişti de ziua a şaptea! :)) , ne aruncăm un ochi spre plăcuţa cu numele străzii, scris, evident, în bulgară. Totuşi parcă ne amintea de ceva; ia să numărăm noi literele. Şi minunea minunilor, ia ghiciţi unde ajunseserăm? Chiar pe Khadzhi Dimitr, strada unde ne stabiliserăm reşedinţa peste noapte.
Ei, spuneţi şi voi dacă întâmplarea asta nu-i de mai mare râsul?!! ... să fii, noroc să ai.=))
Am făcut repejor cale întoarsă către taverna pe lângă care trecuserăm. Îi zice The Quiet Corner, adicătelea „colţul liniştit” şi nu mă întrebaţi care e denumirea ei în bulgară, că n-o ştiu. Oricum, sub numele englezesc o veţi găsi pe Trip Advisor, unde e cotată printre primele 10 cele mai bune restaurante din Veliko Târnovo.
Doamne, ce baftă am avut...
Ne-a întâmpinat o grădină mică, în stil rustic, împrejmuită cu gard din lemn şi adăpostită sub o boltă de viţă de vie. Fiind seara devreme, am găsit o masă liberă, însă am remarcat cartonul cu „Rezervat” proptit pe alte mese şi într-adevăr, când am plecat, după aproape două ore, terasa era plină. Am tras cu ochiul şi la decorul din interior, care aduce mai degrabă a cramă din cauza materialului folosit la finisaje – piatra.
Hămesiţi cum eram, ne-am repezit ca nişte vulturi asupra meniurilor în bulgară şi engleză puse la dispoziţie de un chelner tânăr, bun vorbitor al limbii lui Shakespeare dar cam miştocar, din câte mi s-a părut. Să nu mânii însă pe Dumnezeu, omul ne-a luat prompt comanda şi la fel de prompt ne-a şi adus-o. După aproape 400 de kilometri parcurşi în acea zi de la Kavala la Veliko şi după plimbarea prin burgul bulgăresc nu mi-a mai ars să fac multe poze şi să dau atenţie detaliilor pntru a scrie un review separat, aşa că mă mărginesc la a enumera felurile consumate şi băuturile care le-au acompaniat, recomandându-vă totodată din toată inima această tavernă:
- o supă de fasole şi una de cartofi (băieţii)
- două salate Caprese (fetele)
- un chicken filet la grătar (fina noastră)
- două cefe de porc, una cu garnitură de cartofi prăjiţi (eu), cealaltă acompaniată de legume la grătar (finul)
- un kebab însoţit de o salată de varză (Adrian)
- 2 rachiuri (băieţii)
- două halbe de bere Budweiser, una mare pentru Adrian şi cealaltă mai mică şi modestă, aşa cum îmi stă mie în fire ;)
- o carafă de vin de 500 ml şi un litru de apă minerală (partea masculină a grupului)
- un fresh de portocale pentru fina noastră
- două pite: astea au durat mai mult, pentru că le-au copt pe loc, dar în final am decretat că au meritat aşteptarea
Nota de plată: 79,40 leva, adică vreo 200 de lei, socotind la cursul de 1 leva = 2,45 lei, aşa cum schimbaserăm noi banii.
Ei uite, asta-mi place mie la bulgari: că se mănâncă bine şi ieftin... :)
Concluzii
După aşa o cină copioasă, cum aş putea să nu recomand Veliko Târnovo?!!
Glumesc, cina ca cina, dar oraşul are, fără urmă de îndoială, multe de oferit turistului român dispus (nu ca mine) să treacă peste dificultăţile de comunicare: din sudul României se ajunge în doar câteva ore, are un patrimoniu cultural-istoric demn de invidiat (pe care nu l-am cercetat decât în mică măsură), o aşezare pitorească şi mai ales nişte privelişti nemaipomenit de frumoase.
Cât despre o revenire a mea mai serioasă şi à la longue în Bulgaria, sinceră să fiu nu sunt hotărâtă, dar promit că voi cugeta intens şi vă voi da de ştire. Deocamdată am alte priorităţi şi n-am de gând să învăţ limba bulgară (să înveţe ei engleza, că la română n-am pretenţii :)) ), şi nici să-mi însuşesc alfabetul chirilic.
Uite aşa, de-a naibii! ;)
Şi oricum, una peste alta, decât Veliko Târnovo, parcă-i mai bine la Braşov. Sau la Sighişoara. Sau...
Webmaster, rog ataşaţi următoarea ilustraţie video-muzicală: youtube
Trimis de Carmen Ion in 15.10.16 09:24:34
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BULGARIA.
29 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Carmen Ion); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
29 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
@Carmen Ion:
”Deocamdată am alte priorităţi şi n-am de gând să învăţ limba bulgară (să înveţe ei engleza, că la română n-am pretenţii), şi nici să-mi însuşesc alfabetul chirilic.
Într-adevăr, cu engleza merge mai greu în multe zone din Bulgaria, inclusiv aceasta. Eu am făcut destulă rusă în generală şi în liceu, astfel că am realizat încă din urmă cu mulţi ani că dacă nu mă înţeleg cu ei în engleză o dau pe rusă şi succesul este garantat. Între timp, am mai prins şi destule cuvinte/expresii bulgăreşti şi m-am descurcat mult mai uşor.
Cunoaşterea alfabetului mi-a permis să citesc rapid indicatoarele chiar la viteze mari şi nu m-am rătăcit până acum. 
La fel a fost în Grecia când m-au ajutat mult matematica şi fizica învăţate în timpul şcolii, că ştiam mai toate literele alfabetului.
”Şi oricum, una peste alta, decât Veliko Târnovo, parcă-i mai bine la Braşov. Sau la Sighişoara. Sau...
Este un punct de vedere, dar pentru o ieşire de weekend, mult mai repede ajungi la Veliko Târnovo, decât la Sighişoara sau chiar la Braşov, neexistând riscul de a merge bară la bară sau de a fi blocat în trafic, cum păţeşti pe Valea Prahovei mai mereu.
@Carmen Ion: Hanul din P19 este Hotelul Gurko, ce ne-a gazduit in ultima escapada la Veliko, anul trecut. Eu sunt o fana declarata a superbului oras medieval si a Bulgariei, in general. Nu stiu cum, dar nu prea am avut probleme de comunicare cu ei, desi eu nu stiu o boaba de rusa, despre bulgara nici nu poate fi vorba. Zic ca merita sa le mai dai o sansa, mai ales ca inteleg ca n-ati dat nici de celebra stada comerciala. Vechile biserici medievale din Veliko sunt spectaculoase, ca si cele din Arbanasi. Joia se viziteaza gratuit (ca si celelalte muzee), dar evitati sezonul rece, cand majoritatea bisericilor sunt inchise.
@nicole33: Eşti o norocoasă, şi încă de două ori : 1) pentru că ai studiat rusa în şcoală; 2) pentru că mai ţii minte matematica şi fizica învăţate - eu sunt o cădere totală la tot ce înseamnă ştiinţe exacte!
Sunt atuuri care nu mă mir că te-au ajutat să te descurci în Bulgaria şi Grecia. Bun, acum să nu iei drept bune toate afirmaţiile mele: am mai exagerat un pic, pe ici-pe colo; câteva litere din alfabetele astea mai ştiu şi eu...
În Bulgaria am constatat că cele mai mari şanse de a te înţelege cu localnicii le ai cu limba rusă, nu cu engleza, mai ales în zonele mai puţin turistice.
Eşti o mult mai bună cunoscătoare a Bulgariei decât mine, asta e clar; totuşi, dacă pe Valea Prahovei rişti să dai peste ambuteiaje, când treci graniţa în Bulgaria trebuie să îndeplineşti formalităţile vamale, să cumperi vigneta şi - eventual - să aştepţi sau să mergi bară la bară pe podul de la Giurgiu. Aşa că uneori ajungi mai repede la destinaţie iar alteori mai greu - chestie şi de noroc!
Mulţumesc pentru vizită, ecou şi vot.
@crismis: Aha, deci aşa se numeşte hanul. N-am ştiut. E o clădire frumoasă, care mi-a plăcut, de aceea am şi fotografiat-o.
Ştiu că eşti fan Veliko şi Bulgaria, în general, ţi-am citit cu mare plăcere articolele pe această destinaţie şi le-am folosit ca surse de documentare pentru scurta noastră incursiune. Mulţumesc!
Nu e vorba de "a da o şansă" Bulgariei, pur şi simplu am alte ţări care mă atrag mai mult şi unde am rămas restantă cu multe colţişoare neexplorate. Fiecare cu gusturile lui! Sunt prea bătrână ca să fac eforturi mari de adaptare; prefer să mă calez pe acele destinaţii care, fapt verificat, îmi "spun" ceva şi cu care rezonez.
Tocmai acum ai scris de un oraș drag mie, doua zile sunt blocată departe de laptop si mi-e greu sa dau ecou. Oricum, felicitări ca ai fost si ai scrjs!
@elviramvio: Mulţumesc pentru aprecieri şi vot. Şi te aştept cu un ecou, atunci când vei putea.
@Carmen Ion:
”Plajă, tăte? Litoral, tăte?
Acea reclamă se vrea amuzantă; mie unul mi se pare cel puțin șovină. Dar dacă pentru CNA e ok, atunci de ce ne-om supăra când francezii fac emisiuni cu românii care rostesc în stânga și-n dreapta „s'il vous plait, monsieur... ”?!?
Și chiar dacă sufixul „~tă (~ît, ~ta, ~te etc.) ” este doar articolul hotărât enclitic pre limba lor, nu mi se pare ceva demn de a fi chiar luat în zeflemea.
Iar o opinie de tipul
”Că scriu în alfabetul chirilic şi „uită” mai mereu să transcrie textele în cel latin e nasol de tot.
chiar mă miră din partea cuiva de formație filologică. Și culmea este că indicatoarele rutiere sunt toate scrise în ambele alfabete. Cu restul... să ne gândim cum ar fi să scriem și noi tot ce trebuie afișat pe stradă în alt alfabet decât cel latin, cu care suntem obișnuiți. Adică hai să nu cerem chestii fără sens. De ce oare am eu impresia că dacă vezi scris undeva ψαροταβέρνα (Psarotaverna), știi sigur că acolo poți mânca ceva pește? 
Ce vreau să spun de fapt: nu e greu să învățăm câte ceva din limba și alfabetul țărilor unde mergem în vacanță, măcar pentru o minimă interacțiune mai simplă cu localnicii.
Mai departe. Chestia cu harta. Sunt de acord și subscriu că e aiurea să dai hărți cu 3 leva pentru un orășel (am primit hărți gratuit în Madrid și Salonic, de pildă, doar anul ăsta). Dar în era internetului și a smartphone-ului cred că e cam... nu știu, ciudat? să nu ai la îndemână măcar varianta electronică a unei hărți, sau chiar o aplicație de navigație pentru locurile unde mergi. Mai ales că altfel, riști fix asta:
”Cu harta în mână, scrisă – evident – în bulgară, n-am reuşit decât să ne dăm seama cu aproximaţie pe unde se află cetatea... harta mijloacelor de transport în comun, şi ca să vezi! , şi aia era tot pe limba (şi în alfabetul) lor.
adică să nu-ți fie de prea mare folos.
Iar slaba documentare reiese chiar de aici:
”Cetatea se înalţă impunătoare pe culmea dealului, înconjurată de ziduri groase crenelate şi două turnuri, cel apropiat de intrare fiind numit Baldwin/Baudouin
Cu regret trebuie să te anunț că turnul Baudouin se află exact în capătul opus față de intrare al cetății, adică aici.
Nici cu numirea lui Kolyu Ficheto drept (numai)
”cunoscutul meşter bulgar
când el a fost unul dintre cei mai importanți arhitecți, constructori (și sculptor) al perioadei Renașterii bulgare mi se pare ceva care are cel mai bun echivalent care îmi vine pe limbă doar în engleză: understatement.
”Îi zice The Quiet Corner, adicătelea „colţul liniştit” şi nu mă întrebaţi care e denumirea ei în bulgară, că n-o ştiu.
Dar totuși, pentru curioși, vă spun eu: îi zice Механа "Тихия кът".
”decât Veliko Târnovo, parcă-i mai bine la Braşov
Dacă nu punem la socoteală că majoritatea locuitorilor din Brașov vorbesc și înțeleg limba română, din punct de vedere doar a drumului până acolo e totuși mai departe decât V. T. Și din punctul de vedere al raportului preț-calitate a serviciilor hoteliere și de alimentație publică, pierd distanțat față de bulgari.
”când treci graniţa în Bulgaria trebuie să îndeplineşti formalităţile vamale, să cumperi vigneta
Sincer, vamă nu mi s-a făcut niciodată de când merg prin sau tranzitez Bulgaria; control la frontieră - da, dar aia e altceva. Se verifică doar identitatea persoanelor (și eventual a vehiculelor), nu au treabă cu mărfurile decât în cazuri excepționale. Sau dacă transporți mărfuri cu camioanele. Iar vinietă plătim și pentru a merge la Brașov, doar că pe asta o putem cumpăra chiar și online. Da' oricum e obligatorie.
@Dragos: Mulţumesc pentru comentarii.
Am impresia că nu ai sesizat tonul deliberat amuzant şi autoironic al reviewului, în care scop am (ab) uzat de emoticoane. Dar probabil că nu mi-a ieşit mie aşa cum am intenţionat.
Deci:
1) Reclama Litoral tăte, Plajă tăte: sigur că părerea CNA e cea mai autorizată. Chiar dacă "tă" sau "te" e articol hotărât în limba bulgară, asta nu schimbă cu nimic faptul că în limba română sună haios. Nu e prima reclamă din lume care are la bază sonoritatea amuzantă a unor cuvinte dintr-o limbă aşa cum sunt ele percepute într-o altă limbă. Îmi pare rău, n-am timp să caut acum pe net, dar dacă vei cerceta, vei găsi cu siguranţă. Şi nu văd legătura cu emisiunile din Franţa în care sunt prezentaţi români care cerşesc. Reclama la bere e mai degrabă un joc de cuvinte şi atât, nu e un atac la adresa poporului bulgar.
2. Alfabetul chirilic - cred că n-ai observat ghilimele din "uită" mai mereu să transcrie... şi că n-ai citit cu atenţie ecoul meu la postarea lui @nicole33 în care afirmam că mai ştiu nişte litere din alfabetele chirilic şi grecesc...
3. Indicatoarele rutiere NU sunt scrise toate şi în alfabetul latin. Despre denumirile străzilor nici nu mai vorbesc - cred că autorităţile locale ar putea face un efort, având în vedere că Veliko atrage mulţi turişti, o bună parte din ei fiind români.
4. Hărţile electronice - oricât de "cam... nu ştiu, ciudat? " ar fi în era internetul, uite că mai sunt oameni care preferă tiparul, atât pentru că au dificultăţi cu tehnica, pentru că preferă să vadă pe o singură suprafaţă harta întreagă a unui oraş pentru a se putea orienta, pentru că le place mirosul de cerneală (chiar nu glumesc!), dar mai ales pentru că poartă ochelari cu dioptrii mari şi holbatul pe un ecran mic nu face bine la sănătate...
În plus, hărţile google cu Bulgaria şi Grecia sunt în bulgară, respectiv în limba greacă. Aşa că...
5. Poziţionarea turnului Baldwin din Tsarevets - ai dreptate, e o scăpare pentru care îmi cer scuze. La fel şi în legătură cu "vama"; acum nu mai e cazul şi m-am exprimat eu greşit. Fiind mai bătrână decât tine, mie mi s-a făcut însă vamă-vamă ani la rând la intrarea în Bulgaria, cu tot cu scotocitul printre rufele din valize şi stat de 3-4 ori chiar şi două ore la coadă. Brr! Acum, slavă Domnului, n-a mai rămas decât controlul paşapoartelor şi cumpăratul vignetei, ceea ce, orice s-ar zice, înseamnă timp pierdut.
6. Denumirea în limba bulgară a restaurantului The Quiet Corner se poate observa foarte bine în fotografia 26.
7. Kolyu Ficheto - nu consider că a-l categorisi drept "cunoscutul meşter bulgar" e un understatement, din moment ce wikipedia îl prezintă şi drept "master craftsman", neuitând să adauge însă că era analfabet: en.wikipedia.org/wiki/Kolyu_Ficheto. În acest context, mi s-a părut corect să îl "prezint" drept meşter, termen care nu mi se pare deloc înjositor.
8. Veliko Târnovo versus Braşov: www.michelin.com dă ca distanţă între Bucureşti şi V. T. 180 km iar între Bucureşti şi Braşov 185 km. Diferenţa de 5 km mi se pare neglijabilă şi oricum, eu am precizat în review că cele două oraşe se află "la distanţe aproximativ egale" faţă de Bucureşti. Cât despre calitatea mai slabă a serviciilor hoteliere şi de alimentaţie publică din Braşov comparativ cu cea din V. T., nu sunt de acord. Probabil că am avut experienţe diferite.
@Carmen Ion: Un articol foarte bun, Bulgaria este frumoasa si sunt multe de văzut aici, in principiu am o părere buna despre bulgari, cu comunicarea m-am descurcat întotdeauna, eu încerc sa-i abordez pe bulgari romaneste si pe urma in engleza, germana, aproape întotdeauna functioneaza, au fost cazuri când persoana intrebata nu stia nici o limba in acest caz mi-a desenat drumul in praful de pe trotuar. Veliko Tarnovo a fost pentru mine din păcate doar o localitate de tranzit m-am grăbit spre Grecia, dar din fericire stiu unde se afla pe harta iar la următoarea excursie daca va fi in zona voi aloca cel putin 2 zile pentru acest oras
Frumos si amuzant scris. Mie mi-a plăcut mult Veliko Tarnovo si l-am vizitat de 2 ori.
Trebuie sa te contrazic, însă, in ceea ce privește Catedrala de pe Tsarevets. In general nu este o biserica in care sa se oficieze slujbe, este mai mult un monument istoric, dar in 2013 acolo s-a oficiat slujba de Înviere despre care am si scris la momentul respectiv. Ma îndoiesc ca preotul ar fi oficiat cea mai importantă slujba a creștinătății intr-o biserica nesfințita.
@almona:
”Ma îndoiesc ca preotul ar fi oficiat cea mai importantă slujba a creștinătății intr-o biserica nesfințita.
Rău faci. Riști să rămâi așa... Atunci, cum explici faptul că an de an la noi se țin slujbe de înviere pe plajă (la Mangalia și Constanța)?
Oricum, chiar și echivalentul saitului creștinortodox de la noi, pravoslavie.bg consideră acest loc un monument al culturii ateiste (aici).
De curiozitate, am citit și programul desfășurării ceremoniilor religioase de la Paștele de anul trecut din V. T.
Mi-a sărit acolo în ochi faptul că la ora 0:30' dimineața, întreaga obște se mută la biserica din oraș, „Рождество Света Богородица” (Nașterea Maici Domnului). Nu cred că dacă biserica patriarhală ar fi fost una sfințită, ar mai fi fost nevoie de această procesiune finală.
@Carmen Ion - legat de #6: recunosc, nu privisem pozele când am scris ecoul.
În ceea ce privește faptul că Ficheto era analfabet, mă tem că avem exemple destule de savanți sau artiști autodidacți (Edison, Panait Istratti etc.), care nu prea au tocit băncile școlilor, fără ca asta să le știrbească în vreun fel harul pe care l-au avut. Și atunci mă întreb: ce face (definește) pe un om drept ceea ce este, talentul cultivat, sau o simplă foaie de hârtie pe care scrie „Diplomă”?
”Că scriu în alfabetul chirilic şi „uită” mai mereu să transcrie textele în cel latin e nasol de tot.
Înțeleg ghilimelele, totuși sunt anulate de expresia "e nasol de tot". Înțeleg și tonul ironic, dar tot articolul e scris în ton "critic" la adresa faptului că românul nu înțelege mai nimic pe-acolo și mi se pare periculos în contextul în care marea majoritate a turiștilor români înțeleg că li se cuvine tot și că orice altă țară trebuie să facă cele mai mari eforturi să le satisfacă dorințele, altfel "e nașpa acolo, frate".
Ce să mai zic de fraza
”"deocamdată am alte priorităţi şi n-am de gând să învăţ limba bulgară (să înveţe ei engleza, că la română n-am pretenţii), şi nici să-mi însuşesc alfabetul chirilic."
O fi ironic, dar mulți vor zice că așa e, bulgarii să facă asemenea eforturi dacă vor turiști.
Ideea care reiese este că bulgarii ar fi obligați să translitereze orice text, ceea ce e absurd, până la urmă e țara lor și ce e scris trebuie să li se adreseze în primul rând lor, nu turiștilor. Și totuși, indicatoarele de orașe / comune / sate, plus râuri și alte obiective, aș zice că sunt toate și cu transliterație latină, din câte am văzut în călătoriile pe-acolo. Străzile... e cam mult să pretindeți să fie și ele așa. Ca să fim drepți, ar trebui să fie și la noi și cu caractere chirilice, pentru turiștii din țările care folosesc un alfabet bazat pe ele. Dar îmi amintesc că la noi e scandal și când se pun plăcuțe bilingve într-un alfabet asemănător cu al nostru în zone în care majoritare sunt alte etnii... alt alfabet ar fi deja prea mult.
Nu sunt răutăcios, pur și simplu e trist că nu ne cunoaștem așa bine vecinii (și vorbesc bidirecțional, bulgarii cu care am conversat recunosc și ei același lucru). Măcar în ce privește mâncărurile, am văzut că în consumație figurează feluri comune, dar au atâtea specialități delicioase... totuși într-adevăr, sunt mai greu de recunoscut în necunoștință de cauză. În ce privește alfabetul chirilic, e ușor de învățat măcar pentru o călătorie, multe litere sunt la fel ca la noi (la cele cursive și de mână sunt mai multe diferențe totuși). Pentru ce nu e la fel... sigur se pot crea aide-mémoire-uri, chiar acum mi-am dat seama că Ж e J, ca în păianJen și tot așa. 
Să nu mai zic că până acum vreo 150 de ani încă se folosea și pe la noi un alfabet chirilic. Experiența poate fi văzută ca o călătorie în timp. Mai ales că bulgara și româna au evoluat cot la cot și s-au influențat una pe alta, așa că au ajuns să aibă o grămadă de similitudini în ce privește vocabularul și gramatica.
Când mă duc pe google.ro/maps văd atât în Bulgaria cât și în Grecia toate localitățile și cu transliterație latină. Nu știu în ce alt context se văd altfel, poate pe vreo aplicație de telefon.
Și încă două amănunte tehnice. Unul, e mult spus că Baldwin a fost împărat bizantin. Se poate spune mai curând că a fost împărat latin al Constantinopolului, având în vedere faptul că pe atunci Bizanțul era ocupat de cruciații catolici.
Mai apoi, e mai corect să se scrie "Tărnovo". Ei spun un "ă" acolo, "î" nu există în bulgară.
@AZE: Da, cred că ai dreptate în intenţia de a aloca mai multe zile vizitării oraşului.
Mulţumesc pentru ecou, aprecieri şi vot.
@almona: Mulţumesc pentru ecou, aprecieri şi vot.
@Dragos: Între analfabetism şi studii neterminate e o diferenţă mare şi repet: termenul "meşter" nu mi se pare deloc înjositor.
@mihaibatranu: În primul rând, mulţumesc pentru comentarii. stimate coleg înscris pe AFA - ca să vezi! - chiar AZI!
Nu mă regăsesc deloc printre turiştii români care cred că li se cuvine tot. Cred însă că în localităţile turistice autorităţile trebuie să facă eforturi pentru a pune la dispoziţia tuturor vizitatorilor informaţiile necesare, ceea ce ar include, de pildă, o hartă gratuită scrisă cu caractere latine oferită la biroul de informaţii şi un panou în buricul oraşului cu harta mijloacelor de transport cu denumirea străzilor cu caractere latine.
În rest, să auzim numai de bine!
@almona:
Din pacate nu este resfintita. Nu se fac nici slujbe. Conducerea bisericii bulgare n-a acceptat resfintirea ei dupa ce au aparut acele fresce nu prea ortodoxe.
Slujba de Inviere se savarseste si in afara unei biserici sfintite, este se pare o moda noua, eu zic pur comerciala. Si la noi se face pe tarmul marii.
"Altarele" din afara bisericilor, foarte des intalnite in ultimii ani, nu au nici urma de sfintenie, spun asta pentru ca stiu cum se pregateste masa de altar, ce semnifica si cat de sfanta este in ortodoxia clasica, daca o pot numi asa.
@Dragos:
Venita acum de pe drumuri, n-am observat ecoul tau catre almona si i-am raspuns si eu cu ce stiu; biserica este intr-adevar nesfintita dar cum in ultima vreme exista ceva greu sau poate usor de inteles in comportarea capilor bisericilor noastre ortodoxe, cum Veliko Tarnovo e asaltat de turisti, au facut acel pact, poate atat de mefistofelic si au adus lumina Invierii acolo. Biserica nu are practic un altar pur ortodox, nu are icoane ortodoxe, nu are nici aspect de biserica catolica macar dar banul, cred eu, primeaza.
@Carmen Ion:
Carmen, asa cum am zis, revin cu un al doilea ecou.
Imi pare rau ca au fost mici neplaceri legate de alfabet si altele.
Noua, eu si sotul, ne plac bulgarii, cu bunele si mai putin bunele lor si, daca nu ar fi socrul meu cu probleme, sarbatorile sfinte le-as petrece la ei, am prins putin, foarte putin din sufletul lor.
Cu limba, nu-i bai, te descurci si daca ai numai doua maini si cateva degete, am experiente destule asa iar mai nou m-am descurcat unde a fost cazul cu traducatorul instant de pe tableta. Chiar un bulgar m-a pus sa-i scriu ce aplicatie este sa o descarce si el.
Zilele trecute am strabatut o zona din tara noastra unde, indicatoarele erau bilingve, unele cu romana pe randul doi, altele, pe drumuri mai putin importante, nu aveau indicatii in limba oficiala a tarii!!
Harta intr-adevar am luat-o si noi in septembrie, am platit pt ea si sotul a observat ca centrul de informare turistica e privat!
In rest, iti respect parerea, adica acel de gustibus.
@elviramvio: mulțumesc pentru lămuriri. Eu am gândit dupa logica mea de profan întrucât cunoștințele mele in materie tind spre zero. In ceea ce privește picturile, mie chiar mi s-au părut interesante. Total diferit de ceea ce vedem de obicei in biserici, dar interesant. Si ca sa fiu ticăloasă pana la capăt de ce ar fi aceasta pictura mai nepotrivita decât chipul unui potențat al vremii, plin doar de bani nu si de har, pe post de model pentru un chip de sfânt in bisericile sfințite?
@almona:
Super corect daca accepti expresia. Am scris de curand despre mrea. Agapia, stii ca este pictata de N. Grigorescu, o pictura calda, umana, nu cum e cea bizantina, dupa canoanele ortodoxe. Pictorul a infiintat o mica scoala de pictura bisericeasca pentru maicile de acolo inzestrate cu acest dar. O vreme au pictat avand ca model tehnica lui Grigorescu apoi s-a renuntat pentru ca nu este "ortodoxa"! Acum se picteaza icoane, putine, in stilul vechi!
Asa si la Veliko, nu sfintesc biserica pentru picturile ei necanonice dar tin acolo slujba cea mai importanta a crestinatatii.
@elviramvio: Mulţumesc pentru ecou, Elvira, văd că te-ai ţinut de cuvânt. N-am ştiut că centrul de informare turistică este privat; asta explică într-adevăr de ce ni s-au cerut bani pe hartă. Cred însă că la Tsarevets autorităţile locale ar fi putut oferi în preţul biletului de intrare un pliant cu informaţii despre cetate tipărit măcar în bulgară şi engleză.
Pentru că într-un ecou adresat @almonei te referi la picturile lui Grigorescu de la Agapia şi stilul lor necorespunzător canoanelor ortodoxe, eu am menţionat într-un review despre Mănăstirea Căldăruşani (care adăposteşte şi ea, în muzeu, câteva lucrări ale lui Grigorescu) că ghidul nostru ne-a explicat că după plecarea pictorului în Franţa acesta "şi-a pierdut harul". Evident, se referea la harul bisericesc, nu la talentul artistic, şi la faptul că începând din acel moment Grigorescu a renunţat la pictura religioasă.
@almona: Răspunsul e foarte simplu: banii vorbesc. Respectivul potentat a donat bani pentru construirea lăcaşului sfânt şi este înfăţişat de obicei şi în tabloul votiv, fiind unul din ctitori, aşa cum se obişnuia şi pe vremuri cu domnitorii sau boierii care ctitoreau o biserică sau o mănăstire. Mai nou, într-adevăr, chipurile ctitorilor apar nu numai în tabloul votiv, ci şi în ilustrarea figurilor de sfinţi, şi înţeleg că Biserica acceptă astfel de practici, din moment ce lăcaşul religios este pe urmă sfinţit şi găzduieşte slujbe. Cred că alte comentarii sunt de prisos...
@Carmen Ion: Spre deosebire de unele opinii din ecourile relatarii, mie unuia cel mai mult mi/au placut concluziile, si nu ma pot abtine sa nu o spun, ca unul care a strabatut destul Bulgaria, de obicei in trecere spre orizonturi mai sudice, dar si cu destinatii si sederi in tzaratul de la sudul Dunarii.
@calatorul: Mulţumesc pentru ecou, aprecieri şi vot. Fiecare judecă prin prisma propriilor experienţe şi e posibil ca eu, spre deosebire de unii colegi, să fi avut ghinion.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Apr.2022 Un weekend la vecini, în Bulgaria — scris în 19.05.22 de k-lator din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 Veliko Tarnovo... sau OIA din Balcani? :) — scris în 02.10.21 de alex1987sb din SIBIU - RECOMANDĂ
- Jul.2021 Muzeul Iluziilor din Veliko Târnovo, ideal pentru puțină distracție — scris în 29.12.21 de Aurici din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jun.2021 Mini-Bulgaria, o țară întreagă la picioarele tale — scris în 07.06.21 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Nov.2020 Veliko Târnovo cu ale lui case atârnate pe dealuri — scris în 02.02.21 de Marius 72 din MEDIAş [SB] - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Veliko Tarnovo de toamna festiva — scris în 21.10.19 de Adela3107 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2019 Mini Bulgaria si altele in Veliko Tarnovo — scris în 26.07.19 de adighh din BRAşOV - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată