Veliko Tarnovo - Policandrul cerului

TIPĂREȘTE

Am visat si am proiectat vacanta in Thassos de prin februarie-martie, dupa ce “am terminat”-o pe cea din Ischia. Bine, de visat am visat si inainte, ca e gratis. Transport: evident, cu masina personala, nimic mai sigur. Prima constatare: 840 km din Galati pana in insula de Smarald. Rezulta, logic pentru familia noastra, ca ne trebuia un punct de oprire intermediar, caci ne plac drumurile tihnite, sa nu plecam cu noaptea-n cap, sa mergem pe-ndelete, sa ne mai oprim din loc in loc… Oprire intermediara unde? Uitandu-ma pe harta, n-a trecut mult si mi-a cazut fisa: Veliko Tarnovo.

Trecusem prin acest orasel de vreo cateva ori (de fapt, pe langa) in drumurile noastre anterioare spre si dinspre litoralurile grecesti, imi placusera dealurile calcaroase ce il inconjurau si tineam minte ca, la un moment dat, soseaua trecea pe sub oras; iesind dintr-un mic tunel, lasai in urma deasupra casele cocotate una peste alta, gata parca sa se pravaleasca peste sosea!

Am ajuns in Veliko Tarnovo intr-o dupa-amiaza de august, pe la ora cand lumina capata culoarea mierii. Ne-am cazat la un hotelas, Family Hotel Anhea (despre care o sa va povestesc cu alta ocazie), apoi am pornit sa exploram. Stiam ca n-o sa avem prea mult timp la dispozitie si ca n-o sa putem cuprinde tot ce ne putea oferi acest loc minunat, in plus eram cu inca o familie, aceasta din urma detinant un zgamboi mititel de 2 ani jumate. Tot ce doream era sa intram putin in atmosfera…

Am iesit din hotel si am traversat Strada Nezavisimost, ca s-o luam in stanga, spre zona veche a orasului. N-am facut prea multi pasi si am descoperit ca toate locatiile de pe partea cealalta a strazii detin o panorama superba asupra “amfiteatrului” format de dealurile acoperite cu case varuite in alb si cu acoperisuri caramizii, avand in vale cursul sinuos al raului Yantra!... Asa ca am hotarat ca e cazul sa incepem cu o pauza pe una din terase, sa ne hidratam putin si sa admiram peisajul.

Am cotit-o apoi spre dreapta, pe Strada Stambolov, unde se insiruie hoteluri si restaurante, toate oferind aceeasi vedere panoramica extrem de spectaculosa. Turisti la tot pasul, atmosfera pasnica, de vacanta, cosmopolita. Fiind de toti 8 bucati, ca sa fim siguri, am intrat si am facut rezervare pentru cina la Restaurantul Ethno, pentru 20:30. Ceea ce insemna ca nu mai aveam decat vreo ora de haladuit. Si am facut exact ce ne-am propus, ne-am plimbat pe stradutele pietruite ale Orasului Vechi, am admirat cladirile vechi, multe construite in stilul traditional bulgaresc cu care eram obisnuiti din Nesebar si Sozopol (piatra la parter, etajul varuit in alb, cu cercevele inchise la culoare), ne-am bagat nasurile si prin ceva suveniruri hand-made (dar mai mult le-am pozat) …

Ce mi s-a parut surprinzator pentru acest loc a fost sa descopar foarte multe desene stradale gen graffiti, unele incadrandu-se lejer in categoria “arta”. Acoperind ziduri, pubele de gunoi, stalpi de iluminat, dand astfel orasului un plus de culoare si veselie. Am cautat pe net, la revenirea acasa, care-i treaba cu aceste desene, dar n-am gasit mare lucru, probabil au legatura cu faptul ca Veliko Tarnovo concureaza cu inca 3 orase bulgaresti (Sofia, Varna si Plovdiv) pentru titlul de Capitala Culturala Europeana in 2019. Municipalitatea desfasusoara o campanie de improspatare a orasului, numita “Creating Happiness”, ideea fiind ca a crea si a imparti cu ceilalti rezultatele actului de creatie pot reduce stresul si pot emotiona in mod pozitiv, astfel incat locuitorii si vizitatorii orasului sa aiba o viata mai frumoasa. Calendarul evenimentelor desfasurate pana in 2019 se adreseaza in special tinerilor si foarte-tinerilor, grupa de varsta-tinta fiind 12-18 ani!

Peisajele estompandu-se incet, incet in noaptea calduta de vara, cu regret am facut stanga-mprejur si ne-am indreptat spre restaurantul Ethno, unde ne astepta o masa “cu priveliste” (la bezna de afara :) ). Am mancat foarte bine, mancare traditionala, desigur, dar nu bulgareasca, ci libaneza :) …

…La hotel, am inchis lumina in camera si am iesit pe micutul balcon, sa stau cateva minute, doar eu si spectacolul luminilor clipitoare ale orasului, care parea un imens policandru atarnat de bolta cerului… Numai bine ce m-am asezat pe scaun, ca au inceput focurile de artificii! “Pentru domnia voastra, madame! ”

A doua zi dimineata, ne-am permis rasfatul de mai face un tur de oras inainte de a pleca spre Thassos. Am luat-o acum in dreapta, catre Centrul Nou, am trecut pe langa Universitatea Sf. Kiril si Sf. Metodius (Veliko Tarnovo este si un important centru universitar bulgaresc), apoi am luat-o in jos, spre rau, lasand in dreapta frumosul parc central. Am depasit Facultatea de Teologie, parca, apoi am traversat raul Yantra pe un pod pietonal, pe care ne-am oprit sa imortalizam momentul si am ajuns la Monumentul-simbol al orasului, dedicat fratilor intemeietori, Asen. Pe terasa impunatorului Muzeu de Arta, (la care salivam sa intru, dar nu era timp! de retinut: joia se viziteaza moaca, luni inchis), am savurat un fresh de portocale si o cafea si am pornit la drum…

Veliko Tarnovo, pazea! We’ll come back, baby! O sa ne rezervam cel putin 3 zile data viitoare pentru acest loc in care Dumnezeu si omul si-au dat mana si au dat un alt inteles cuvantului “frumusete”! O sa batem fiecare straduta, o sa ne cocotam pe toate dealurile, o sa ne inchinam in toate bisericile! Si o sa descoperim cele peste 600 (!!) de graffiti care au fost menite sa ne infrumuseteze viata!

---

VIZUALIZĂRI: 2578 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI