Veliko Tărnovo, un oraş cu o istorie de 7000 de ani

TIPĂREȘTE

Am citit de curând un review despre Veliko Tărnovo şi senzaţia pe care am avut-o a fost aceea că eu şi autorul review-ului citat am văzut locuri diferite (şi eu amfostacolo la jumătatea lunii august).

Aşa că, deşi nu prea mă grăbeam să scriu ceva, am hotărât să vă spun acum despre acel Veliko Tărnovo, pe care l-am văzut eu.

Înainte de asta însă vreau să explic de ce folosesc ortografia pe care o vedeţi, pentru numele frumosului oraş bulgar, Велико Търново. Trebuie să ştiţi că există niste reguli, stabilite printr-o lege bulgară, însuşită şi de organismele internaţionale, privitoare la transliteraţia în alfabetul latin a denumirilor bulgare. În privinţa literei ъ, care fonetic se pronunţă aproximativ ca litera ă, din limba română, chiar regulile bulgare admit mai multe variante: a, ă, â, u, ŭ. Dintre acestea, am ales-o pe cea mai apropită de fonetica bulgară, de altfel aceasta fiind şi cea recomandată de UNESCO (click aici).

Nu ştiu pe ce drum a ajuns la Veliko Tărnovo autorul scurtului review amintit mai sus, dar, ţinând cont de domiciliul acestuia, cel mai probabil a ajuns aici venind de la Ruse. Cum şi eu am parcurs acelaşi drum, pot spune că drumul nu este nicidecum urât, dimpotrivă, este foarte frumos, mai ales datorită vegetaţiei. Spre surprinderea mea, am constatat că, excepţie făcând mici porţiuni, drumul rapid este acelaşi ca acum 22 de ani, când l-am parcurs prima dată cu maşina personală. Adică este acelaşi asfalt, încă în stare foarte bună, deşi este vorba de un drum european, foarte circulat. Apropo de drumurile bulgarilor, structura acestora a fost proiectată şi realizată parţial la sfârşitul anilor '80, de o firmă italiană. Spre deosebire de cum s-a procedat la noi, la ei s-a început cu ieşirile şi centurile oraşelor, urmând ca apoi să se realizeze şi autostrăzile. Că unele dintre acestea au rămas în stadiul de proiect, asta e o altă problemă, dar măcar nu s-a ajuns ca la noi, care avem bucăţele de autostrăzi care duc de nicăieri până nicăieri, în timp ce ieşirile din oraşe sunt gâtuite de traficul intens, iar centurile moderne abia acum încep să apară.

Veliko Tărnovo, oraş multimilenar, aşezat pe meandrele râului Yantra, poate fi împărţit, în principiu, în două zone: cea de est este zona oraşului vechi, istoric, în timp ce zona de vest este cea a oraşului nou. Fiecare dintre acestea are locuri interesante, dar evident, atracţiile turistice se află preponderent în oraşul vechi.

Cel mai important obiectiv turistic din oraşul vechi este Colina Ţareveţ, unde a fost reconstituită fortăreaţa din secolele XII-XIV, când Veliko Tărnovo se numea Tărnovgrad şi era capitala ţaratului bulgar. Aici se găsea palatul regilor bulgari, din care se mai păstrează câteva ruine, în special resturile sălii tronului. Tot aici se afla şi reşedinţa Patriarhatului bulgar, în prezent, elementul esenţial al ansamblului patriarhal fiind constituit de Catedrala Patriarhală "Sfânta Înălţare a Domnului". Aceasta a fost reconstruită între 1978-1981. Interiorul surprinde prin picturile în stil modernist, reprezentând momente importante din istoria Bulgariei, picturi executate de artistul plastic Teofan Sokerov. Un element foarte rar la bisericile bulgăreşti (ţinând cont de faptul că, în timpul stăpânirii otomane, exista o regulă ce impunea o înălţime maximă redusă a acestora), este turnul-clopotniţă. Acesta a fost prevăzut şi cu un lift, cu care, contra sumei de 2 leva de persoană, poţi urca pe platforma din vârf, pentru a admira o frumoasă panoramă a oraşului şi împrejurimilor acestuia. De remarcat este faptul că, după reconstrucţie, catedrala nu a fost sfinţită şi, ca atare, a rămas nefuncţională din punct de vedere religios.

În interiorul zidurilor fortăreţei, care formează aproximativ un triunghi, se mai găsesc şi alte puncte de atracţie, dintre care amintesc două. Este vorba, în primul rând, de turnul lui Balduin, aflat în colţul sudic al fortăreţei şi numit aşa după împăratul Balduin I, care şi-a găsit moartea aici, ca prizonier. Pe de altă parte, în colţul nordic se găseşte stânca execuţiilor, sau a craniilor, numită aşa pentru că de la înălţimea acesteia, în vremuri străvechi, erau aruncaţi în apele râului trădătorii şi prizonierii.

Intrarea la Ţareveţ costă 6 leva. Dacă ai noroc, poţi asista seara la un spectcol de sunet şi lumini. Spun "dacă ai noroc", pentru că este chiar o chestiune de noroc. Noi am întrebat la Centrul de Informaţii Turistice şi ni s-a spus că singura modalitate de a vedea spectacolul este să facem o rezervare sunând la numărul +359/62/636952, sau, ca alternativă, să cumpărăm, la preţul de 7,99 € DVD-ul cu spectacolul. După-amiaza, când am vizitat fortăreaţa Ţareveţ, ni s-a spus că va avea loc spectacolul şi că-l putem urmări din piaţa Ţar Asen I, de la intrarea în fortăreaţă. Aici sunt amplasate şi bănci, special pentru cei care doresc să urmărescă spectacolul. Pe una din aceste bănci ne-am aşezat şi noi, la lăsarea serii, alături de mulţi alţi turişti, dar, din păcate, până la ora 10 şi jumătate nu s-a întâmplat nimic, aşa că am plecat dezamăgiţi.

La poalele colinei Ţareveţ, pe părţile estică, nordică şi vestică ale acesteia, se întinde cartierul Asenov. Pe lângă faptul că acesta este un loc interesant în sine, aici se găsesc şi câteva biserici de importanţă istorică.

Biserica celor 40 de mucenici este simbolul puterii bulgariei medievale în secolele XII-XIV. Cercetările arheologice de aici au dat la iveală bogate necropole, pline de piese de orfevrărie, inele de sigiliu şi veşminte brocate cu aur, mărturie a înaltului statut în ierarhia socilă, al persoanelor înmormântate acolo. S-a descoperit, de asemenea, mormântul ţarului Kaloyan, cu inelul sigilar regal. Biserica poartă numele "40 de mucenici" pentru a glorifica marea victorie a bulgarilor împotriva prinţului Epirului, Theodor Comnen, la 9 martie 1230 (ziua celor 40 de sfinţi mucenici). După această victorie, Bulgaria a devenit cel mai mare şi mai puternic stat din Europa de sud-est.

Biserica Sf. Demetrius din Salonic este una dintre cele mai remarcabile biserici din cartierul Asenov. Aici, în 1185, fraţii Asen şi Petar au anunţat începutul unei insurecţii împotriva suzeranităţii bizantine şi, ca urmare, au proclamat Tarnovo drept capitală a statului bulgar. Pe amplasamentul bisericii, s-au descoperit vestigiile a două sanctuare tracice care au servit cultului triburilor tracice care locuiseră anterior în regiune.

Biserica Sf. Petru şi Pavel şi mănăstirea au fost construite la comanda ţarului Kaloyan (1197-1207). Aici se păstrează relicvele Sf. Mihail războinicul din Potouka şi Sf. Ion din Polivot. În timpul stăpânirii otomane, biserica a adăpostit Patriarhia bulgară.

La vest de colina Ţareveţ, pe celălalt mal al râului, se află colina Trapeziţa. Aici, în urma cercetărilor arheologice, au fost găsite importante urme ale vieţii locale de acum aproape un mileniu, inclusiv câteva biserici. Cele mai importante elemente arheologice găsite aici se află expuse în Muzeul Arheologic.

La sudul colinei Ţareveţ, pe celălalt mal al Yantrei, se află colina Sveta Gora (Pădurea Sfântă) unde se găsesc câteva biserici şi mănăstiri, precum şi sediul uneia dintre cele mai importante universităţi bulgare, Universitatea "Sfinţii Chiril şi Metodiu".

Tot în această zonă, se găseşte un complex muzeal, format din Muzeul Arheologic, Muzeul Renaşterii Bulgare şi al Adunării Constituante şi Muzeul de Istorie Modernă. De asemenea, în apropiere se află şi Catedrala Naşterii Sf. Teotokos, operă a arhitectului bulgar Kolyu Ficheto.

Ceva mai la vest, acolo unde Yantra face o buclă de 180 de grade, se află Parcul Asenevţi, un loc plăcut, tocmai bun de o plimbare liniştită. Acesta este dominat de Monumentul Asenilor, construit în memoria regilor bulgari Asen, Petar, Kaloyan şi Ivan Asen al doilea, în vremurile cărora Bulgaria a atins cea mai mare prosperitate şi putere.

Monumentul, unul dintre cele mai impresionante din Bulgaria, a fost inaugurat în 1985, în timpul festivităţilor naţionale de celebrare a 800 de ani de la rebeliunea fraţilor Asen şi Petar. Monumentul este cunoscut şi sub numele de Călăreţii, deoarece reprezintă patru războinici călăreţi, privind în cele patru zări, cu o sabie uriaşă, ridicându-se dintre ei spre cer.

Alături, într-o clădire construită în 1927, ce aminteşte de templele medievale, se găseşte Galeria de Artă "Boris Denev", unde sunt expuse lucrări ale pictorilor bulgari aprţinând mai multor generaţii. Expoziţia permanentă Veliko Tărnovo, văzut prin ochii pictorului bulgar prezintă nu numai lucrări cu subiecte istorice, dar şi multe peisaje din oraş, în toate anotimpurile. Muzeul nu arată prea grozav, dar, pentru 3 leva, merită să petreceţi câteva zeci de minute admirând picturi interesante.

Dincolo de râu, la nordul parcului şi la vestul colinei Trpeziţa, se găseşte frumosul cartier Varuşa, cea mai reprezentativă zonă a oraşului vechi, străbătut de la est la vest de strada Stefan Stambolov (click aici), presărată cu restaurante şi baruri cu nume uneori ciudate: Scream, Scandal, Tequila, Ego, multe dintre ele oferind posibilitatea admirării frumoasei panorame spre râul Yantra şi parcul Asenov. Caracteristica generală a acestor localuri este mâncarea bună şi ieftină, cu nelipsita salată bulgărească, oferită în numeroase variante.

La sudul străzii Stefan Stambolov, pe malul abrupt al râului Yantra, se găseşte strada Gurko, cu case construite în secolele XVII-XIX, în amfiteatru, ale căror faţade se oglindesc direct în apele râului. De aici se deschide o privelişte minunată spre valea râului şi parcul Asenov. Cea mai cunoscută casă de aici este Sarafkina, ce adăposteşte o expoziţie etnografică.

La nord de strada Stefan Stambolov, paralel cu aceasta, se află o altă stradă celebră a oraşului vechi, Samovodska charshiya (charshiya=bazar), unde intri în atmosfera Renaşterii bulgare, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu numeroase case restaurate şi adaptate aspectului original în care meşteri harnici lucrau de dimineaţa devreme până seara târziu. Chiar şi astăzi se pot admira aici covoare lucrate manual, obiecte de tot felul din metal făcute de mână, vase de cupru şi alte obiecte confecţionate de meşteşugari care-şi transmit din generaţie în generaţie secretul meseriei. Tot aici, puteţi vedea pe viu prepararea trdiţională a tăiţeilor şi puteţi gusta halva, cataif (care se face din tăiţei), sau boza, un fel de cidru, preparat din mei.

La capătul vestic al străzii se găseşte Casa cu maimuţă, o capodoperă a maestrului arhitect bulgar Kolio Ficheto, construită în 1849 pentru un comerciant bogat, într-un spaţiu îngust, între două străzi. Casa se numeşte astfel de la statueta de pe faţadă, reprezentând o maimuţă în poziţie şezând.

În apropiere se află Statuia lui Dimitar Blagoev, politician bulgar, fondatorul mişcării socialiste bulgare şi al primului partid socialist din Balcani, un fel de l. Dobrogeanu-Gherea al bulgarilor (click aici). Asta nu o spun ca "de bine", având în vedere că din acest partid şi-a tras "seva" un personaj sinistru al mişcării comuniste din România, Cristian Racovski (pe numele adevărat, Hristu Stancev), agent bulgar al Kominternului în România (pentru cei interesaţi de problemă, recomand o carte foarte documentată, Clienţii lu' Tanti Varvara, scrisă de Stelian Tănase şi apărută în 2008 la Editura Humanitas).

La capătul vestic al străzii Stefan Stambolov se găseşte o piaţetă unde se află Monumentul Spânzuraţilor, ridicat în memoria insurgenţilor pentru independenţă, spânzuraţi în 1876. Monumentul, operă a architectului italian Giovanni Mussuti, a fost ridicat în 1883 şi are forma unei piramide, pe ale cărei patru laturi sunt inscripţionate numele insurgenţilor ce s-au sacrificat în numele independenţei.

Peste drum, se află un loc foarte potrivit pentru amatorii de shopping: Centrul comercial "Europa" (nicio legătură sau semănare cu omonimul bucureştean).

De aici începe partea modernă a oraşului, de-a lungul străzii Nezavisimost (Independenţa). La capătul vestic al acesteia se află Primăria, Poşta Centrală şi scuarul unde putem admira un alt monument de seamă al oraşului, Memorialul "Mama Bulgaria". La o primă privire, nu este chiar un motiv de admiraţie, pentru noi, românii, dacă ne gândim că este ridicat în memoria soldaţilor bulgari căzuţi în războaiele balcanice din 1912-1913 şi Primul Război Mondial, când Bulgaria a luptat contra României, dar, asta e deja istorie şi nu e cazul să privim cu mânie înapoi, între timp ne-am împrietenit cu ţara vecină, mai întâi în "frăţia comunistă", şi acum în Uniunea Europeană, când suntem chiar fraţi de suferinţă, care bat în zadar la porţile Spaţiului Schengen (click aici).

Revenind la monument, acesta, împreună cu întreg scuarul, era la data vizitei noastre, în reamenajare, cu fonduri europene, dar amenajarea fiind spre final, l-am putut vedea fără probleme. Statuia aflată pe soclu, reprezentând o femeie ce ţine un steag în mâna dreaptă şi o ramură de laur în mâna stângă, simbolizează "mama Bulgaria". La baza soclului se află statui reprezentând soldaţi şi tot aici arde flacăra veşnică, simbolizând recunoştinţa locuitorilor faţă de soldaţii care şi-au dat viaţa pentru ţara lor.

Dincolo de scuar se află Clubul Militar, în spatele căruia se întinde Parcul Marno Pole. În estul scuarului se găseşte Centrul de Informaţii Turistice.

Din dreptul Primăriei, strada Nezavisimost se continuă cu strada Vasil Levski (click aici), care se termină în dreptul pieţei centrale. Pentru cei interesaţi, tot aici se găsesc şi mai multe magazine şi supermarketul CBA.

Ar mai fi şi alte locuri de vizitat în Veliko Tărnovo, dar pentru un weekend este suficient ceea ce am descris aici.

Mai ales dacă locuiţi în sudul României, distanţa până la Veliko Tărnovo este destul de mică pentru a face o plimbare plăcută, la sfârşit de săptămână, chiar acum, toamna, când îmi închipui (eu am fost vara) ce minunată paletă de culori oferă peisajul, atât pe drum, dar şi în oraş.

Călătorie plăcută!

---

VIZUALIZĂRI: 6675 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI