Managementul bulgăresc în acţiune!

TIPĂREȘTE

Scriu acest review destul de târziu faţă de perioada când am fost acolo şi anume de Rusalii 2012. Astfel: informaţia, părerile, obiecţiile sau aşezat de la sine în tot acest timp şi ceea ce a rămas, sper, este o obiectivitate cât mai corectă.

O obiectivitate mai ales în zona detaliilor şi a sfaturilor. Aşa că pregătiţi-vă pentru o lectură lungă, instructivă şi pe alocuri amuzantă.

Dacă mă întrebaţi, după prima zi de şedere la hotelul Rubin, cum aş începe acest review, iată ce aveam în minte: scena din filmul Snach, în care la finalul filmului, vărul Avi, personaj interpretat magistral de către actorul Dennis Farina, după o serie de incidente neplăcute în Anglia, incidente care îl aduseseră în pragul disperării, în timp ce se afla la vamă americană pentru a se reîntoarce acasă, i se pune de către vameş clasica întrebare:

_ Ceva de declarat?

_ Da. Nu vă duceţi în Anglia.

Parafrazând:

_ Da. Nu vă duceţi la hotelul Rubin din staţiunea Constantin şi Elena.

Dar... asta după prima şi hai să zicem a doua zi. Pentru că după ce am aflat toate şmecheriile complexului am mai fi stat încă cinci zile. Plătind aceeaşi sumă ca şi pentru primele cinci! Şi subliniez asta!

A fost o ofertă de Rusalii. Au fost cinci nopţi, la preţul de 1000 de ron. Zece milioane în bani vechi sau 212 euro curs vechi! Ca durată a sejurului vis-a-vis de preţ... destul, destul de bine! Asta până ajungi acolo şi constaţi că e corect. Cât plăteşti atâta ţi se dă înapoi. Noroc că hotelul Rubin nu e de capul lui acolo şi face parte din Complexul Grand Hotel Varna Resort&Spa.

Ca să fie foarte clar: nu poţi să te referi doar la hotelul Rubin când faci o astfel de evaluare, fără să te referi şi la celelalte hoteluri din complex sau la facilităţile comune. Ar fi incorect, iar dacă o să citiţi în continuare o să înţelegeţi şi de ce!

Şi acum câteva cuvinte despre Complexul Grand Hotel Varna Resort&Spa. Pe o zonă foarte mare, într-o zonă de verdeaţă aproape luxuriantă, (să faceţi o plimbare în zona din dreapta hotelului Rubin, unde este şi plaja publică (vezi poza 1), sus e un parc vechi, imens, cu zone de vegetaţie de zici că eşti în junglă) bine îngrijită, se află cinci hoteluri: cel mai mare şi mai departe de plajă şi totodată nava amiral a complexului este hotelul Varna de 5 stele, chiar lângă el hotelul Lebed, în partea stângă a complexului, chiar spre intrare, sus pe faleză se află hotelul Dolphin, iar în faţa acestuia, în faleză, direct pe aşa zisa plajă, se află hotelul Dolphin-Marina, ultimul cu voia dvs. amplasat pe întreaga aripă dreaptă a complexului este şi hotelul nostru Rubin.

Exceptând hotelul Varna, care are 5 stele, toate celelalte sunt de 4 stele. Toate au propria piscină. Una mai frumoasă ca alta. Toate piscinele au salvamar. Personal mi-a plăcut cel mai mult cea a hotelului Varna, dar zilnic făceam un tur al tuturor piscinelor din complex. Mai puţin chiar a celei de la Rubin, care a fost în renovari pe întreaga perioadă cât am stat acolo, şi după cum se mişcau muncitorii nu cred că au terminat-o prea curând (vezi poza 2,3). Dar trebuie spus că piscina de la Rubin arată bine, mai ales când ieşi pe balcon şi îţi umple vederea. De altfel dacă eşti cazat în zona de sub faleză a hotelului Rubin, etajele 1-4, ai o privelişte super (eu am stat la 4). Etajul 5 e de fapt nivelul 0, cel al recepţiei şi restaurantului. Plus multele etaje de deasupra falezei. În fine, hotelul Rubin e imens, şi până te obişnuieşti te poţi rătăci prin el. Ca aspect exterior e chiar spectaculos, seamăna cu navă klingoniană (vezi poza 4). Sticlă şi iar sticlă. Asta fiind şi motivul pentru care am îngheţat în prima noapte. Sau motivul de ce trebuie să laşi o cartelă (din cele două pe care ţi le dă de la recepţie) în soclu pentru a lăsa aclimatizarea deschisă când sunt foarte multe grade afară.

Chiar dacă e construit, se pare, în perioada regimului comunist, nu arată rău nici pe interior. Totul e la limita bunului simţ. Mărimea camerei, mobilierul sunt aproape OK. Patul a fost chiar super (şi o spune un pretenţios!). De fapt erau două paturi de câte o persoană, pe care le-am alăturat. Gresie pe jos. De fapt gresie şi faianţă peste tot. Probabil pentru a fi mai uşor la curăţenie. Mai e un fotoliu si o măsuţă (vezi poza 5). Inevitabilul Tv mic, vechi şi obosit, la care nu aveai nimic de văzut. N-am înţeles niciodată de ce nu pun posturi neutre spre vizionare, gen: animal planet, eurosport, mtv, etc. Pauza totala. Dar în acest complex chiar nu ai nevoie de TV. După ce dai roată toată ziua prin diversele restaurante ‘A la carte’, barurile şi piscinele complexului, plus plaja şi dacă mai ieşi seara şi prin bazar, eşti atât de obosit că nu mai nimereşti cu cartela nici fanta de la uşă!

Apropo de bazar. Începe chiar din dreptul intrării principale a hotelului Varna. Şi e atât de lung, încât în seara în care am avut curajul să-l străbatem până la capăt, am făcut febră musculară. Găseşti cam de toate. Ca la bazar. Dar ATENŢIE! , preţurile sunt aproape duble vis-a-vis de acelaşi produs vândut în oraşul Varna. Exemplu: o cremă de trandafiri pe care în bazar dădeai 30 leva! am cumpărat-o din Carrefour-ul din Varna cu 15 leva! Şi nu sunt decât 15-20 km. Bine... trebuie să ai nervi de oţel pentru oraşul asta plin de gropi, în care ultima asfaltare s-a făcut în Paleolitic.

Să revenim la camera hotelului Rubin. Nu ar fi stricat mici reparaţii pe ici pe colo. Nu era supărator, dar ca idee. Iar la capitolul curăţenie... ee... aici e aici. Lasându-l la o parte pe Spidi (aşa l-am denumit pe amărâtul ala de păianjen ce-şi întinsese şi el o plasă într-un colţ al camerei), camerista sau cum s-o fi numit femeia care face curăţenie pe etaj, nu a văzut-o nimeni decât în ziua de dinaintea plecării!!! Şi atunci, a avut o intrare imperială, fără să se obosească să bată la uşă, în timp ce mă aflam pe toaletă! Nici acum nu ştiu cum să cataloghez situaţia: amuzantă sau penibilă. Totuşi, pe palier (plin de români, cred că ne-a pus pe toţi în secţiunea aia) erau cărucioare pentru curăţenie şi se şi făcea curat în alte camere. Acum: ori erau chiar la început de sezon şi nu se rodaseră; ori informaţia aia din pliantul pe care ţi-l dau la cazare era reală, şi anume că dacă doreşti să ţi se facă curat în cameră trebuie să anunţi la recepţie; ori am tradus greşit din engleză; ori a fost o întâmplare.

Frigider sau minibar nu o să aveţi, iar în baie e cabină cu duş. Cabina e destul de mare şi comodă. În privinţa locului unde e instalat closetul cred că începând cu arhitect, manager şi echipa de muncitori erau cu toţii beţi în acele momente.

Balcon mic (vezi poza 6). Arhitectura hotelului dă faţadei o pantă înclinată, aşa încât poţi să vezi totul în balcoanele de sub tine. Dar imaginea de ansamblu a piscinei, plajei, digului, a marei, e superbă. A... apropo de peretele de sticlă care e pe faţada ce dă spre mare, e din termopan, iar noaptea se aud valurile. O nebunie.

Şi cum scriam anterior, fiind un perete de sticlă, când e frig afară ingheţi înăuntru şi vice-versa. Prima noapte a fost după o zi rece şi ploioasă. A trebuit să dormim în trening şi cu fesul pe cap! Nevastă-mea era atât de furioasă încât dacă ar fi ştiut să conducă (eu eram extrem de obosit după toată tevatura unui drum Bucureşti - Constantin şi Elena) ar fi plecat în noaptea aia. Noroc că de a doua zi s-a încălzit vremea.

Nu intru în detalii legate de termostat, discuţiile halucinante de la recepţie şi păturile comuniste, că deja e roman fluviu.

Cred că-n ziua aia deschiseseră hotelul. Eram vreo 20 de inşi la masa de seară. Masă destul de slabă calitativ şi săracă ca meniu. După ce avuseserăm o noapte terifiantă am zis că o să se compenseze cu o copioasă masă de prânz la restaurantul hotelului Rubin.

Vax. Ţeapă.

Umblu pe la bulgari de mulţi ani şi am trecut prin restaurantele multor hoteluri din diverse staţiuni. În plus mă consider a fii nu prea pretenţios şi cu fiţe când vine vorba de mâncare. Prefer chiar sistemul de împinge tava celui ‘A la carte’. Şi cu toate acestea restaurantul hotelului Rubin m-a îngenunchiat!

Pur şi simplu n-am putut sa încropesc pe întreaga durată a sejurului o masă care să-mi placă! De altfel, după ce m-am enervat cumplit de vreo două ori, nici nu am mai trecut pe acolo! Noroc cu alternativele, adică restaurantele ‘A la carte’.

În primul rând, mâncarea, aşa naşpa cum era, nu era îndeajuns niciodată. Doamne fereşte să vii după ora unu! Când veneau cu a doua tavă, pentru a înlocui tava golită deja de noianul de turişti disperaţi, şefei de sală i se citea un profund regret pe chipul fălcos. Ziceai că o aducea de acasă şi nu i-o deconta nimeni!

Ceea mai bună exemplificare o reprezintă instantaneele foto luate din acest aşa zisul restaurant (vezi pozele de la 7 la 16).

Într-o seară am avut ghinionul să intru în bucătăria lor, era o oră destul de târzie, cred că 11. Aveam mare nevoie de o perie de curaţat o cană de voiaj. Am intrat, am strigat. Nimeni. M-am servit singur. Nu vă spun cum arăta bucătăria. Oau. Din câte ştiu despre subiect, când termini tura faci curat pentru a doua zi. N-ai să vezi. Bucătărie destul de mică, teribil de murdară, toate aruncate te miri unde. Toate ustensilele jegoase. La ieşire am dat nas în nas cu şefa de sală. Fălcoasa neavând habar de engleză, am purtat un fel de dialog al proştilor, eu arătând spre cană şi făcând semnul că am căutat ceva să o curăţ, iar ea bodogănind, vădit nemulţumită că am fost înăuntru şi am văzut toată mizeria aia.

Nu intru în detalii legate de felurile de mâncare, dar dacă aveţi copii sau sunteţi mai pretenţioşi, aveţi o mare problemă!! Referitor la băuturi. Care băuturi?! Aşa zisele sucuri de la dozator erau un dezastru. Vinul? Brrr. Berea. Aproape băubilă. Prăjituri? Ha. Fructe. Deja tăiate, să nu le poţi lua cu tine (neavând frigider în cameră nu ar fi rezistat decât întregi).

În concluzie, restaurantul hotelului Rubin e de departe pe primul loc pe lista mea de locuri care trebuie cu orice preţ evitate! Şi cred că nu sunt singurul care are această părere.

Am reuşit, până m-am prins de şmecheriile complexului, să îmi potolesc foamea de câteva ori la chioşcul aflat la marginea zonei de plajă a hotelului Rubin, chiar lângă scările de la ieşirea din partea dreaptă, loc unde se serveau hamburgeri şi cartofi prăjiţi.

De menţionat că băuturile, atât cele răcoritoare cât şi cele alcoolice, servite la barul de lângă piscina hotelului Rubin, cât şi la barul de la nivelul zero (vezi poza 18), cel dinspre mare, erau la limita bunului simţ, iar cafeaua nu avea nici un gust.

Însă toate acestea, ca prin minune, aveau gust şi savoare la barul de lângă piscina hotelului Varna.

De altfel dacă vroiai şezlonguri cu saltele şi perne, sau baldachine, găseai din belşug lângă piscina hotelului Varna (vezi poza 19). Perne peste tot. Se lafăiau nemţoicele pe câte 5-8 perne odată (vezi poza 20). Stăteai cu şezlongul direct pe iarbă, şi ce iarbă! , grasă şi deasă, la umbra a câte unui copac centenar (vezi poza 21). La câţiva metri piscina şi barul. Aşa DA! Plus că după masă, tot la aceea piscină aveau şi spectacol cu muzică, dans şi acrobaţii. Şi seara, la ora 9, spectacolul se muta în incinta hotelului Varna, în zona cercului cu iarbă. Hotel mare, tern pe dinafară superb pe dinăuntru. Are chiar şi o piscină interioară care face legătura cu cea exterioară printr-un fel de tunel. Are de fapt multe lucruri demne de un hotel de cinci stele dar review-ul este despre Rubin.

Aşa că majoritatea timpului am petrecut-o pe la piscina hotelului Varna. Alături de mai toţi purtătorii de brăţări ai hotelului Rubin, Dolphin, Dolphin-Marina şi... de fapt cred că tot complexul era acolo. Baldachine, perne, cafeaua era cafea, sucurile erau sucuri, ehe... altă viaţă!

Apropo de plajă şi nisip. Bucăţelele de aşa zisă plajă erau destul aglomerate, iar nisipul mult mai murdar decât m-aş fi aşteptat. În prima zi, când picioarele mele au luat contact cu mucurile şi alte mizerii din nisipul de lângă şezlong, am avut un puternic simţământ de Eforie Nord. Sentimentul a fost aşa de profund încât am tăiat-o la piscina hotelului Varna. În iarba mătăsoasă de acolo mi-am recăpatat liniştea.

Totodată, pentru cei cu copii e bine de spus că există un club pentru cei mici, cu supravegetor se pare, în lateralul hotelului Dolphin. Au un fel de saltea gonflabilă uriaşă pe care poţi să alergi cât e ziua de lungă (vezi poza 22). Dacă eşti copil şi dacă poţi să-ţi ţii echilibrul pe chestia aia!

Şi acum să spunem ceea ce e de spus despre această genială găselniţă: restaurantele ‘A la carte’. Dacă nu exista această alternativă muream de foame. Clar şi fără dubii. Evident, totul e inclus în pachetul all inclusive, nu trebuie să plătiţi nimic în plus!

Sunt cinci astfel de restaurante. Trei de zi plus cina: Susam - restaurantul asiatic, Dolce Vita – restaurantul italian, Grand Hot Barbeque – restaurantul cu specific în ale grătarelor – singurul de unde ieşea fum de grătar! . Unul doar pentru cină (Grand Albatros – cu specific pescăresc) şi unul de noapte deschis doar între 11 şi 1 noaptea (Belle Epoque – cu mâncăruri făcute la bucătăria restaurantului hotelului Varna).

Restaurantul asiatic, cel italian şi barbeque se află chiar lângă hotelul Varna şi-n preajma piscinei acestuia. Bell Epoque se află la etajul 1 al aceluiaşi hotel, iar cel cu peşte se află chiar la intrarea în complex, în spatele locului unde se serveşte îngheţată. Sau mai bine zis vis-a-vis de piscina hotelului Dolphin. Locaţia asta e de vis. Să iei masa seara, în zona cercului cu piloni, chiar pe marginea falezei, având o privelişte a mării de-a dreptul încântătoare, cu soarele coborând spre asfinţit (vezi poza 23). Oau! Merită! Plus că meniul e foarte bun!

Pentru cină, la toate restaurantele precizate anterior, se face rezervare în dimineaţa zilei respective, în jurul orei 9 am, la un chioşc aflat undeva în mijlocul complexului, la o intersecţie de alei, în apropierea locului de joacă pentru copii, amintit mai sus (vezi poza 24). Meniul pentru cină e fix acelaşi pentru tot sezonul. Fiecare meniu are: două tipuri de salate, două feluri principale, două tipuri de desert. Poţi cere porţii extra fără probleme. Băuturile la discreţie. Totul e OK! Exceptând salatele (nu am prea înţeles care e faza cu ele), mâncarea e foarte bună, desertul super tare (şi super mic!), sucurile sunt sucuri, băutura e băutură, nu te impinge nimeni de la spate, sunt draguţi şi serviabili, locaţiile sunt încântătoare.

Pentru prânz situaţia e un pic diferită. Nu-ţi trebuie rezervare dar poţi ocupa un loc doar în limita celor disponibile. Meniul diferă zilnic. În rest aceeaşi plăcere de-a lua masa în condiţii civilizate.

Îmi amintesc că a patra zi, după ce învăţasem cum stau treburile, am urcat spre incinta restaurantului de la hotelul Rubin să văd dacă se poate hali ceva. Am încercat o ciorbă. Nu mi-a plăcut. Altceva, nimic! M-am înfuriat şi trăgând consoarta după mine, am mers la restaurantul asiatic. Aici era cu autoservire. Am ciugulit câte ceva de pe acolo, dar departe de-a fi satisfăcut. M-am enervat, din nou, şi am tăiat-o la restaurantul italian aflat la o depărtare de circa 50 de metri, unde, în sfârşit, am avut parte de un meniu OK. Am încheiat prânzul mergând până la intrarea în complex unde e standul de îngheţată. Nu găseşti îngheţată decât acolo! E Aloma bulgărească, originală, bună. Poţi servi câtă poţi mânca, dar fiind unicul loc unde se găseşte îngheţată, evident că sunt şi cozi.

A mai rămas restaurantul de noapte: Belle Epoque, deschis doar între 11 şi 1 noaptea şi situat la etajul 1 al hotelului Varna. Când l-am probat, în ultima seară, am fost doar trei perechi la masă. Cu autoservire, dar în condiţii de restaurant de hotel de cinci stele. Şi s-a văzut diferenţa! Dacă nu era băiatul ăla de la bar, care supraveghea locul, eram în stare să plec cu tava de ciulama de pui! Aşa de bună a fost! Totul aranjat aşa cum ştiam că ar trebui să fie într-un restaurant adevărat. Cred că de aceea nu prea îi vedeai pe nemţi la restaurantele ‘A la carte’. La ce li se servea la restaurantul principal al hotelului Varna, nu mai avea nici un rost să mergi în altă parte!

Mersul de la un restaurant la altul, de la un bar la altul, de la o piscină la alta, îţi lua toată ziua şi toată energia. A fost singurul concediu unde ajungeam în cameră la miezul nopţii, frânt de oboseală. Nu cred că am deschis televizorul de două ori.

Wi-fi merge binişor pe toată suprafaţa complexului.

Plus că e foarte relaxant să te plimbi noaptea prin complex. DA, din punctul ăsta de vedere, e o locaţie cu extrem de mult potenţial. Cum spuneam, aş mai fi stat încă pe atât, dar plătind cât platisem şi pentru celelalte cinci zile.

Dacă înveţi rutina complexului, acesta este o locaţie care poate să merite! Oricum, are potenţial!

Atenţie! Evaluarea negativă este strict pentru calitatea serviciilor hotelului Rubin, dar recomand totuşi această destinaţie datorită situaţiei speciale date de serviciile Complexul Grand Hotel Varna Resort&Spa!

În speranţa că am exagerat suficient cu detaliile, vă urez o alegere înţeleaptă atunci când destinul vă va îndruma spre unul din cele cinci hoteluri ale acestui complex!

---

VIZUALIZĂRI: 1800 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI