Peștera Orlova Ciuca

TIPĂREȘTE

Când am văzut că în programul unui mic tur organizat pe malul drept al Dunării, în Bulgaria, figura și o vizită la Peștera Orlova Ciuca, n-am mai stat o clipă pe gânduri. Poate spune cineva că 105 lei/persoană este un preț prea mare pentru a vizita cinci obiective diferite din țara vecină? Optând pentru călătoria în grup - un grup mic pentru care a fost suficient un microbuz - eram absolviți de plata taxelor la Podul Prieteniei, de achiziționarea vignetei doar pentru o singură zi, precum și de grija șofatului și a orientării pe drumurile bulgărești nu prea lăudate mai ales în privința indicatoarelor. În plus, ne bucuram și de câteva informații oferite de ghidul însoțitor. Desigur, costurile generale ale călătoriei s-au răsfrânt în prețul plătit de noi, dar aș zice că pentru ceea ce am primit în schimb, nu au atârnat prea greu.

Așadar, după ce am escaladat treptele anevoioase de la altarele rupestre din Basarabov și din Ivanovo, apoi pe cele de la Cetatea medievală Cerven, ne aștepta surpriza zilei - Peștera Orlova Ciuca.

De la Cetatea Cerven, revenind pe același drum 501 care duce la Dve Mogili (Две Могили), înainte de a ajunge în localitate, se virează la stânga și se continuă până la Orlova Ciuca. Distanța este de numai 18 km, iar drumul este așa cum deja ne obișnuiserăm: destul de bun, dar îngust, cu trafic redus și mărginit de dealuri împădurite sau culturi agricole. Punctul terminus al călătoriei noastre a fost în parcarea unei amenajări turistice dintr-o poieniță frumoasă, lângă o pădure cu arbori umbroși. Acolo se află și o vilă cu etaj care probabil oferă cazare celor interesați și - de cealaltă parte - un bar cu terasă umbrită. De asemenea, sunt câteva bănci și mese lungi, din lemn, protejate și ele de arșița soarelui.

Taxa pentru intrarea în peșteră se achită la chioșcul special amenajat pe terasa de lângă bar: 6 leva/persoană - adulți, 3 leva/persoană - copii și pensionari. Nu se acceptă și lei, Peștera Orlova Ciuca fiind singurul obiectiv vizitat în acea zi la care am primit bon fiscal pentru suma plătită. Fuseserăm avertizați de ghid (dar și de unele informații citite anterior, pe internet) că pentru fotografierea în peșteră se percepe o taxă de 5 leva. Trebuie să menționez că nu era afișată nici o specificație în acest sens, nu ni s-a pretins nimic și nici în peșteră nu s-a legat nimeni de acest aspect.

Cu biletele asupra noastră, cei care am optat pentru coborârea în peșteră am pornit pe aleea din pădure. La capătul ei, dincolo de un panou cu o formă interesantă, de liliac în zbor, pe care sunt (în bulgară și engleză) informații despre liliecii din peșteră, începe coborârea. 124 de trepte numără scara cioplită în stâncă. Mărginite de o balustradă, treptele inegale și cam înalte duc în zona de așteptare de la gura peșterii. Aici, pe câteva bănci incomode, alcătuite din câte trei bare de fier, am așteptat ieșirea grupului care deja intrase. Am avut timp astfel să contemplăm stânca în formă de coroană care acoperă intrarea - sălaș pentru vulturi în găurile sale, apoi intrarea zăbrelită alături de care un panou ilustra schema peșterii. Nu am înțeles de ce informațiile scrise sunt numai în bulgară și... nemțește. Ar fi fost de ajutor dacă erau măcar în engleză ca să nu mai spun că - pentru numărul mare de vizitatori pe care îl oferă România - meritam și noi un text de înțeles pentru toată lumea. Colac peste pupăză, ghida care ne-a preluat și-a început prezentarea acolo, în gura peșterii, cu generalități pe care doar ea le înțelegea. Vorbea numai în bulgară. După ce ne-a verificat biletele, a îmbrăcat o jachetă, apoi - îmbrăcați și noi care și cu ce am avut - am intrat în pântecul pământului. Trebuie să menționez că indiferent de anotimp și de temperatura de afară, în peșteră sunt doar 14º C.

Poate că acum este momentul să spun că intrarea se face numai în grupuri însoțite de ghidul local. Există un traseu prestabilit pentru vizitare și nu este permis a se intra și în alte galerii. Peștera Orlova Ciuca nu se vizitează decât în perioada aprilie - octombrie, în intervalul orar 9.00-17.00.

Am spus că în prezentarea de început ghida a vorbit numai în bulgărește. În peșteră - din când în când - mai scapa câte un cuvânt în engleză, dar el se pierdea cu totul în originala ei expunere din care nu am înțeles mai nimic. Dacă nu m-aș fi documentat din alte surse înainte de a merge acolo, rămâneam doar cu impresia vizuală și cu câteva fotografii.

Legendele locale spun că peștera a fost descoperită în 1941 de Stoian Spasov - un cioban. În zi de vară, observând că oile sale trag la odihnă mereu în același loc, apropiindu-se, a remarcat că printre stânci își face loc spre exterior un curent de aer răcoros. Înlăturând câteva pietre, s-a aflat în fața unei caverne. Peștera a fost cercetată de specialiști și continuă să fie cercetată și în prezent. Pentru facilitarea accesului, în 1959 s-au dăltuit cele 124 de trepte de piatră și s-a săpat tunelul care servește acum drept intrare. În afară de o frumusețe naturală de excepție, speologii au descoperit oseminte de urs de cavernă și familii întregi de lilieci. Câteva unelte și piese de ceramică găsite acolo îi îndreptățesc pe specialiști să concluzioneze că în trecutul îndepărtat peștera a fost locuită și de om.

Peştera Orlova Ciuca, a doua ca mărime din Bulgaria, are galerii dispuse pe mai multe niveluri și o lungime totală de aprox. 15 km. În prezent doar a cincea parte este amenajată și accesibilă vizitatorilor. Prin tunelul artificial, puțin înalt, se ajunge în prima sală - Sala de concerte - cu o acustică bună motiv pentru care ocazional se organizează acolo concerte. Peștera este o înlănțuire de săli, galerii și puncte de trecere, este aerisită, luminată artificial și destul de lesne de vizitat. Sunt totuși câteva locuri în care trebuie să te apleci mult pentru a nu da cu capul de stânca diformă a plafonului. De asemenea, pentru că pe jos se formează bălticele, mici dar multe, trebuie atenție să nu aluneci.

Minunatele formațiuni ale peșterii - stalactite, stalagmite și stalactone (coloane, cum li se spune prin alte părți) - într-o mare varietate de forme și dimensiuni, m-au impresionat nu prin denumirile care mai de care mai fanteziste pe care ghizii încearcă să le sugereze vizitatorilor, ci prin însăși lucrătura în piatră făptuită cu migală în mii și mii de ani, o delicată alcătuire cum numai natura răbdătoare poate să o facă. La un moment dat, am renunțat la efortul de a auzi și de a încerca să înțeleg ceva din prezentarea bulgaro-engleză (mai mult bulgară) a ghidei și am rămas în contemplare, fotografiind. Am văzut stalactite uriașe, sumedenie de stalagmite aliniate ca niște soldăței, unele - în grup - care te duc cu gândul la o familie întrunită și altele - singuratice - cu forme bizare, asemuite toate cu câte ceva în funcție de imaginația fiecăruia. Ghida, desigur, a denumit toate sălile, galeriile și formațiunile din cavernă, dar - cu bulgara mea egală cu zero - n-am reușit să rețin denumirile ei sofisticate.

Trebuie să menționez două momente la care cu siguranță veți fi părtași dacă veți merge acolo pentru că ele fac parte din prezentarea turistică. Pentru a demonstra acustica deosebită a unei săli, ghida - așezată într-un loc anume, lovind diferite porțiuni ale peretelui de stâncă - a generat o serie de ecouri armonioase oferindu-ne o mică melodie. Interesant, nimic de zis!

Lângă izvor, trebuie să vă așteptați să auziți ceea ce spun ghizii foarte adesea: Dacă beți sau dacă vă spălați fața cu apa acestui izvor, vi se va îndeplini o mare dorință și - desigur - va trebui să reveniți pentru a mulțumi.

Despre cele 3 specii de lilieci (aprox. 10000 de exemplare) care sălășluiesc în peșteră puteți afla de pe internet sau de pe panoul informativ în formă de liliac despre care am amintit și care se află la capătul de sus al scării de acces. Acolo informațiile sunt în bulgară și engleză.

În încheiere, pentru că am fost acolo, pot afirma că Orlova Ciuca este o peşteră foarte frumoasă și interesantă. Pentru că nu este prea departe de sudul României, recomand tuturor celor care suportă acest gen de vizite să meargă acolo. Peștera Orlova Ciuca chiar merită vizitată. Celor care au teamă de lilieci le transmit că pot merge acolo fără nici o reținere. În zona tranzitată de turiști nu există nici măcar unul.

Concluzii

Acum, la finalul "peripețiilor" noastre de la sud de Dunăre, se impun a fi făcute unele remarci.

Sunt persoane care se aventurează într-o călătorie turistică fără a ști câtuși de puțin ce au de întâmpinat pe traseu. Înveșmântați în straie de duminică, în fața unor scări abrupte, cu multe trepte (și am avut parte de așa ceva la toate obiectivele din programul nostru), persoane nu tocmai tinere, având în picioare încălțăminte de oraș, întreabă cu surprindere și naivitate "Cine a făcut programul ăsta? " pierzând din vedere faptul că la încheierea contractului au primit și programul excursiei în care scria clar "De urcat pe jos" sau "De mers pe jos".

Se înțelege că au fost destule rosături la picioare, multe gâfâieli și chiar persoane care au renunțat la a mai urca, pierzând deci însăși vizita la obiectiv - scopul principal al călătoriei. Despre șepcuța de soare și despre apa la purtător unii au aflat abia când nevoia le-a explicat. Așteptând la intrarea în Peștera Orlova Ciuca, persoane cu pantaloni scurți, șlapi și bluze cu breteluțe se mirau privind la alții (în frunte cu ghida de la peșteră) cum își pun o jachetă pe spate. Când afară sunt 37º C niciodată nu vor fi tot atâtea într-o peșteră.

---

VIZUALIZĂRI: 3852 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI