Nisipurile mele

TIPĂREȘTE

NISIPURILE MELE

Cred că, venind de trei ori la Nisipuri, aș putea spune că sunt ale mele. Cum “care nisipuri? ” NISIPURILE DE AUR, bineînțeles!

La Nisipuri,

Unde umblă lumea-n slipuri,

La Nisipuri,

Și vezi mii și mii de chipuri,

La Nisipuri.

Sincer să fiu, mă cam îndoiesc că în Cetatea Gerania, prin sec. 4-7 e. n. (după cum spun bizantinii), umblau unii în... fizicul gol prin localitate! Și, îndoit rămânând, nici mai târziu, pe vremea Imperiului Otoman nu umblau așa, mai ales că actuala localitate - numită pe atunci Uzuncun, adică Nisipurile Timpului - nu era prea sigură! Asta pentru că cei aflați în afara legii își căutau refugiul temporar în această zonă. Deci, nici vorbă de plajă! În schimb, era vorba de niște pirați, care ar fi ascuns o comoară pe aici, prin nordul orașului Varna. Mama Natură, pentru a arăta cine e șeful cel mare, a iscat o furtună (masc. sg. - un furtun) care ar fi făcut praf și pulbere (la propriu) ! mai sus menționata comoară. De aici, se spune, denumirea de Nisipurile de Aur.

Despre stațiune :

Nisipurile de Aur, (Zlatni Pyasatsi), Golden Sands, oricum vreți (sau e cazul) să spuneți e situată între Albena și Varna, fiind a doua stațiune ca mărime a litoralului bulgar și își permite propriul Parc Național numit - cum altfel - Parcul Național Nisipurile de Aur.

Stațiunea se întinde de-a lungul țărmului ca o râmă (vierme, omidă, miriapod) pe 3,5-4 km, răcorindu-și picioarele în apa mării și sprijinindu-se lejer de dealurile din spate, care se ridică la vreo 270 m înălțime, și care alcătuiesc Platoului Fregenskoto. Lățimea plajei ajunge (cam rar) la 100 m, dar e loc suficient pentru întins cearșaful, pătura, salteaua, copilul, soția și fizicul propriu!

Ce contează dealul? Vă spun imediat!

Despre hoteluri :

Stațiunea are peste 70 de hoteluri și vile de închiriat, de vânzare, de tratament (NU și de…geaba) ! Unele dintre aceste hoteluri sunt situate pe panta dealului, de unde rezultă următoarele : recepția se poate afla la un etaj superior, iar camera ta undeva hăăăăt mai la vale - ceea ce poate creea oarece confuzie, derută, panică, nemulțumire!

Tot din motiv de deal, de la balconul unor camere poți sări direct pe coasta dealului, scutind liftul (hotel Pliska), sau poți „accesa “direct piscina. Sigur, cei flămânzi pot “coborâ” de la balconul propriu direct în restaurant (Park Hotel Golden Beach) ! După preferințe și posibilități!

Accesul la/de la plajă se face de sus în jos (și invers), având de urcat/coborât un oareșcare număr de trepte - ceea ce poate crea unele nemulțumiri, certuri, reclamații, discuții! Totuși, unele hoteluri pun la dispoziția turiștilor mijloace de transport la/de la plajă, la intervale de timp mai mari sau mai mici.

Asta-i treaba cu dealul!

Hotelurile pot fi așezate fie paralel cu țărmul, fie perpendicular pe el. Există și hoteluri gen „turn”.

Ce importanță are? Vă spun acu’!

Asta înseamnă că unele hoteluri (cele așezate paralel cu țărmul) vor avea „double view”, la mare și spre parc, în timp ce, la cele așezate perpendicular pe țărm toate camerele vor avea vedere și la mare - sub un anumit unghi - dar și la parc. În felul acesta puteți opta pentru un anumit fel de cameră. Și mai e ceva :

Soarele, pensionar fiind (așadar cam fără multă treabă), se încăpătânează ca - în mișcarea lui aparentă pe cer - să răsară de o grămadă de timp toooot mereu dinspre EST, adică din mare. Deci va trece - aparent - peste hoteluri și va apune în spatele dealurilor. De aceea camerele cu vedere la mare vor avea soare dimineața, iar cele cu vedere spre parc, după amiaza. Dacă mai ieșiți la plajă după amiaza, în camerele cu vedere la mare nu se vor usca costumele de baie, așadar, luați-vă două costume de baie! Sau... 3?!?!

Pe plajă, la fel - a propos de Soare. Stăteam noi liniștiți pe plajă, alternând baia în mare cu baia de soare, când... surpriză! Pe la ora 16, a apus Soarele! În plină vară!!! De fapt, s-a ascuns - șmecherul - după un hotel înalt! Am vrut noi să mutăm hotelul, dar, după ce am vărsat apa din piscină, s-a supărat proprietarul și nu ne-a mai dat voie să-l mai mutăm! A zis că să „deviem Soarele”! Obosiți fiind (știți ce greu se mută un hotel?) am amânat pe a doua zi.

A doua zi a plouat!

Dacă aveți cumva vreo boală (nu pe cei de la hotel, ci voi sunteți bolnavi de ceva - NU pe cineva!), stațiunea funcționează, vară-iarnă, ȘI ca stațiune de tratament! Și încă pentru o grămadă de “boale” : există nămoluri pentru artrite, artroze, dar se tratează și faringitele, bronșitele, astmul, precum și boli legate de sistemul nervos - stări de stres, nevroze (asta pentru când nimerești mai rău la cazare!). Ca baze de tratament ar fi : Melia Grand Hermitage, Marina Grand Beach, Sentido Golden Star, dar și Ambassador, Helios Spa și Hermitage.

Dacă vă apucă niște boli mai mici și ați uitat să luați de acasă oareșce pastile, în stațiune sunt destule farmacii, cu personal vorbitor de limbă engleză.

Dacă nu vă apucă nimic înseamnă că vă e foame! Deci, despre aprovizionarea burții, stomacului, abdomenului, foalelor (regionalism!), vă aduc la cunoștință următoarele :

Pentru acei (fericiți sau nu) care au venit “fără masă”, self-catering, se găsesc destule marketuri - mai mari sau mai mici și supermarketuri (vreo 4) - de unde se pot aproviziona din belciug …. ăăă belșug vreau să zic. Stațiunea este FULL de mici tonete cu de toate pentru toți... nehaliții (elegant spus - flămânzii). Restaurante... ca turcii la asediu, pe vremuri - câtă frunză și iarbă. Mai elegante sau mai simple, mai fițoase sau mai populare, cu muzică sau fără, mai scumpe sau mai ieftine, toată lumea va fi mulțumită. Există unul, cu folclor național, cu dansuri și cu obiceiuri tradiționale bulgărești, care-mi aduce aminte de unul la fel, de pe vremuri, din Eforie Nord (cred că „Rapsodia” se numea), în care nu aveai loc de nemți, francezi, suedezi! O tempora, o mores! MAI ALES, mores!

Cerându-mi scuze pentru câmpii bătuți cu succes (zic eu!), să vorbim de entertainement (distracții, făcut de cap și, uneori, FĂRĂ cap). Păi, cum am mai scris, “banzai”- spune japonezul, “bani s-ai”, ar spune românul! De la Cazinouri (unde s-au desfășurat concursuri internaționale de poker) și până la benzi elastice care aruncă “bibinacii” (copilașii) în slăvile cerului, de zici că vor apare abia a doua zi, de la cochetele terăsuțe așezate discret pe plajă până la barurile elegante, de la spectacole mai deosebite la discotecile cu muzică făcută special pentru a da de lucru celor care fabrică proteze auditive, STAȚIUNEA oferă de toate pentru toți. Puteți doar să va plimbați (vă dau și “harta”), admirând arhitectura hotelurilor, luându-vă deserturile - fructe, ca-n grădina Raiului, înghețate cu zecile, gogoși umplute cu de-a sila (dar și cu gemuri). Puteți să vă lăsați mâncați (începând de la picioare) de micii peștișori din bazinele în care sunteți invitați să vă băgați picioarele (la propriu!). Bazine cu crocodili, e drept, n-am văzut! Probabil că ocupă spațiu prea mult!

Oricum, ori vă legați copilașii la ochi, ori veniți cu un maaaare card la voi! Pentru că, pe lângă mașinuțe, biciclete, triciclete, trenulețe și tot felul de “hâtânători” mai există și multe tobogane, dar (citiți doar adulții, nu și copii!) și un mare parc de distracții acvatic, Aquapolis, primul de felul ăsta din țara vecină, aflat la ieșirea din stațiune, pe direcția Sf. Constantin și Elena.

Plin de case de schimb, dar părerea generală este ca să se schimbe bani ori de la bancomatele din hoteluri, ori la recepție. Pentru câțiva bani în plus, e mai sigur! Cunoașteți proverbul “Cine se scoală de dimineață, sapă groapa altuia”. Iar “cine sapă groapa altuia, departe ajunge”!

“Vamos a la plaja” (adică “hai și pe la gârlă) ”.

Plaja are “blue flag” de multișor, din ’96.1996! Nisipul - de! Nisipurile de Aur! Lățimea, am mai spus, în unele locuri poate ajunge la 100 m, în unele locuri mai aglomerată, datorită îngustimii, dar și a plajelor private - ale hotelurilor sau nu. Există multe baruri ȘI pe plajă, unele având statut de AI, plătit separat (Rolba), sau „legate” de diversele hoteluri aflate (de obicei) vis-a-vis.

Marea... e tot Marea Neagră, în majoritatea timpului neliniștită, dar „păzită”de salvamari vigilenți - prea vigilenți uneori (mă refer la limbaj). Intrarea în apă poate fi diferențiată astfel - am probat : de la micul port până în dreptul corabiei din lemn aflată pe plajă - după doi pași ești în apă până la piept! Brusc, înstantaneu, deodată și pe neașteptate! Este un fel de treaptă destul de dificil de coborât, dar și de urcat, la ieșirea din apă. De la mai sus amintita corabie și până spre sfârșitul stațiunii, în apă se intră ceva mai lin, mai acceptabil.

În final (în sfârșit, termină și ăsta), m-am gândit să unesc GPS-ul cu cardul (în variantă modernă), sau harta cu portofelul (pe stil vechi). Adică plimbarea cu shopingul. Așadar :

pornind din nordul stațiunii, dinspre port, prin spatele hotelului Glarus, o stradă merge pe la poalele dealului, “servind” hotelurile din a doua linie, cele situate pe deal. Altă stradă - cea mai folosită - urmează linia țărmului și ne duce încet-încet până în centrul stațiunii, în fața hotelului Admiral. Este o stradă ceva mai liniștită, cu magazine mai “domnoase”, mai elegante, mai liniștite, mai puțin aglomerate și … mai scumpe. Ajungem în centru, unde, în fața hotelului Admiral găsim un spațiu larg, cu impozantul Hotel Internațional, cu roata mare și versiunea bulgară a Turnului Eiffel.

De aici pleacă trei străzi, pe care eu le-am numit după agitație, magazine, aglomerație, dotări, astfel : din fața hotelului Admiral se face o stradă ce urcă ușor în pantă și la dreapta, pe care am numit-o “strada tineretului” - datorită zgomotului, balamucului, agitației, aglomerației (stup de albine, ce mai). Aici găsim aproape tot ce vrem : magazine, hoteluri - la stradă! - și pe dreapta și pe stânga, marketuri, discoteci, locuri de distracție, iar discoteci, restaurante, locuri de distracție, jocuri, etc. un fel de Lipscani al Bucureștiului - pentru cine mai știe. Strada duce până în capătul stațiunii, unde se continuă cu șoseaua ce duce spre Sf. Constantin și Elena.

A doua stradă, ce pleacă din centru, aș numi-o “strada pensionarilor” (bătrâni, bolnavi, gravide, persoane cu copii în brațe - cum scria odată în mijloacele de transport, pentru locurile rezervate!). O stradă mai liniștită, pentru o plimbare tihnită, în liniște, mame cu cărucioare, îndrăgostiți, înțelegeți voi! Nu sunt magazine, hotelurile sunt pe partea dreaptă, restaurante - doar spre final. Și această stradă duce în capătul stațiunii, unindu-se cu “strada tineretului” și șoseaua spre Constantin și Elena.

A treia stradă, „strada bazarului”, pentru că seamănă cu un bazar! Dacă intri pe ea în pielea goală, poți ieși la celalalt capăt îmbrăcat ca pentru Polul Nord (sau Sud) ! Se găsesc ciorapi, plastice, (chebaburi), blănuri, tricouri, (înghețate), blugi, parfumuri, (șaorme), slipuri, șireturi, (restaurante&baruri), înțelegeți voi! Strada, foarte înghesuită, se unește cu cele două de mai sus, plus șoseaua.

Am, totuși, niște nelămuriri :

- cum au reușit bulgarii să aducă leva la paritate 1,95/1, când la noi este 4,2/1?!

- de ce în toată stațiunea nu am văzut nici picioruș de cerșetor, de nici o rasă, culoare, etnie sau apartenență politică?

- cum de este așa curat (totuși), în ciuda viermuielii miilor de turiști?

- „iubesc și câinii vagabonzi”, dar nu am văzut decât doi, “atașați” la un mic restaurant?

Ați scăpat de mine! Ce mi-a scăpat mie, veți descoperi voi, dragilor!

Cam astea ar fi Nisipurile “mele”. Dar există o vorbă : “Frumusețea stă în ochiul privitorului”! Eu așa am “privit” stațiunea Nisipurile de Aur, (Zlatni Pyasatsi), Golden Sands, oricum vreți (sau e cazul) să-i spuneți!

Și nu uitați că Nisipurile “nu sunt ale mele, nu sunt ale voastre, ci ale urmașilor voștri și ale urmașilor urmașilor voștri, în veacul vecilor”! .

---

VIZUALIZĂRI: 3677 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI