De ce merg românii în staţiunea Nisipurile de Aur, Bulgaria.

TIPĂREȘTE

Zilele trecute, un prieten m-a rugat să-l însoţesc pentru trei zile, în staţiunea turistică Nisipurile de Aur din ţara vecină, Bulgaria.

I se oferise cadou de către fiica sa, un sejur pe litoralul bulgăresc şi simţea nevoia să fie însoţit de un prieten.

Dat fiind că în preajma sărbătorilor de Paşte şi 1 Mai, am fost bombardat cu review-uri în legătură cu această staţiune şi îmi propusesem să o vizitez să văd ce şi cum, nu am stat prea mult pe gânduri şi am început pregătirile de plecare.

Am apelat la „prietenii mei” Booking.com pentru cazare, respectiv AFA pentru unele detalii legate de traseu şi iată-mă din nou pornit la drum cu destinaţia Bulgaria.

Am ales traseul pe la Vama Veche, care este mai rapid şi mai liber faţă de Ruse.

Am plecat din Ploieşti dis de dimineaţă, pentru a putea face unele popasuri pe drum (Kaliakra şi Balcic).

Drumul până la graniţă l-am parcurs rapid, fiind foarte liber, iar formalităţile la vamă au decurs fără probleme.

După ce am cumpărat leva de la chioşcul de dinainte de vamă şi am plătit cei 10 leva pentru vignietă, de la unul din chioşcurile bulgăreşti de după vamă, ne-am continuat drumul spre Nisipuri, via Balcic.

Nici drumul prin Bulgaria nu a fost greu, traseul a fost destul de liber iar asfaltul acceptabil.

Intrarea în staţiunea Nisipurile de Aur (Zlatni Pyasatsi) din drumul european E87, se face în stânga prin două străzi care nu au denumire.

Prima coboară spre litoral în zona Cazinoului, iar a doua, oarecum paralelă cu E87, duce în capătul staţiunii dinspre Varna.

O altă stradă se face din cea care coboară la Cazinou în dreapta şi se pare că este strada comercială principală. Străzile din această staţiune nu au denumiri, sunt destul de încurcate, pentru că unele au sens unic.

Sunt trei străzi principale şi comerciale totodată în staţiune. Prima şi cea mai aglomerată se află la 20 de metri de plajă, una pe mijloc şi una pe lângă E87, mai mult sau mai puţin paralele între ele.

Intrarea în staţiune este prevăzută cu bariere, care acum erau deschise, probabil nefiind sezon plin.

Noi am intrat pe strada de pe lângă E 87, prietenul meu având cazarea la hotelul Preslav, din capătul staţiunii spre Varna.

Ajunşi aici, am întrebat un taximetrist unde se află hotelul Preslav. Cum începuse să ne explice că hotelul este departe şi ne escortează el cu maşina, l-am lăsat să vorbească singur, pentru că eu îmi făcusem o hartă de acasă şi ştiam că locaţia este foarte aproape.

Ne-am deplasat apoi 150 de metri şi am găsit hotelul pe un deal, pitulat printre copaci.

De data asta nu i-a mers taximetristului, dar sunt convins că pe mulţi i-a „îndrumat” să găsească hotelurile la care au făcut rezervare.

Sfătuiesc pe cei care vin în această staţiune, să-şi creioneze de pe net o hartă cu hotelurile şi poziţia străzilor, pentru a nu fi păcăliţi de aceşti taximetrişti.

Celălalt hotel, Varshava, l-am găsit mai greu, undeva în lateral, pe strada comercială principală (cea din mijlocul staţiunii).

Staţiunea Nisipurile de aur este situată pe un deal, majoritatea hotelurilor sunt terasate, iar accesul la plajă se face fie pe unele străzi mici, fie pe unele cărări prevăzute cu trepte din beton.

De-a lungul celor trei străzi principale sunt multe magazine, terase, restaurante şi vânzători ambulanţi de suveniruri.

Deasemeni pe lângă unele hoteluri sau în zona plajei ,sunt marketuri cu produse alimentare diverse, la preţuri destul de convenabile, dar si chioşcuri cu fructe şi băuturi răcoritoare.

Staţiunea este plină de verdeaţă, flori şi copaci umbroşi, în care predominanţi sunt castanii.

Viaţa de noapte este foarte activă în staţiune, discotecile funcţionând până aproape de orele 4 dimineaţa.

Cea mai circulată arteră este cea de lângă plaja mării, începând din capătul dinspre Varna şi până la Cazinou.

Artera începe dintr-un părculeţ cu copaci falnici, după care se continuă printre zeci de chioşcuri, magazine, case de schimb valutar, terase, restaurante şi baruri.

Apropo de casele de schimb valutar, fiţi foarte atenţi dacă schimbaţi aici valută. Unele case au afişate cursuri de vânzare şi cumpărare pe primele două coloane, dar mai are şi o a treia coloană cu un curs de cumpărare mult mai mic.

Nu semnaţi chitanţa de schimb valutar, decât dacă are înscrisă suma pe care v-aţi calculat-o, pentru că mulţi români s-au ţepuit schimbând aici lei contra leva.

După părculeţ întâlnim un frumos restaurant, amenajat într-o clădire tip castel, cu o terasă la etaj unde se poate servi masa şi admira marea de la înălţime.

Urmează plaja Mojica, o plajă foarte frumoasă, unde se pot închiria şezlonguri şi umbrele pentru plajă.

Nisipul plajei este intr-adevăr foarte fin, dar nu chiar de aur cum sună reclama. Poate doar culoarea mai spre gălbui, să-i justifice denumirea.

Am văzut afişe despre închirierea unor articole pentru plajă, gen „opt leva şezlongul şi umbrela... gratis”.

Deasemeni, chiar pe malul mării sunt câteva piscine în forme deosebit de atrăgătoare, ca parte integrantă a unor restaurante.

Dealtfel şi noi am făcut plajă şi baie în piscină la hotel, apa mării fiind foarte rece pentru această perioadă. Şi cu toate că apa era foarte rece erau câţiva „nebuni” care înotau în mare.

Undeva mai aproape de Cazinou, în dreapta hotelul Internaţional de cinci stele, se află copia turnului Eiffel din Paris,Franţa.

Tot aici într-un mic părculeţ cu multă verdeaţă şi aranjamente florale, se află un London Eye, cam de mărimea roţii mici din Praterul vienez.

Am plătit cinci leva şi am făcut câteva rotaţii deasupra mării cu aceasă „jucărie”, admirând de la înălţime marea, turnul Eiffel şi hotelurile impozante din jur.

Cu această ocazie mi-am amintit de anii copilăriei, când cu ocazia sărbătorilor de Paşti, îmi dădea mama ouă şi câţiva bănuţi „să mă dau în dulap”.

Acel „dulap” era tot un fel de London Eye, construit din lemn şi acţionat manual de un nene, care ne amuza pe toţi cu strigătul său repetat... Zepelinuuulllll.

Din Nisipurile de aur se pot vizita şi alte locaţii aflate în zonă, nu foarte departe. Astfel se poate vizita oraşul Varna aflat la 17 km şi unde putem vizita căteva obiective istorice interesante, sau oraşul Balcic, cu al său palat construit de către regina Maria a României.

La 1o km de aici se poate merge în staţiunea Sfântul Constantin şi Elena, un adevărat parc natural, unde putem vizita o mănăstire foarte veche, sau palatul Euxinograd, reşedinţa de vară a regilor bulgari.

La nici trei km de Nisipuri, într-o frumoasă pădure, se află mănăstirea Aladja, una dintre cele mai vechi mănăstiri din piatră de pe teritoriul Mării Negre (secolul XIII).

Aici ne putem încărca spiritual şi răcori cu apă rece, de la izvorul amenajat la marginea unei alei în trepte, care duce la mănăstire.

Staţiunea Nisipurile de Aur este într-adevăr foarte frumoasă şi acum am înţeles de ce vin foarte mulţi români aici.

Dacă până acum am crezut că cei mai mulţi vin aici din snobism, acum pot să concluzionez că altele sunt motivele pentru care în staţiunea Nisipurile de Aur, se vorbeşte atât de mult româneşte.

Românii vin la Nisipurile de Aur pentru că:

-staţiunea se află pe un deal, plaja este foarte aproape de spaţiile verzi şi o mulţime de copaci umbroşi.

-majoritatea hotelurilor au piscine exterioare.

-majoritatea hotelurilor au servicii all inclusive, foarte căutate, mai ales de familiile cu copii mici.

-calitatea serviciilor, superioară celor de pe litoralul românesc.

-mulţimea de terase, restaurante, baruri şi discoteci aflat pe plajă sau în imediata apropiere.

-posibilităţi de relaxare în staţiune şi împrejurimi.

-ca o alternativă a litoralului românesc.

-din curiozitate.

-un raport calitate-preţ foarte bun.

Un exemplu este chiar hotelul Varshava de două stele, unde am stat în cele trei zile. Am plătit 42 de euro pentru trei nopţi, cu mic dejun tip bufet suedez. Hotelul are piscină, bar, restaurant, tv şi frigider în cameră. 14 euro pe noapte este un preţ ce sfidează orice concurenţă.

Prietenul meu a beneficiat la alt hotel dar de de trei stele, Preslav, de servicii all inclusive tot pe trei zile, la numai 107 euro. Şi la fel, hotelul era dotat cu tot ce trebuie să te simţi bine.

Sigur că sunt şi hoteluri mai bune la alte preţuri, fiecare putând să-şi aleagă ce-i place şi în funcţie de cât îl ţine buzunarul.

Pesonal m-am simţit bine aici şi recomand cu căldură aceasă staţiune de pe litoralul bulgăresc.

---

VIZUALIZĂRI: 10901 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI