Mie mi-a placut la Helios-Hilton! (I)

TIPĂREȘTE

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la Ozana cea altadata atat de frumos curgatoare, astazi insa plina de balastiere si “pet”-uri gri ca niste “pete” miscatoare, la motoceii de hartie si pungile de polimeri ce se rostogolesc alene in adierea vantului primavaratec pe campurile nearate ale tarii, la chistoacele de tigari de contrabanda, Malboro si Dunhill, ce-si scot cu tupeu filtrele contorsionate de sub nisipul de la Vama Veche sau la dopurile crenelate de bere Ursus de la Costinesti pe care calci mai rau decat pe un arici de mare grecesc…mai ca-mi vine iarasi sa plec in concediu la bulgari. Si nu sunt o fire pretentioasa "din fire”, ai mei m-au crescut ca un ”spartan”, dupa dictonul ”tot ce e un pic mai bun decat mizerabilul, e excelent! ”. Deh, tara, culoarea pielii si parintii, nu ti-i alegi... M-au invatat sa ma bucur “din nimic”, dupa ce-au trecut bine-nteles cei “7 ani de-acasa” de răsfăţ, dupa ce am terminat-o definitiv cu fustele ca niste parasute iesite la pensie (ce tineau loc si de matura) ale multelor mele bunice si matusi regaliste ce ma pupau toata ziua sub frizura “Cicero”, umplandu-ma de urme de ruj adus tocmai de de la “marele Paris” si de “Oh, qu’il est adorable, le p’tit, le p’tit mignon! Un bizouuuu pour grand maman! …Zmoac! ”... si ma trezeam cu semnul lui Zorro pe frunte sau intre ochi, uneori de la o ureche pana la cealalta. Nici nu se usca bine rujul de pe frunte, nici nu ajungeam bine acasa de la un unchi de-al meu, fost frizer in armata, care-mi punea intotdeauna o gamela de militar pe cap si-mi tundea parul ce ramanea in jurul ei, ca ma si vedeam iarasi plin cu hieroglife colorate gen “xxx” sau “xxy” pe obraji. (fapt ce ma indreptateste astazi sa cer, poate, drepturi de autor unor filme pentru adulti sau celor ce-au dat nume cromozomilor).

Asadar, la “Nisipuriile de aur”, in fata unui Hilton cu 5 stele-n frunte, nu ma puteam simti decat ca o gargarita dintr-o poezie de-a lui Emil Garlenau, privind in sus, de langa radacina vrejului de fasole din povestea lui Jack. Sau ca un microb in fata piramidei lui Keops, cum va place! . Ma simteam, cu alte cuvinte, un pic intimidat de luxul din hol dar omul e adaptabil, se obisnuieste repede si cu raul dar si cu binele... Hilton!... Cinci stele!... Uau!... Niciodata n-am mai vazut atatea stele, daca lasam la o parte Calea Lactee sau drapelul american, cu toate ca am cutreierat multe hoteluri prin lumea asta…. Adica nu! De ce sa mint? …am mai vazut eu odata multe, multe stele…si toate verzi…la turneul final de volei de juniori din Alexandria…cand am castigat un meci cu cine nu trebuia…

“Doubletree Hilton din Golden Sands”, e-un hotel construit de bulgari, dupa cum mi-a zis insesi o receptionera cu mandrie in glas si se numeste “inca” “Helios” (caci e in franciza), dar el a fost preluat de lantul american “networkist” Hilton, care are in Europa 200 de astfel de hoteluri…ei, aici, glasul receptionerei, parca a mai pierdut ceva din muzicalitate si-am auzit si-un oftat. Da! Bulgarii si-au “vandut tara”, nu ca noi care suntem romani si pe veci aici stapani... o fi bine? o fi rau? …nu stiu, viitorul va decide, nu eu…asadar, de sfintele sarbatori de Pasti, aveam sa-mi petrec aproape 4 zile pe-un “sold land”, pe un “taram vandut capitalistilor”, taram in care localnicii sunt doar “mana de lucru” si “furnizori de materii prime”.

Unii zic ca “Nisipurile” sunt “asa si pe dincolo”, multi le lauda iar altii “sa nici n-auda de ele! ”…

La mine a fost “dragoste la prima vedere”…de ce? …oare de ce-mi place mie acest “sold land” si mai ales acest ”sold hotel”? ... mai ales zona sa "verde" situata in jurul hotelului Hilton, situata la "5 minute bune" de mers pana la plaje, caci la Hilton, nu! , din hotel nu iesi in sandale direct pe plaje ca-n alte hoteluri sau statiuni…de ce oare m-a încântat acest mamut de beton format din 3 parti, cu o capacitate de peste 300 de locuri dar, vai!... cu o parcare mica, insuficienta, de doar 80-90 de locuri… cu "holul cel mare", cam mitiel si cu inca cateva holuri si ele mici in care nu incap nicidecum toti locatarii cand “mamutul” e “full” si afara ploua? Iar piscina de la subsol, sau mai bine zis de la nivelul “minus unu” nu are decat 50 de sezlonguri, piscina in care incap, cu multa ingaduinta, cam tot atâţia balneofili? Din cele 3 saune din incinta, una (cea umeda), era defecta iar in celelate doua (fiecare cu o capacitate de maximul 8 locuri), te simteai ca-ntr-o topitorie de fontă, aerul era ”infernal” avea peste 110 grade Celsius. Asadar, de ce-mi place mie acest hotel in care am coborât de 4 ori in 4 zile sa-mi remagnetizez cartela de la intrare? In care exista un birou de schimb valutar in care RON-ul de 0,40 de la cumparare devine 0,60 la vanzare? Hotel in care apa la duş era caldă dar nu suficient de fierbinte pentru a-mi pregati un “ness”sau un “ceai la plic”, obligandu-ma sa stau cu “foen”-ul lipit de pahar câteva minute?

Suficiente motive ca sa spui…”nu merita banii! ”

Si totusi…

Un prim raspuns ar fi …pentru ca aici, in jurul hotelului, totul e verde, nu s-a taiat nimic, nici o tufa, nici un copac. Pe la noi prin tara, s-au taiat deocamdata 50% din paduri si nu s-a reimpadurit mai nimic. Aici, la "Nisipuri", odata, demult, a fost un parc dendrologic si mi se pare ca hotelurile, piscinele, aleile, terasele, parcarile…toate au fost construite in jurul acestor copaci. Da, da! …se pare ca mai intai, aici, un fost plantati copacii si apoi s-a construit statiunea…E mult aer curat in jurul hotelului iar pe faleza si pe plaje, aerul, mai e si sărat…Dar copacii din lumea asta mai si mor…Mor, asa este, dar nu si in Bulgaria…. Aici, se pare, ca ei mor in picioare…Pe parcursul celor 5 minute de plimbare intre hotel si plaje, am vazut alei “perforate” de arbori falnici, radacini lăcuite si protejate cu un brâu de piatra pentru a le mai prelungi viata cu cateva decenii, copaci doborati de furtuna impregnati cu diverse solutii de rasini si folositi in scop de “design” sau copaci “iesiti de mult la pensie”, pe care multi nu mai dau “doi bani”, dar la radacina carora se mai injecteaza inca beton pentru a rămâne in picioare. (Oare nu li se fac si perfuzii cu “Gerovital?) ”

Ei…si-atunci deodata m-am luminat, am realizat de ce acest hotel se numeste “Doubletree” sau “Copacul Dublu”…nu trebuie decat sa cobori cateva scari, pe-o alee, si vei vedea un “adevarat” copac dublu “in carne si oase” ţâşnind din betonul potecii…

Iata poate si legenda nescrisa a acestui hotel…si daca nu e tocmai asa, nu ne impiedica nimeni s-o scriem noi, chiar acum…de ce sa nu-i ajutam pe vecinii nostri bulgari in a căror “ograda vânduta” ne petrecem mai nou concediile? … macar cu cateva povesti despre copaci si pirati…

Alte motive pentru care mi-a placut “Copacul” ce creste din “Nisipuri”… intr-unul din episoadele urmatoare, ca la “Teleenciclopedia”

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 3639 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI