Un revelion de neuitat

TIPĂREȘTE

La sfârşitul anului 2008, împreună cu un grup mare de prieteni, toţi familişti cu copii mici şi micuţi, am petrecut 5 zile de Revelion la bulgari. Am călătorit cu autoturismele personale, iar drumul a durat cam mult cu toate că nu am prins zăpadă decât pe câţiva kilometri la bulgari, dar staţiunea Chaika, unde era hotelul, nu prea avea indicatoare şi ni s-a părut cam alambicată.

Era pentru prima data cind vizitam o staţiune din Bulgaria aşa că de abia aşteptam să vedem locuri noi şi interesante.

Am stat la hotelul de 2 stele, Bona Vita. Acest hotel se află pe undeva prin centrul staţiunii Chaika, la 5 km distanţă de Nisipurile de Aur şi la 500 m de plajă şi o diferenţă de nivel de câteva zeci de metri. Ca să vă dau mai multe amănunte, Chaika nu este chiar o staţiune aşa cum ştim toţi că arată staţiunile ci mai degrabă este un sat vechi şi amărât în care a început să se construiască puternic tot felul de facilităţi turistice şi care probabil, se va transforma cândva într-o staţiune. Aici, hotelul Bona Vita este aşezat destul de sus, permiţându-ţi să vezi marea pe geam, chiar şi de la parter, peste construcţiile şi copacii din faţă.

Şi în această staţiune bulgărească, ca şi Balcik şi Nisipurile de Aur, malul Mării Negre este destul de înalt, având câteva zeci de metri înălţime, dar nu mi s-a părut a fi la fel de stâncos şi poate de aceea nu prea am văzut pini ci mai degrabă copaci şi pomi obişnuiţi. Practic după ce se termină plaja, urmează o faleză nu prea lată, după care terenul începe să urce. Oamenii au construit aici aşezarea de care v-am pomenit pe mai multe etaje şi de puţină vreme zona a început să fie consolidată ca să nu o ia la vale şi să suporte şi construcţii mai grele gen hoteluri şi alte facilităţi turistice. Peste tot erau şantiere în desfăşurare, inclusiv lucrări ample de consolidare a terenului înalt. Hoteluri în construcţie sau gata terminate întâlneai din loc în loc, înconjurate de gospodării şi case vechi, mici şi cam dărăpănate. Din loc în loc, pe străzile mai răsărite întâlneai câte o casă mai modernă, mai impunătoare. Străzile şi aleile erau în general de calitate medie dar erau şi multe străzi în lucru.

Pentru că am avut un sejur de 4 nopţi şi 5 zile, în prima zi, pe 29 Decembrie, nu am fost prea mulţi în hotel. Personalul hotelului era amabil dar nu vorbea limba engleză. Una dintre recepţionere vorbea rusa şi am reuşit astfel să ne înţelegem oarecum.

Sala recepţiei este de mărime medie şi amenajată simplu dar plăcut, în partea dreapta cum intri fiind recepţia propriuzisă. Chiar lângă recepţie erau câteva acvarii. Unul dintre ele avea vreo 8 peşti pirania şi nimic altceva, nici măcar nisip.

Ne-au cazat repede după ce am ajuns poate şi pentru că nu erau veniţi prea mulţi turişti.

În stânga recepţiei mergând pe un hol, întâlneşti barul, amenajat pe tema Egiptului antic, foarte mare şi de foarte bun gust. Poate punctul forte al hotelului. Ăsta nu era bar de hotel de 2 stele. Nu am vazut astfel de bar nici la 4 stele. Într-o lumină obscură de jur împrejur strajuiau statui mari de 3 metri ale zeităţilor Egiptului antic, în principal ale lui Anubis şi statui puţin mai mici, de Sfincşi. Mese foarte grele, masive şi fixe din piatră, în jurul cărora se puteau aşeza peste 10 persoane, umpleu toată sala barului. Între ele erau totuşi spaţii mari şi dacă ai fi vrut să dansezi o puteai face fără probleme. Se serveau băuturi de toate felurile şi barmaniţele erau foarte amabile.

Hotelul Bona Vita are multe facilităţi: restaurant, sală de sport, saună, solar, piscină interioară cu apă caldă, piscină exterioară, masaj, masă de tenis, masă de biliard, loc de joacă pentru copii. Tot ce ţinea de spa şi sport erau la subsol într-un complex special. Din ce îmi aduc aminte, o dată aveai acces gratuit la toate facilităţile mai puţin solar şi masaj. Apoi dacă doreai să mai ai acces la complex, trebuia să plăteşti 10 leva pe zi. Acceptabil, zic eu. Cu parcarea stăteau prost, era mică, înghesuită şi nepăzită. Şi nu era nici asfaltată la momentul acela. O parte dintre maşini au fost parcate în parcarea unui hotel vecin. Nu mi-a dat impresia că acolo ar fi păzite.

Atracţia principală pe parcursul sejurului a fost complexul spa. La sala de sport, mare, luminoasă şi dotată excelent, nu s-a înghesuit nimeni. Piscina interioară, aflată la subsol, avea apă încălzită. Nu era mare ca şi suprafaţă dar era adâncă, cred că mai mult de 1,70 m. Tot tavanul piscinei era o mare oglindă. Apa era caldă şi era o mare plăcere să te bălăceşti. Erau mereu amatori pentru aşa ceva dar cu toate astea nu a fost niciodată aglomerată. Şi nu înţeleg de ce pentru că hotelul era plin. De la piscină puteai ieşi pentru a intra în cele două saune care erau situate la câţiva metri distanţă. Un deliciu. Totul era foarte curat.

Sala de mese era simplu aranjată, dar cu tot ce trebuie. Totul era decorat în culori închise de maro, maroniu, grena şi roşu. Geamurile sunt foarte mari facând spaţiul interior luminos şi aerisit. Mâncarea servită aici e bună la gust dar nu foarte diversificată. Cu toate astea, ai de unde alege. Noi, ca de altfel toţi oaspeţii hotelului din acea perioadă, am beneficiat de servicii ,,all inclusive” şi am fost aproape mulţumiţi de calitatea bucatelor. La mesele de prânz şi de seară nu aveau mai mult de 5-6 feluri de mâncare plus salate şi dulciuri dar găseai întotdeauna ceva pe gustul tău. Erau fripturi, erau garnituri, era OK. Dimineaţa mincarea era cam tot timpul aceeaşi şi cam sărăcăcioasă dar tot găseai ce să manânci şi nu plecai flămând de la masă. Cu locul la masă nu erau probleme, găseai de fiecare dată o masă liberă.

Noaptea de Revelion au organizat-o inspirat. În funcţie de mărimea fiecărui grup de turişti, au aranjat şi mesele. De la mese de 4 persoane pentru grupurile mici până la mese de peste 20 de persoane. Nimeni nu a rămas pe dinafară şi fiecare s-a simţit bine cu grupul său şi nu numai. Mâncarea a fost destulă şi din punctul meu de vedere foarte bună.

Activitatea s-a organizat în două săli pe două teme diferite. În prima sală unde erau majoritatea români, atmosfera a fost susţinută de un taraf de lăutari bulgari care cântau chiar bine şi care au făcut faţă cerinţelor. Au fost câţiva români care au cam exagerat cu manifestările mioritice dar am depăşit momentul şi la un moment dat ne-am mutat în cealaltă sala ocupată în mare parte de bulgari şi unde programul era dominat de muzică modernă de discotecă, întreruptă din când în când de un spectacol dat de 2 toboşari turci. Personalul hotelului s-a costumat în faraoni şi faraoane, contribuind la atmosfera festivă a serii.

Camerele erau de mărime medie, fără instalaţie centralizată de aer condiţionat, fără sistem de încălzire, cu televizor, curată, aerisită şi foarte luminoasă. Aici predominau nuanţele de maroniu, crem şi galben. Mobila era nouă, suficientă, de culoare maro deschis. Baia, cu duş, era mică, curată, dar mirosea a închis. Apă caldă, din ce îmi amintesc era la orice oră. Alţii au fost mai ghinionişti şi au avut probleme cu instalaţia sanitară sau cu uşa de la baie.

Hotelul are 5 etaje şi 83 de camere. Camera are un balcon micuţ, lung cât e lăţimea camerei, zic eu, suficient.

Nu îmi aduc aminte să se fi făcut curat în camere cât am stat dar se lua gunoiul. Poate se făcea şi curat dar noi aveam tot timpul ordine în cameră şi nu era mare lucru de făcut...

Căldura în fiecare cameră se făcea cu nişte aeroterme mici pe care le primea fiecare la sosirea la hotel. La prima vedere ne-am îndoit de eficienţa acestor aeroterme dar au facut faţă cu brio şi nu le puteai ţine pornite mai mult de 2 ore că te sufocai de căldură. E drept că nici afară nu era foarte frig.

În prima seară, după ce am ajuns noi, curentul s-a întrerupt de câteva ori, dar de fiecare dată problema s-a remediat foarte repede. După aceea nu au mai fost probleme cu curentul electric.

Plaja staţiunii sau a satului este măricică şi nu cred că vara este chiar aglomerată ţinând cont că staţiunea nu este gata şi probabil nu este nici prea solicitată. Nisipul nu era foarte fin, avea şi pietre dar şi multe scoici. Marea era curată şi atunci în Decembrie, era chiar frumoasă. Faleza este în lucru. Din loc în loc era brăzdată de izvoare termale care se vărsau direct în mare. Ce pierdere!!! Ca să ajungi pe faleză, de la hotel se coboară pe nişte trepte, multe trepte e drept, pe o diferenţă de nivel de câteva zeci de metri, dar asta nu a fost o problemă, ne plăcea să ne plimbăm, făcea bine la sănătate.

Nu prea am ce să vă spun despre staţiune. Când am fost eu se lucra dar era mult de lucru ca să transformi satul acela bătrân şi cam sărăcăcios într-o staţiune. Era însă multă linişte şi asta era bine. Poate şi vara e mai multă linişte decât în alte părţi.

Pentru a mai schimba peisajul noi am fost în Constantin şi Elena. Nu era departe şi se putea ajunge şi pe jos pe plajă. În anumite locuri, la vărsarea în mare, unde era mai mult pietriş şi locul stâncos, izvoarele termale formau lacuri mici cu apă caldă, pline de bulgari aşezaţi precum crocodilii, unul lângă altul. Apa nu era mai adâncă de 30 – 40 cm. Dar era foarte caldă. Nu deranja pe nimeni că era sfârşit de decembrie. Alţi bulgari, puţini la număr, e drept, alergau pe plaja doar cu slipul pe ei şi din când în când se băgau în mare până la nivelul pieptului.

Pe faleză, la intrarea în staţiunea Constantin şi Elena este un restaurant sub formă de corabie unde noi am facut popas. Marea se vede bine de acolo, până foarte departe. Preţurile sunt OK.

Cam asta a fost aventura noastră la Marea Neagră, la bulgari, de Revelion.

În concluzie hotelul este curat şi primitor şi este aşezat strategic, mai sus decât construcţiile şi copacii din faţă, având astfel o bună vedere asupra marii şi peisajului din jur.

Recomand hotelul Bona Vita dacă nu sunteţi prea pretenţioşi. Centrul spa şi barul cu motive din Egiptul antic fac toţi banii. Chiar şi camera e OK dacă nimeriţi o cameră cu baie bună şi funcţională.

Mie mi-a plăcut.

---

VIZUALIZĂRI: 6104 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI