Florimont cu bune & cu rele

TIPĂREȘTE

Dupa un prim sejur anul trecut la Bansko de Revelion (vezi impresii), am decis anul acesta sa revin in statiune impreuna cu alte 3 persoane pentru mai multe zile de schi (snowboard in cazul meu). Tin sa precizez ca hotelul nu a fost ales de mine pentru ca in perioada in care s-a facut rezervarea nu aveam dispozitia necesara alegerii unui hotel, in plus, celelalte persoane formand practic o familie -deci fiind majoritare, au avut "mana libera" ca sa zic asa...

Am plecat cu inima stransa spre hotel (mai ales dupa ce am citit randurile scise aici despre el), chiar daca o cunostinta de la o agentie de turism a incercat sa ma incurajeze spunandu-mi ca "nu e dracul chiar asa de negru"... Si a avut dreptate, oricum impresia mea in urma sejurului din 21-26 ianuarie 2012 este putin diferita ce cealalta.

Pentru inceput, dupa un drum de 8 ore 1/2(din Targoviste) am ajuns la 13 30 la hotel si -prima surpriza placuta- am fost cazati repede, cu zambetele si amabilitatile de rigoare din partea personalului, astfel ca la 14 00 (cand trebuia sa se faca check-inul noi eram deja in drum spre centrul statiunii (pe care urma s-o prezint celor cu care venisem, eu cunoscand statiunea de anul trecut).

Reveniti la camere, inainte de cina, am inceput sa luam la bani marunti apartamentul (2 dormitoare, 2 bai, bucatarie & living (intr-un singur corp comun), si au inceput sa apara si primele nemultumiri: in cele 2 dormitoare batea vantul pentru ca ferestrele nu erau bine izolate de pereti, astfel ca eu am decis sa dorm in living. Am fi putut merge la receptie si sa cerem schimbarea camerei dar cum restul de 3 pers din grup s-au multumit sa ma insarcineze cu "tratarea" cu personalul pentru remedierea problemelor, m-am deplasat si am discutat cu fetele de acolo (Irina si Radoslava-cu care am facut si o poza) intr-o engleza (relativa din partea lor). Au trimis un "om bun la toate" care a incercat timp de 2 zile sa izoleze camerele de curentul de afara, in schimb oferindu-ne o aeroterma care culmea in urma folosirii, s-a topit (!!) in partea frontala.

Baile (desi 2 la numar) nu aveau nici una cada sau foehn (care era decat intr-unul din dormitoare), iar bucataria nu avea in afara decat 4 pahare absolut nici un fel de obiect (farfurie, platou, ibric, etc) de care sa te folosesti. A: uitasem-era destul praf prin rafturi, pe care am decis sa nu il deranjam prea mult...

Biletul a inclus demipensiune. La cele 2 mese ale zilei am observat ca meniul se asemana mult cu cel de la Vihren (de ex. -tot de 4 stele) deci nu voi insista asupra brazeturlilor sau cascavalului, a painii pane sau a clatitelor (pe care se bateau mai toti sa le apuce). De mentionat fructele care desi erau putine ca numar si sortimente erau foarte gustoase (kiwi, portocale, banane, pere si mere).

Racoritoarele erau decat de 2 feluri si se serveau de la 2 dozatoare (dintre care unul s-a stricat incepand din a 3 a zi de sejur, astfel ca au inceput sa apara cozile) O alta problema era faptul ca nu puteai servi bauturi de la ele decat la micul dejun, astfel ca multi copii (in special) care doreau bauturi racoritoare si la cina erau foarte nemultumiti... Nici bere nu se servea nici macar de la dozator, doar contra cost de la barul restaurantului. Mai erau 2 dozatoare de apa si cele pt cafele & lapte, si cam atat, nimic spectaculos. Daca stiai insa ce sa alegi (si sa astepti un nou platou cu ciulama de pui sa zicem), puteai manca ceva decent incat sa te saturi.

Risipa la mese facuta de romani s-a mai estompat dar persista inca, existand inca multe persoane care isi umpleau platouri intregi cu mancare pe care o abandounau ulterior la masa...

Ca fapt divers: transmiteti tuturor celor care chiar nu au habar de niste reguli elementare de alimentatie si apoi se tot vaita ca ba sunt balonati, ba ceva nu e in regula cu greutatea lor, etc: 1: fructele fac tranzit intestinal nu se digera in stomac. Asta se traduce prin urmatorul lucru: in ciuda cutumei si obiceiurilor noastre mostenite de la parinti, bunici, etc fructele trebuiesc mancate pe stomacul gol (dimineata, la pranz sau seara ca sa poata face acel tranzit intestinal benefic pentru organism) in caz contrar, daca le consumam dupa ce mancam mancare gatita care se digera in functie de mai multi factori (diversitate, cantitate, calitate, etc) ele vor fermenta in stomac ingreunand astfel si digestia, pe langa senzatia de discomfort pe care o resimte cel in cauza.

Fara sa mai intru in amanunte (daca cineva mai doreste il pot oricand consilia-am vechime de 20 ani in acest domeniu fara de care nu puteam face performanta in sportul practicat), trec la demisol unde se gasea piscina (de o adancime ridicol de mica-1,40m. Eu mai puteam inota in ea la 1,77 m inaltime, dar imaginati-va persoane de 1,85 sau 1,90 care se simteau aproape ca intr-o cada in acea apa), 4 saune, 2 jacuzzi, dusurile si sala de relaxare (utile dupa ce ieseai din piscina sau sauna)...

Ca un plus dat personalului punctez faptul ca mi-au dat inca un halat de baie (pe motiv invocat de mine ca acela imi era prea mic) fara sa mi-l ceara pe celalalt inapoi, astfel ca unul era mereu pe caloriferul din baie si ma astepta sa-l iau cand urcam in camera cu celalalt ud pe mine...

Ce m-a dezamagit cel mai mult a fost amplasarea hotelului (exact la intrarea in statiune) astfel ca zilnic pierdeam timp asteptand autocarul hotelului sa ne duca pana in apropierea telegondolei si apoi sa ne ia. In continuare o alta problema era urmatoarea: ultima cursa spre hotel de la telegondola era la ora 17 00. Dar cum ultima urcare a telecabinei era la tot la ora 17 00 (de care mi se parea normal sa beneficiez (ca doar nu imi luasem 1 singura urcare), astfel ca intr-o zi, dupa ultima coborare, am pierdut autocarul si a trebuit sa vin pe jos, cu bootsii in picioare pana la hotel. Initial am vrut sa iau un taxi, dar cand soferul a inceput sa joace cu mine un teatru ieftin vazand ca am placa de snowboard cu mine-in speranta sa mai stoarca ceva bacsis in plus, m-am dat jos si am luat-o pe jos cu toate insistentele lui... Cu aceasta ocazie am contrazis inca o informatie gresita pe care acest hotel o face publica despre el: cum ca s-ar afla la 800 m de telegondola. Distanta este de apoximativ 1500m asta daca mergem doar pe cheiul apei, fara sa luam in considerare traseul autocarului sau drumul prin centru...

In privinta orei de plecare de la telegondola am observat microbuze ale altor hoteluri care aveau si 17 30 sau 18 00 ultima cursa programata pentru turistii lor.

In privinta camerei, a mai aparut o problema imediat dupa ce a fost rezolvata cea cu izolarea dormitoarelor: usa nu mai recunostea cartela (din cauza unei erori si a lipsei de baterii, problema care a fost rezolvata cred ca in 3-4 zile. Ajunsesem ca noaptea, cand reveneam in apartament, nedorind sa-i trezesc pe ceilalti cu care venisem si se culcasera deja, sa apelez la un angajat de-al hotelului sa vina personal cu o cheie clasica si sa imi deschida usa de la intrare.

Cu toate astea, mie acest hotel nu mi-a lasat o impresia chiar atat de proasta, poate pentru felul meu mai optimist de a fi, poate pentru ca am venit in acest sejur sa ma dau cu placa in principal, sau poate pentru ca daca impartiti pretul sejurului la 4 persoane veti observa ca eu am platit 109 e/pers pt 21-26 ian. 2012 cu demipensiune. Drumul si restul cheltuielilor (vignieta, motorina, taxa pod, parcarea hotelului, fiind impartite tot la 4 cati am fost in masina) veti observa ca partea fiecaruia a fost mica, sub nici o forma in Romania sau Austria nu as fi putut sta 5-6 zile zile pe partie cu acesti bani.

O alta ciudatenie a acestui hotel este urmatoarea (poate ma lamureste cineva): receptia hotelului -deci intrarea in hotel era la parter. Cu toate astea, daca luai liftul sa zicem pana la apartamentul nostru (C 303_-asa cum ne-a confirmat si una din receptionere -"third floor", revin-daca luai liftul de la parter(receptie) si apasai la etajul 3, ajungeai de fapt pe un hol-palier cu camere inscriptionate cu cifra 4... mai pe romaneste: eu ca sa ajung cu liftul la C 303 trebuia sa apas de fapt in lift etajul 2, iar ca ciudatenia sa fie si mai mare, am constatat ca daca urcam scarile, de fapt urcam un singur etaj si ajungeam la mine pe palier (hol), unde se gaseau absolut toate camerele care incepeau cu cifra 3.

Sa nu va imaginati ca "m-a luat marfa"(ca ma droghez) ca nu este cazul, eram perfect constient de ce v-am povestit mai sus aceasta bizarerie fiind constatata de toata lumea care folosea liftul.

In concluzie am decis sa nu mai astept liftul si sa urc pe scari un singur etaj, ajungand imediat la camerele cu 3... (ex: C303).

Ca un minus al statiunii, lucru de care se plangeau si cei care isi cam faceau veacul pe acolo erau trotuarele necuratate de zapada, astfel ca cei cu clapari de schi aveau mari probleme sa se deplaseze, iar oamenii incaltati normal pentru drumetii, etc trebuiau sa fie foarte atenti, altfel se trezeau mereu in fund pe trotuar... Pur si simplu in afara de strazi peste tot era gheata si zapada intarita...

Cum veti putea observa si din poze, hotelul are si aspecte bune, aproape de lux, dar care sunt umbrite de detalii care lasa de dorit (mese invechite, zgariate, deschiolate pe alocuri, mobilier care nu se asorteaza cu absolut nimic din acea incapere, etc, sau tapet care se gasea intr-o camera in 2 modele total diferite de culori...

Poate sunt prea chitibusar sau tipicar, dar chiar mi-era imposibil sa nu observ aceste detalii care nu fac cinste unui hotel de 4 stele care se mandreste cu Casino, Mehana, Bar, Disco Bar, si chiar Night Club (cu streaptease, la care veneau noapte de noapte grupuri de turisti de la alte hoteluri), urmand ca la inceputul lunii februarie sa organizeze si un turneu MMA.

Chiar daca nu am un gust amar in urma experientei la acest hotel, nu il recomand pentru ca in primul rand, lasand la o parte tapetul de pe pereti sau lipsa unei cazi in baie, a curentului din camere, distanta pana la centrul statiunii sau pana la telegondola il face un hotel (chiar daca nu e singurul) izolat, in care daca te cazezi cam trebuie sa stai ori acolo mai tot tipul, ori sa astepti autocarul sa vina sa te aduca si sa te ia, si chiar si asa: presupunem ca doream sa ies in oras sa beau ceva in centru, dupa ora 20 30 cand se incheia cina, nu as fi putut lua masina pentru ca asta ar fi insemnat sa nu mai consum alcool (nici macar un pahar de vin, etc). Singura solutie ramanand taxiurile, care inseamna o cheltuiala in plus si nu in ultimul rand timp pierdut. Este amplasat prea departe de statiunea propriu-zisa si asta ma face sa nu-l recomand sub nici o forma. Principiul meu este urmatorul in acest gen de situatii (cu toate ca in cazul de fata chiar nu se poate vorbi de vrean castel): poti avea un castel, daca este in mijlocul desertului, nu face nici 2 bani.

Vremea a tinut cu noi -soare si cer senin, fara pic de vant, etc, cu exceptia ultimei zi -a plecarii: care a fost exact ca si in cazul primului meu sejur la Bansko: pe o ninsoare si un viscol greu de descris in cuvinte. Spre casa am dat de multe coloane de masini aliniate -oprite de politie, dar de fiecare data am considerat ca merita sa incerc sa ajung in Romania, nu sa stau in coloana sa ma acopere zapada. Drumul la intoarcere desi a fost foarte obositor, plin de peripetii, a durat de la ora 10 30 (plecare din Bansko) si s-a sfatsit la ora 21 00 (in fata blocului unde mi-am lasat amicii acasa)...

Va stau la dispozitie cu orice alte detalii pentru doritori.

---

VIZUALIZĂRI: 4069 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI