Promenade in Luxembourg City

TIPĂREȘTE

Am intrat în Marele Ducat de Luxembourg venind din Belgia, pe A4 şi ce m-a frapat la intrare a fost coada imensă la staţia de benzină de la fostul punct de frontieră, o coadă ca cele de la staţiile de benzină de tranzit, de pe la noi, din vremurile comuniste. Am oprit pentru o pauză de masă şi odihnă la parcarea de acolo şi, apropiindu-mă am înţeles cauza cozii. Dacă în Olanda litrul de benzină Euro Premium era în medie 1, 5 euro, iar în Belgia 1, 4, aici era aproximativ 1 euro. Diferenţa merita deci statul la coadă (nu pentru mine, că mai aveam benzină suficientă).

Cum hotelul la care am tras la sosirea în Luxembourg este lângă aeroport (Etap Hotel Luxembourg Airport) am decis să mergem, în ziua întreagă rezervată pentru Luxembourg, cu maşina, drept pentru care dimineaţa am tras în parcarea subterană din centru, Centre - Knuedler, din care am ieşit chiar în piaţa Guillaume II.

Alegerea a fost foarte bună, pentru că, pe de o parte aici se află Luxembourg City Tourist Office, de unde am luat o hartă şi alte pliante cu informaţii şi pe de altă parte pentru că aici este chiar centrul oraşului.

Înarmaţi cu harta, aparatul de fotografiat şi cel de filmat, am pornit chiar pe traseul sugerat pe hartă pentru vizitarea oraşului.

În primul rând, am dat o tură prin piaţa Guillaume II, numită aşa după regele Olandei şi mare-duce de Luxembourg, cel care, la 1848 a dat ducatului de Luxembourg cea mai liberală constituţie a vremii. Aici, la capătul estic se află statuia ecvestră a lui Guillaume II O copie identică a statuii se găseşte la Haga, la intrarea în Binnenhof (mă rog, olandezii pretind că statuia lor este originalul şi copia se află la Luxembourg). Tot aici se află şi Primăria, cu intrarea sa păzită de doi lei, simbolul heraldic al Luxembourg-ului.

Ieşim pe Rue du Fossé, de unde, prin Rue de la Reine, intrăm pe Rue du Marché aux Herbes (Krautmaart). Aici, la capătul dinspre Rue de l'Eau, se găseşte sediul Camerei Deputaţilor, legat printr-o pasarelă de Palais grand-ducal, reşedinţa oficială a Marelui Duce de Luxembourg. Trecem prin faţa palatului şi facem la stânga, pe Rue du Curé, pentru a ajunge în Place d'Armes, unde se află Cercle Municipal, clădire administrativă, cu mai multe săli de recepţie. Zăbovim o clipă să admirăm Monumentul lui Dicks şi Lentz, omagiu adus celor doi poeţi naţionali din secolul al XIX-lea, care au scris cuvintele imnului naţional luxemburghez. În vârful coloanei se găseşte un leu (acelaşi simbol heraldic), iar la bază un fierar, simbolul industriei metalurgice (în Luxembourg se află sediul principal al Arcelor-Mital). La baza coloanei este înscris motto-ul luxemburghezilor: “Mir wëlle bleiwe wat mir sin” (Vrem să rămânem ceea ce suntem).

Ieşim din Place d'Armes prin Rue de Chimay, traversăm Rue Notre Dame şi ajungem pe Boulevard Roosvelt, în Piaţa Constituţiei, pe marginea abruptă a văii, adânci de câteva zeci de metri, a râului Pétrusse. În această piaţă, se ridică un obelisc de 21 de metri (Monument du Souvenir), având în vârf o statuie din bronz aurit (Gëlle Fra - femeia aurită), reprezentând o femeie care ţine deasupra capului (şi, simbolic, deasupra naţiunii) cununa de lauri. La baza obeliscului se află două statui în bronz, reprezentând soldaţii voluntari luxemburghezi care au luptat pentru Franţa în primul război mondial. Admirăm priveliştea minunată a văii, cu Pont Adolphe în dreapta şi, la capătul lui, fostul sediu al High Authority of the European Coal and Steel Community, predecesoarea Uniunii Europene, în prezent sediul a ceea ce am putea numi CEC-ul luxemburghez.

Revenim pe Rue Notre Dame, pentru a admira catedrala cu acelaşi nume şi complexul fostului colegiu al iezuiţilor. Trecem prin străduţe înguste, vizităm biserica Congregaţiei (protestantă) şi intrăm în Place Clairefontaine, în cartierul guvernamental, unde sunt tot felul de clădiri administrative. În piaţă se află monumentul Marii Ducese Charlotte. Revenim pe marginea abruptă a văii, pe la Archives Nationales şi ajungem la Corniche, „cel mai frumos balcon din Europa”, cum îi spun luxemburghezii, de unde se deschide o splendidă panoramă spre Citadelle du Saint-Esprit (Citadela Sfântului Duh, unde s-a construit noua Cité Judiciaire, sediul organismelor judiciare luxemburgheze) şi spre Grund, oraşul de jos, din vale, cu biserica Saint-Jean, Muzeul Naţional de Istorie a Naturii, mănăstirea Neumünster şi întreaga zonă verde de pe malul râului. Continuăm traseul pe „Chemin de la Corniche” şi ajungem la Rocher du Bock, leagănul oraşului Luxembourg. Pe stânca lui Bock se găseşte fundaţia primului castel fortificat al conţilor de Luxembourg. În 1963 a fost transformat în Monument du Millénaire (Monumentul Mileniului). Şi de aici se deschide o panoramă formidabilă spre cartierul Kirchberg, Museé d’Art Moderne Grand-Duc Jean, Grund şi întreaga vale.

Stânca lui Bock este punctul de plecare al aşa-numitului „circuit cultural şi natural Wenzel”, declarat itinerar cultural exemplar de către Consiliul Europei.

Acest circuit este de fapt o călătorie în timp şi spaţiu prin cele mai interesante locuri din Luxembourg. Circuitul, cunoscut şi sub numele „1000 de ani în 100 de minute” îşi trage numele de la Wenzel XI, Duce de Luxembourg, care a fortificat oraşul. Circuitul porneşte de la promontoriul Bock, trece pe Chemin de la Corniche, porţile vechi, zidul Wenzel, podurile medievale, valea Alzette. De-a lungul circuitului se găsesc plăci cu informaţii şi de la Biroul de Turism se poate obţine o broşură cu traseul. Dacă aveţi timp, nu rataţi ocazia de a face acest traseu.

Pe Rocher du Bock se găsesc cazematele lui Bock şi cripta arheologică, galerii subterane, construite de spanioli şi francezi, pe la 1745. Cea mai mare parte a fortificaţiilor au fost dezafectate după 1860, ca urmare a unui tratat de pace.

Dăm o raită şi pe la biserica Saint-Michel, cea mai veche din oraş şi coborâm apoi pe Montée de Clausen, până la Rives de Clausen, unde facem o pauză de masă, după care ne reluăm drumul, de data asta prin vale, pe marginea râului. Ajungem la mănăstirea Neumünster, unde, la 25 aprilie 2005 s-a semnat Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană. Trecem pe lângă Muzeul Naţional de Istorie a Naturii, urmăm apoi drumul de-a lungul râului, ne oprim să culegem câteva mure din tufişurile de la marginea apei, trecem prin Grund şi ajungem la Gara grădinii publice, de unde, dacă nimeriţi într-o după-amiază de sâmbătă în timpul verii, puteţi lua un trenuleţ, cu care să vă plimbaţi gratis prin parc. Funcţionarea trenuleţului este asigurată de voluntari.

De aici se deschide o privelişte formidabilă către Passarelle, un pod cu 24 de arce, construit pe la 1860.

Ne întoarcem înapoi, pe undeva în Grund, unde este un lift, cu care urcăm cei aproximativ 70 de metri şi ajungem exact în Cité Judiciaire. De aici, frânţi de oboseală, dar cu sufletul plin de bucurie pentru ziua petrecută în Luxembourg, ne întoarcem în piaţa Guillaume II şi de aici la hotel.

---

VIZUALIZĂRI: 4439 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI