Dupa 4 ani, o revedere cu o mai mare placere

TIPĂREȘTE

In vara lui lui 2006 cu ocazia unui circuit prin batrana Europa, am ajuns pentru prima oara la Luxemburg (vezi review aici). Atunci am fost fascinata de acest regat si in special de orasul Luxemburg. Nu am avut atunci mult timp la dispozitie, am dat o raita, cu vizitarea unor puncte “strategice” turistice. Cu toate acestea, mi-am dorit in acele momente sa mai reusesc sa fiu acolo si alta data.

Ei, si uite ca in vara aceasta, cu ocazia unui alt circuit (vezi aici), dorinta mi s-a indeplinit. Am fost tot in trecere, dar am reusit sa stau mai mult. Am revazut iar acest oras, capitala regatului Luxemburg, acelasi loc superb, atat de frumos, de linistit, de degajat, cu oamenii sai care se plimba pe strazile curate, aerisite, bogate in verdeata multa si frumos aranjata si ingrijita; bulevarde generoase, unde soferii nu sunt disperati, circula precum le este firea; calma, degajata, fara stres si mitocania neaosa a noastra (fara suparare). Aici nu am auzit niciun claxon, nu am vazut depasiri neregulamentare sau alte inconveniente. Aici se respecta atat soferul cat si pietonul deopotriva. M-au refermecat peste tot pe unde ochiul meu dornic de a vedea si de a cunoaste cat mai multe, cladiri multe dintre ele, adevarate “sanctuare” prin frumusetea arhitecturala si prin rafinamentul ce-l degaja cu atata usurinta. Aici, in Luxemburg, totul curge altfel: cred eu ca si timpul se masoara altfel; cu blandete, cu rabdare si mai ales, cu o existenta si un mod de viata al poporului luxemburghez pe care cel putin noi, romanii, nu cred ca le vom intelege mult timp…Poate doar cei norocosi si doritori, care ajung aici, pret chiar de cateva ore, sa-si dea seama de marea diferenta ce desparte Luxemburgul de multe orase europene, de modul de viata, care, precum se stie, este unul cu standardele dintre cele mai ridicate. Marele ducat al Luxemburgului este, precum cred ca toata lumea stie, unul dintre cele mai mici tari din Europa. Si cu toate acestea, nivelul de trai este unul dintre cele mai mari, daca nu chiar cel mai inalt. De ce oare? ! Ei, dar toate acestea, cred ca stiti carui fapt se datoreaza, nu voi intra in acele amanunte…

Poate ca unii isi imagineaza acest oras ca unul plictisitor, mai mult bogat in institutii bancare si europene. Ei bine, nu este deloc asa. Orasul trebuie sa-l priviti dincolo de inaltele cladiri administrative, pentru ca Luxemburg nu este decat o alta veritabila bijuterie europeana, mica, dar foarte pretioasa si mai presus de toate, este un oras incantator.

Am dat, precum se stie, mai intai un tur general cu autocarul, prin marele si insoritul oras. Am vazut cladiri moderne, sedii de banci, supermarketuri, hoteluri, unele cu arhitecturi aristocrate, dar atat de bine intretinute, adevarate opere de arta; iar altele cu constructii de ultima generatie; vechiul cu noul se intrepatrund de minune la Luxemburg, dovedind ca nimic nu trebuie dat uitarii, atata timp cat iubesti si respecti atat istoria, traditia, cat esti si in pas cu timpul in care traiesti in prezent in acele locuri dar cu gandul si spre viitor…Respect nespus acele popoare care inteleg ca trecutul nu trebuie uitat, ca acesta este piatra de temelie care defineste fiecare individ, fiecare loc si, cu acestea toate adunate, dau caracterul sau definesc fiecare tara in ansamblul ei. Si aici, la Luxemburg, am simtit acest lucru atat la prima mea vizita, cat si la cea de-a doua.

Am trecut fie din mers si apoi in plimbare, prin fata sediilor celor mai importante institutii ale orasului: Banca Europeana de Investitii, Curtea Europeana de Audit precum si Curtea Europeana de Justitie, situate in districtul modern Plateau du Kirchberg, ce reprezinta centrul financiar prosper al orasului. Tot aici, ghida ne-a spus ca este si cel mai mare complex cinematografic si mall din Luxemburg.

Am oprit in centrul istoric intr-o parcare si de acolo pe jos, prin orasul unde la tot pasul stapana este Bunastarea la cele mai inalte cote.

Situat la confluenta raurilor Alzette si Petrusse, orasul este un adevarat si reusit tablou de mare arta si civilizatie. Astfel, din Piata Constitutiei, am revazut cu aceeasi incantare fortificatiile orasului, cu turnurile sale, cu marile si atat de perfecte poduri cu arcade largi din piatra, cum este Podul Adolf, dupa parerea mea, autentice exemple de perfectiune in domeniu. Jos se vede un peisaj parca desprins din povestile cu paduri fermecate; este Grund, orasul de jos, iar raul Petrusse strabate bogatia verde si pe marginile “haului” se intrevad resturile de la primul castel al ducatului, ca si peretii fostei fortarete si a cazematelor. Centrul vechi impreuna cu fortificatiile au fost incluse pe lista patrimoniului mondial UNESCO, inca din anul 1994. Am revazut cu aceesi placere si Monumentul Solidaritatii Nationale, unde in vara lui 2006 i-am si facut o poza…

Am ajuns apoi in Piata Armelor, o superba piata mereu animata, un platou efervescent intesat de terase si cafenele, care m-au facut sa-mi dau seama ca luxemburghezii, dupa o zi plina de munca, stiu sa se respecte si vin aici sa se relaxeze; si in timp ce savureaza o cafea sau o bere, stand si la mai multe “pahare” de vorba, asculta si ritmurile alerte ale unei fanfare, ce canta de zor intr-un foisor; sau se plimba alene, cascand gura sau delectandu-se facand shopping la magazinele ce inconjoara piata. Cat am stat si noi acolo, ne-am bucurat de acea priveliste odihnitoare, am privit si admirat cativa copii adunati intr-un mic cerc, ce se bucurau si se distrau privind spectacolul unui mim. Toate acestea mi-au alungat deodata marea mea oboseala acumulata dupa o zi extra-plina de excursii si vizite…

In Piata Armelor este si cladirea Palatului Municipal, ce eclipseaza celelalte surate ale sale.

Am revazut cu placere Marele Palat Ducal, o cladire renascentista ce astazi este resedinta oficiala a Marelui duce de Luxemburg. Este, de asemenea, locul in care acesta isi exercita functia ca sef de stat. Am vrut si noi sa intram, dar ora fiind deja avansata, nu ni s-a mai permis. Era deschis pana in ora 17, dar intrase ultimul grup inainte cu o jumatate de ora. Deci am pierdut o vizita, cred eu, foarte interesanta si importanta, sa vedem interioarele acestui palat. Poate o data viitoare…Langa palatul ducelui se gaseste cladirea Camerei Deputatilor.

Dar am reusit sa vizitam catedrala Notre Dame de Luxemburg si am ramas la fel de impresionata de frumusetea si grandoarea sa interioara, la fel ca prima oara cand am patruns in acest minunat si sfant locas gotic. Nu mai scriu amanunte, caci pozele vor grai de la sine.

Am plecat din Luxemburg fericita ca am reusit sa vizitez inca o data unele locuri dar si ca am vazut altele noi. Si chiar as veni de multe ori aici, sunt sigura ca nu m-as plictisi nicio clipa, pentru simplul motiv ca orasul Luxemburg nu te lasa, prin frumusetea lui, prin multitudinea de locuri interesante si “vii” pe care le gasesti la fiecare pas…

Pe seara, in amurgul acelei zile extrem de incarcate, obositoare dar si interesante, cu o ploaie ce ne-a prins pe drum, am reusit sa vedem un loc incarcat de istorie, unde s-a scurs o fila grea si rusinoasa din maretia celui ce a fost marele Napoleon. Fiind oarecum in drumul nostru spre cazarea din Bruxelles, ghida ne-a oferit, contra unei sume de 4 euro/pers. aceasta optionala, sa vedem campul de lupta de la Waterloo. Eram deja plictisiti cu totii, obositi pana la epuizare dar eu cel putin, mi-am deschis din nou ochii pentru a vedea un loc cu adevarat deosebit.

Am intrat in comuna Waterloo, ce se gaseste in regiunea Valonia din Belgia. Aceasta mica asezare linistita, cu casute de adevarata provincie belgiana, a devenit celebra datorita bataliei de la Waterloo din 1815. Aici va fi mereu cunoscut ca locul unde Napoleon Bonaparte a fost infrant definitiv.

Sa nu va inchipuiti cine stie ce; spre marginea comunei se intinde intr-adevar un camp inverzit, dar eu l-am vazut mai degraba ca o “adunatura” de mai multe coline, pentru ca nu este un camp perfect drept, ci seamana mai mult cu niste movilite. Apoi ne-am oprit in fata unei cladiri ce am aflat imediat ca este un muzeu. Bine ca a stat ploaia si dati jos din autocar am reusit sa vedem sus, undeva pe o culme, ca stapaneste acele tinuturi un grandios monument, denumit Butte de Lion, sau Colina Leului. Pentru a ajunge pana sus, la monument, se urca 226 de trepte inguste. Dar noi neavand la dispozitie acel timp, ne-am multumit doar cu privitul de jos si am facut repede poze. Gandul meu deja zburase sus, la leul maiestos si tantos si mi-am inchipuit ce panorama superba se poate vedea de acolo…am ramas doar cu visul. Ne-am mai plimbat prin imprejurimi si am vrut sa intram in muzeu. Dar acesta era inchis, datorita orei foarte avansate. Ne-am multumit iar doar cu partea cu suveniruri deschisa si am vazut cat costa un soldatel din cauciuc de numai cativa cm. la preturi de la 7-8 euro/buc. Unii costau si mai mult…Initial am vrut sa-mi iau si eu unul ca amintire, dar dupa ce o turista si-a cumparat unul si am vazut ce moale este acel cauciuc, mi-am zis ca nu merita. Am vazut pe holul muzeului tot felul de imagini cu lupte dintr-un film cu batalia de la Waterloo, care se poate viziona in incinta muzeului, acesta avand si o mica sala de cinema.

Am plecat din Waterloo cand seara se asternuse bine de tot, grabindu-ne spre Bruxelles (vezi review aici), la un hotel ce avea sa ne gazduiasca timp de 3 nopti. De-abia asteptam sa ne asezam si noi la “casa” noastra pret de doar cateva zile in acelasi loc…

Si v-am povestit si eu din nou despre Luxemburg si putin despre Waterloo, doar pentru ca, precum multi altii, si eu AmFostAcolo!!! Va multumesc pentru ca m-ati citit.

Cu drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 3671 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI