Escapadă în Belgia. Un hotel bun, deşi nu tocmai „regal”

TIPĂREȘTE

De mai mulţi ani cochetam cu ideea unui sejur în Belgia: fusesem la Bruxelles, însă nu şi la Bruges sau Gent, două destinaţii aflate pe lista mea de priorităţi.

Aşa încât atunci când, în noiembrie 2014, am primit un newsletter de la o agenţie din Bucureşti care oferea un city break de 5 nopţi la Bruxelles la Hotel Villa Royale de trei stele, cu transport cu avionul, toate taxele incluse, şi asigurări de sănătate la 1.670 lei (aproximativ 375 euro), nu am mai stat pe gânduri şi am renunţat să-mi caut singură cazare şi transport, convinsă că „săpăturile” mele nu ne-ar fi scos mai ieftin.

Ne-am făcut bagajele (de mână – pentru patru zile şi jumătate n-am avut nevoie de valize de cală) şi după un zbor de două ore şi douăzeci de minute am aterizat la aeroportul Charleroi.

Sosirea

Aeroportul Charleroi se află la circa 60 km sud de Bruxelles, deserveşte exclusiv companii aeriene low cost şi are un singur terminal (un al doilea am văzut că este în construcţie). De aici am luat un shuttle bus Flibco care ne-a lăsat la Gare du Midi din Bruxelles după 55 de minute. De menţionat că autobuzul, de fapt un autocar modern, confortabil şi dotat cu aer condiţionat, circulă din 30 în 30 de minute şi porneşte la oră fixă şi la şi jumătate atât din Gare du Midi (începând cu ora 3:30 a. m.), cât şi din Charleroi (începând cu ora 8 a. m.). Un bilet dus costă 17 euro dacă se cumpără de la şofer, dar noi ne-am oprit la biroul de informaţii, de unde am achiziţionat bilete open (cu specificarea datei de întoarcere, dar nu şi a orei) allez-retour de 15,50 euro de persoană (sunt şi mai ieftine on-line). Din pliantul primit am aflat că această companie are curse de la aeroportul Charleroi şi către Bruges, Gent, Marché-en-Famenne, Bastogne şi Arlon în Belgia, către Thionville, Maizières-les-Mertz, Metz, Nancy şi Lille în Franţa, precum şi către Luxembourg. Detalii pe flibco.com.

În drum spre Bruxelles pe autostrada 54 am străbătut o zonă de culturi de porumb şi păşuni pe care păşteau cu sârg vacile şi am trecut pe lângă Waterloo, localitate cu puternică rezonanţă istorică, ca şi în apropierea unor sate cu case tipic belgiene, cu acoperişuri de ţigle, ferestre mici şi fără balcoane, semn că vremea e rece pe aici iar iernile aspre.

Gare du Midi se află, aşa cum o arată şi numele, în sudul oraşului Bruxelles. Autocarul ne-a lăsat pe o stradă, în faţa unei intrări în gară, dar din păcate nu am fost atenţi şi nu ne-am luat puncte de reper. Aşa că la plecarea din Bruxelles am căutat strada de am ameţit, am făcut ocolul gării şi am tot întrebat pietonii (foarte puţini la număr, era în jur de ora 6 dimineaţa), până ce am găsit un şofer de taxi amabil care ne-a îndrumat. Prin urmare vă sfătuiesc să căscaţi bine ochii ca să nu păţiţi ca noi, care am ratat cursa de ora 6. Am prins-o pe cea de 6:30 şi am fost nevoiţi ca, odată ajunşi la aeroport, să o ţinem într-o goană până la poarta de îmbarcare...

Cum hotelul nostru se afla în partea de nord a zonei centrale a oraşului, pe Rue Royale la nr. 195, de la Gare du Midi am luat metroul (linia 2 sau 6, nu mai ţin minte, dar oricum au parţial acelaşi traseu) până la staţia Botanique, situată la mai puţin de 100 de metri de hotelul nostru. Un bilet de metrou/autobuz/tramvai luat de la automat costă 2,10 euro şi 2,50 euro cumpărat de la şoferul de autobuz, dar există variante de abonament pentru toate tipurile de transport: „jump 24 h” – 7,50 euro: „jump 48 h” – 14 euro; „jump 72 h” – 18 euro. Noi am preferat un abonament „jump 10” (10 călătorii) în valoare de 14 euro. Există şi „jump 5” – 8 euro, dar şi alte variante, pe care le găsiţi aici: stib-mivb.be/abon_tickets.html?l=fr.

Alte câteva amănunte demne de reţinut cu privire la costul transportului în comun în Bruxelles: 1) la orice tip de abonament trebuie să achiţi şi contravaloarea cardului (5 euro), valabil timp de un an şi pe care îl poţi reîncărca; 2) ghişee de vânzare bilete şi abonamente sunt numai în staţiile de metrou importante, Gare du Midi fiind una dintre acestea; în celelalte staţii nu există personal de deservire, ci numai automate pentru care trebuie să ai monede şi bani potriviţi; 3) biletele pot fi cumpărate şi cardurile încărcate numai în staţiile de metrou, nu şi în tutungerii, chioşcuri, alte tipuri de magazine sau staţii de autobuz/tramvai – chestia asta m-a deranjat foarte tare, căci a trebuit să cautăm o staţie de metrou pentru reîncărcarea cardului chiar dacă nu intenţionam să folosim acest mijloc de transport. A, şi încă ceva: fiecare persoană trebuie să aibă propriul card de abonament. Recunosc că nu am ştiut acest lucru şi am luat un singur card, pe care l-am validat la fiecare urcare într-un mijloc de transport de câte două ori, asta până ce am luat un autobuz până la Gare du Nord iar şoferul a sesizat că Adrian validase două călătorii cu acelaşi card. Şi ne-a impus să cumpărăm un bilet de la el – 2,50 euro plătiţi în plus. Să fie de sufletul lui bunicu’!

Adaug că metroul din Bruxelles are şase linii, însă liniile 2 şi 6 au, aşa cum am arătat, traseul parţial comun – chiar nu-mi explic de ce. Am avut impresia că circulă relativ rar (cam la 8-10 minute) şi că panourile indicatoare nu sunt foarte explicite. Pe de altă parte, reţeaua de autobuze şi tramvaie este bine pusă la punct, cu hărţi în staţii, şi din câte mi-am dat seama există numeroase mijloace de transport comode şi neaglomerate care fac legătura cu toate cartierele.

Localizarea hotelului

Dacă tot am amintit de metrou, mărturisesc că nu sunt deloc adepta lui şi nu-l folosesc decât de nevoie şi pe distanţe mari. Prefer transportul de suprafaţă, care îmi oferă posibilitatea de a mai vedea câte ceva. Aşa că nu am intrat în „subteran” decât pentru a ajunge de la Gare du Midi (Brussel-Zuid) la staţia Botanique (Kruidtuin) de lângă hotel şi în sens invers la plecare. În rest, am circulat mai ales cu tramvaiul – 92 sau 93 – luat chiar de vizavi de hotel, din staţia Gillon, şi care străbate Rue Royale (Koningsstraat), una din arterele importante ale oraşului. De la Gillon la a treia staţie (Parc) sau a patra (Palais - Paleizen) se ajunge în 10 minute în Grand-Place (Grote Markt), obiectivul turistic nr. 1 din Bruxelles. De asemenea, până la Place Royale (Koningsplein) sunt 5 staţii iar la a şaptea se află Place Poelaert şi Palatul de Justiţie

(Paranteză: a doua denumire – cea specificată mai-sus în paranteză – este în neerlandeză, una din cele trei limbi oficiale din Belgia, alături de franceză şi germană. Indicatoarele de străzi şi obiective turistice sunt de obicei în franceză şi neerlandeză; staţiile sunt anunţate în trenuri, metrou, autobuze şi tramvaie în ambele limbi. Ştiţi, desigur, că flamanzii vorbitori de neerlandeză locuiesc în majoritate în nordul Belgiei, în timp ce valonii vorbitori de franceză în sud iar comunitatea germanofonă în vest. Bruxelles se află în zona valonă a Belgiei, ceea ce nu înseamnă că n-am auzit vorbindu-se pe stradă în neerlandeză – desigur, asta pe lângă arabă, turcă, dialecte africane etc. etc., oraşul fiind extrem de cosmopolit, un refugiu pentru imigranţi din fostele colonii belgiene - Congo Belgian, Rwanda şi Burundi -, dar şi pentru magrebieni, sirieni, turci sau cei sosiţi din Europa de Est, printre care şi destui români. Mulţi belgieni sunt şi cunoscători de engleză, aşa că în mod normal nu veţi avea probleme în a vă înţelege cu localnicii).

Revenind la Hotel Villa Royale, remarc că acesta este bine poziţionat pentru vizitarea centrului istoric al oraşului şi suficient de aproape de Gare Centrale (Centraal Station) şi Gare du Nord (Brussel-Noord), dar nu şi de Gare du Midi. Acest detaliu este important pentru cei care doresc să facă incursiuni de o zi la Bruges sau Gent, căci trenul către aceste două oraşe medievale se poate lua din oricare din cele trei gări enumerate mai-sus.

Rue Royale este o arteră destul de circulată, aşa că dacă alegeţi acest hotel poate că n-ar fi rău să solicitaţi o cameră cu vedere în spate. Pe noi nu ne deranjează zgomotul (suntem obişnuiţi cu el de acasă) şi n-am avut asemenea pretenţii. Ba chiar mi-a făcut plăcere să-mi beau cafeaua şi să-mi fumez ţigara la fereastră (hotelul este de nefumători!), privind strada. Care în porţiunea aceasta este mărginită de blocuri de locuit vechi, de 4-5 etaje, vizavi aflându-se un alt hotel - Bloom! (semnul exclamării face parte din denumire...). Cu ocazia asta am constatat că belgienii nu prea respectă regulile de circulaţie: rulau cu viteză mare şi cu muzica dată la maximum, inclusiv pe linia de tramvai, treceau pe roşu, nu acordau prioritate la trecerile pentru pietoni. Atenţie, aşadar! Pe de altă parte, strada e puternic luminată şi n-aveţi prin urmare de ce să vă faceţi griji dacă ajungeţi la hotel pe întuneric.

În prima zi, sosiţi la hotel în jurul orei 18.30, după ce am despachetat şi ne-am refrişat am pornit în recunoaştere. Şi am descoperit, tot pe Rue Royale, cam la 50 de metri de hotel şi de staţia de metrou Botanique, un Carrefour Express care a devenit unica noastră sursă de aprovizionare, noi neavând nicio masă la hotel. Ca să vă faceţi o idee de preţuri: pâine feliată 500 g: 1,45 euro; şuncă 150 g: 1,99 euro; brânză (mai degrabă un soi de caşcaval) 150 g: 1,99 euro; bere la doză de 50 cl: 1,29 euro; apă plată 1,5 l: 1 euro. Exact în spatele Carrefourului, pe strada Haachtsesteenweg (uf, sper că am scris corect!) se află Le Chambord, un restaurant cu terasă, bere la preţuri convenabile şi care serveşte moules marinière şi alte fructe de mare. Alături e un mic local turcesc care vindea porţia de kebab cu cartofi + o băutură la alegere (apă, suc şi bere la doză sau ayran) cu 6,50 euro.

În fine, pentru a termina cu descrierea „atracţiilor” din apropierea hotelului, menţionez Grădina Botanică, în care nu am apucat să ne plimbăm decât vreo jumătate de oră, în prima seară (am fost invitaţi politicos să ieşim căci se închidea la 20.30). Acoperă şase hectare şi a fost amenajată pe un teren mlăştinos, fiind inaugurată în 1829. Dincolo de ea, pe cer se profilează siluetele unor zgârie-nori cu arhitecură modernă, sedii de birouri din cartierul Gării de Nord.

Hotelul

Villa Royale este un hotel tipic de trei stele. Clădirea are cinci etaje şi 45 de camere, niciuna cu balcon:

- camere duble superioare: pat dublu (matrimonial) mare; 22 mp

- suite junior: două paturi; 30 mp

- camere single: un pat de o persoană; 12 mp

- camere duble standard: două paturi lipite; 16 mp

Holul de recepţie este destul de aerisit, cu câteva mese şi fotolii şi o vitrină frigorifică (dotată cu ciocolăţi, napolitane, apă şi sucuri), lângă ascensorul cam vechiuţ şi scârţâitor. Tot la parter există şi un bar şi un salon de mic dejun. Pe site (hotelul e listat pe booking) apare informaţia că dispune de saună şi hammam (probabil la subsol – noi nu le-am vizitat), ca şi de un salon de coafură. Acesta are intrare separată şi era închis la data sejurului nostru, personalul fiind în concediu.

Hotelul este bine întreţinut şi curat iar personalul amabil, deşi nu şi foarte bine informat: de pildă, nu au putut să ne ofere detalii despre cum să ajungem la Gare du Nord sau unde se află cel mai apropiat ATM. Despre serviciile oferite la micul dejun sau despre bar nu pot furniza date. Din păcate, nici despre internet: laptopul meu a „sucombat” din prima seară, aşa că nu ştiu cât de bine funcţionează Wi-Fi-ul.

Ceea ce m-a surprins oarecum la clădirea hotelului este faptul că e de formă pentagonală iar culoarele de pe etaje sunt întortocheate, numerele camerelor fiind însă bine semnalizate. Nu îmi explic rostul unei asemenea construcţii.

Camera

Camera noastră dublă standard s-a aflat la etajul patru, cu vedere spre stradă. Forma sa pentagonală nu ne-a deranjat, ba dimpotrivă: era foarte luminoasă, mulţumită celor două rânduri de ferestre.

Cele două paturi (lipite) au fost de dimensiuni rezonabile, dar cu saltelele aşa de groase încât practic te îngropai în ele – noi preferăm paturile tari. Dacă în prima noapte ne-am amuzat pe tema pilotelor, în următoarele, după câteva reprize de ploaie, am fost nevoiţi să le folosim şi să le apreciem la justa lor valoare.

Camera mai avea în dotare două noptiere cu sertar şi veioze, de o parte şi de alta a patului; un dulap suficient de mare, în interiorul căruia am găsit şi un seif; un birou cu veioză şi scaun; un minibar foarte util; un televizor cu ecran plat (cred că de 102 cm diagonala) şi cu foarte multe posturi în franceză dar şi în engleză; un fotoliu; un taburet; o oglindă în vestibul; un mic coş de gunoi. Mobila de calitate modestă, eminamente funcţională. Pe jos era o mochetă gri-antijeg.

Baia a fost spaţioasă, cu cadă şi geam protector. Am avut săpun lichid şi la cadă şi la chiuvetă şi prosoape suficiente, schimbate la două zile. Lenjeria de pat a fost schimbată după trei zile.

Curăţenie s-a făcut zilnic în cameră, dar nu foarte temeinic: încă de la sosire am remarcat urme de pahar pe pervazele ferestrelor precum şi ceva praf prin colţuri. Personalul a fost foarte discret: nu am dat nas în nas niciodată cu femeile de serviciu, dimineaţa noi fiind mereu plecaţi.

În concluzie, recomand Villa Royale ca pe un hotel tipic de trei stele şi pentru poziţia bună faţă de centrul istoric al oraşului.

---

VIZUALIZĂRI: 20376 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI