Austria, nu numai pe autostrăzi

TIPĂREȘTE

Aşa cum am povestit deja, anul acesta, la începutul toamnei, am tras o fugă până la Kaprun.

Articolul de faţă se vrea a fi doar o descriere fugară a traseului ales, iar pe de altă parte - un suport pentru fotografiile din călătoria propriu-zisă.

Cum rutele alternative sugerate de programul de navigaţie erau relativ apropiate ca timp estimat (şi socoteşte destul de bine 'minunea' asta), am ales de astă dată, la dus, o variantă care după intrarea în Austria ne conducea mai mult pe drumuri naţionale (şi pe câteva "Schnellstrasse"):

Bucureşti, Arad, Szeged, Kecskemet, Budapesta, Gyor, Hegyeshalom, (frontieră), Nickelsdorf (A4), (50), Jois, Winden am See, Breitenbrunn am Neusidler See, Purbach am Neusidler See, Donnerskirchen, Schutzen am Gebirge, Eisenstadt (S31), (S4), Wiener Neustadt, (S6), Neunkirchen, Semmering, Spital am Semmering, (apropiere de) Murtal, Bruck an der Mur, Sankt Michael in Obersteinmark, (A9), Liezen, Aich, Radstadt, Eben im Pongau, (A10), Bischofshofen, (311), Sankt Johann im Pongau, Taxenbach, Bruck an der Grossglocknerstrasse, Kaprun. - [notările din paranteze sunt numele drumurilor].

Am fost fermecat de frumuseţea peisajelor, asemeni tuturor celor ce au străbătut această frumoasă ţară. Dar şi de fermele şi culturile lor, de casele frumoase, cu flori la ferestre, de calitatea drumurilor şi marcajelor, de modul absolut corect şi amabil cum se desfăşoară circulaţia pe orice drum de acolo...

Pe scurta porţiune de autostradă pe care am mers până la intersecţia din dreptul Parndorf-ului, am observat şi semnele despre care a fost deja vorba în avertizarea scrisă de curând de către tm76bru; nu reiau tot şirul de acolo - doar esenţialul:

De la 1 ianuarie 2012, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să elibereze o bandă de urgenţă pentru vehiculele de intervenţie rapidă [Rettungsgasse] între benzile existente pe autostrăzi sau pe soselele rapide imediat ce traficul încetează să progreseze şi un blocaj este iminent.

Această obligaţie se aplică pe sosele care au sensurile despărţite şi au cel puţin două benzi pe sens.

Semnul de pe autosdradă este acesta. Mi-a rămas undeva în memorie şi avea să-mi fie foarte util la întoarcere, când am prins un astfel de "Stau" (cum îi zic nemţii) prin dreptul localităţii şi aeroportului Schwechat. O maşină a luat foc în trafic şi a produs un ambuteiaj de vreo cel puţin juma' de oră... evident, exact când n-aş fi vrut să întârzii...

Dar să revenim la partea cu sosirea. Aşadar, după ce am ieşit de pe autostradă, am luat-o la stânga spre Eisenstadt. Trecând prin prima localitate de pe malul Neusidler See, Jois, am observat un bancomat şi mi-am adus aminte că ar fi bine să scot ceva bani; am luat deci hotărârea ca în următorul sat să oprim undeva prin centru şi să caut şi acolo maşina infernală de scos bani. După ce am intrat în Breitenbrunn am Neusidler See, cam pe unde bănuiam eu că suntem aproape de centru, am tras pe dreapta şi am luat-o puţin pe jos. Evident, am greşit estimarea cam cu 750 de metri, dar nu mi-a părut rău. Cum nu eram prea pe grabă (vroiam să ajung mai pe seară la pensiune, să apuce proprietarii să revină de la muncă), am mers încercând şi să observ puţin locul. N-aveau mall, în schimb chiar în centru există un turn de observaţie, vechi de prin secolul XVII. Vizitarea costă 1,5 € (0,8 pentru copii) sau nimic pentru cei care au un "Neusidler See card". Pe o terasă alăturată, localnicii serbau ceva, cu muzică, bere şi voie-bună. Casele de-a lungul străzii principale aveau un 'ceva' aparte, nu ştiu cum să definesc. Probabil vechimea... Dar cu siguranţă nu arătau rău, pentru 'vârsta' lor! În fine, nu mai insist, dar e un loc unde se poate petrece o vacanţă de vară, cu siguranţă!

Am găsit ceva mai departe o filială Raiffeisen, am 'tras' banii şi am revenit la maşină, pornind mai departe. Pe înserat am reuşit să ajung la pensiune, aşa cum îmi propusesem. Trebuie să mai spun că m-a ajutat mult la găsirea uşoară a drumului o previzualizare a acestuia în Google maps şi pe GPS. Dacă aş fi mers doar după indicaţiile Ioanei... cred că mă băga de câteva ori în ceaţă...

Bun; acum vreo 2 vorbe despre drumul de întoarcere. Cum copilu' vroia musai să intre la Prater, la muzeul figurilor de ceară, am ales să merg de data asta mai mult pe autostrăzi şi să trecem prin Viena, evident! Aşadar:

Kaprun, (311), Bruck an der Grossglocknerstrasse, Taxenbach, Sankt Johann im Pongau, Bischofshofen, (A10), Salzburg, Viena, apoi acelaşi traseu ca la venire, dar în sens invers. Şi ca să fie mai vesel, pe ploaie... Norocul nostru a fost că, puţin înainte să intrăm în Viena, ploaia a luat o pauză. Dar a revenit imediat ce terminasem de văzut muzeul şi ne aşezasem la o masă să mâncăm de prânz, la un restaurant din acelaşi Prater (i-am uitat numele, că altfel vă spuneam că nu-l recomand). Serviciul a cam lăsat de dorit. Şi nici mâncarea n-a fost prea diferită de Mc Donald's... Din fericire, impresiile de la muzeu au estompat din neajunsuri, şi ziua n-a fost până la urmă un eşec. Cu ultimii euro din portofel am plătit parcarea şi am pornit iar la drum. Pe la ora 23:30 am ajuns la Arad la pensiune, de unde am continuat a doua zi porţiunea cea mai grea din traseu...

---