Schafbergbahn - ascensiune cu trenuletul montan

TIPĂREȘTE

O alta zi a circuitului nostru, o alta destinatie. Am ales sa vizitam St Wolfgang si daca vremea o sa tina cu noi, sa urcam pana sus la cota 1783, cu trenutelu cu cremaliera - Schafbergbahn.

Traseul cel mai scurt de la Radstadt dat de maps. google.com ar fi fost de doar 71 km, si ar fi implicat ceva drum secundar (un fel de judetean la noi) destul de virajat, insa cand am bagat destinatia GPS-ului nostru, acesta ne-a propus drumul cunoscut de noi, pe care mai fusesem, cel prin Gosau – Bad Goisern – Bag Ischl – Strobl – St Wolfgang. In jur de 90 km, o ora si ceva de condus, vreme frumoasa, o placere.

In St Wolfgang era un show aviatic care a tinut tot weekendul respectiv, in concluzie circulatia era deviata in centru, niste politisti ne-au indrumat astfel incat am ajuns la parcarea de la Schafbergbahn pe niste stradute ocolitoare. La bilete coada mare, exista multe planuri tarifare, tot felul de reduceri, astfel ca mergea destul de greu. Cursele erau cam din 20 in 20 de minute, si cu toate ca era in jur de 10:20, pe panoul de afisaj scria ca exista bilete doar de la ora 12. Am mers la casierie si am cerut doua bilete pentru ora 12, dar ni s-a spus ca daca suntem doar doua persoane, atunci mai are ramase doua bilete de la ora 11. Foarte bine, ne-am bucurat ca nu avem de asteptat degeaba inca o ora. Biletele au costat 31 EUR/pers, daca aveam catelul cu noi ar mai fi costat 15 si pentru el. Dar era obosit din zilele precedente asa ca nu l-am luat cu noi.

Cu aproximativ 15 minute inainte de ora plecarii, trenuletul a venit pe peron si ni s-a dat accesul celor cu bilete de ora 11:00. Trenuletul e format din doua vagoane destul de incapatoare, dupa aprecierea mea cred ca incap cateva zeci de persoane in fiecare, spre 100. Ambele vagoane erau pline ochi, mai ales ca era intr-o duminica. Probabil in timpul saptamanii este mai gol, dar si cursele sunt mai rare, cam una pe ora.

Pe masura ce ne indepartam de „gara”, creste si altitudinea si orizontul se deschide din ce in ce mai mult. Lacul Wolfgangsee se vede din ce in ce mai complet, si privelistea devine tot mai spectaculoasa. Trenuletul e propulsat de o locomotiva micuta, destul de arhaica si care vibreaza destul de tare, vibratia trimitandu-se la vagonete. De fapt din cate am vazut pe site-ul lor (click aici pentru detalii) sunt mai multe tipuri de locomotive: cu aburi (pe carbuni), cu ulei si diesel. Nu stiu care/cum/cat de des se folosesc. Si tot la ei pe site o sa gasiti si orarul complet si lista de preturi. Peisajul devine din ce in ce mai salbatic, calea trenuletului facandu-si loc cu indrazneala printre versanti abrupti, stanci, copaci, paduri de foioase mai intai si apoi conifere, pe masura ca altitudinea creste. La un moment dat chiar se intra intr-un tunel. Pe ultimele sute de metri deja peisajul este suta la suta montan. Nu mai sunt copaci, doar pajisti golase pe care pasc vaci si mult, mult jneapan. Urcarea dureaza aprox 35 minute, timp in care nu ai deloc vreme sa te plictisesti datorita peisajului ultraofertant.

Odata ajunsi sus se anunta la niste boxe ca neaparat trebuie sa mergi sa iti rezervi loc pentru o cursa de coborare. Nu se impune o anumita ora, insa trebuie sa te gandesti cam cat vrei sa pierzi vremea pe acolo si in functie de asta sa-ti iei bilet de intoarcere. Desigur, nu platesti nimic extra pt aceasta din moment ce ti-ai cumparat deja bilet dus-intors. Doar trebuie sa mergi la acel ghiseu unde sunt afisate orele de coborare, iti alegi o ora si ti se da un biletel micutz pe care trebuie sa-l prezinti la imbacare. Noi stiam deja asta asa ca am mers sa luam fituicile inca inainte sa anunte la boxe. Era 11:35 la ora sosirii, asa ca ne-am luat bilete pentru 12:30, am considerat ca ne ajunge o ora pentru hoinareala.

Si asa a fost. De la statia de sosire nu mai e mult de urcat pana sus de tot, nici 10 minute pe niste poteci nu foarte abrupte, accesibile chiar si pentru sotia mea insarcinata. De sus de tot vederea panoramica este senzationala. Se vad mai multe lacuri (Wolfgangsee, Mondsee, Atersee, Traunsee) dar gradul de spectaculozitate este dat de conformatia masivului, care pe partea opusa a celei pe care urca trenuletul este pur si simplu ca un perete, un hau prapastios imens. Tot aici pe varf sunt doua restaurante, si un butic de la care poti sa-ti cumperi diferite suveniruri si ceva rece de baut. Turisti foarte, foarte multi, multi echipati de drumetii, unii isi iau bilet doar pentru urcat cu Schafbergbahn-ul, prefera sa coboare pe jos, lucru care nu este imposibil, dar probabil dureaza doua-trei ore din aprecierile mele. Altii, mai lenesi, intind paturile si stau la picnic, altii mai pofticiosi mananca ceva pe terasele restaurantelor care ofera vedere spre Wolfgangsee si deasupra caruia se vedeau zburand tot felul de avioane, avionase, planoare, elicoptere, hidroavioane, etc, pentru ca asa cum va spuneam mai sus, a fost acel eveniment care a ocuapat tot weekendul in St. Wolfgang. Noua nu prea ne era foame, era abia ora 12:00, asa ca am vrut sa mergem doar sa bem ceva. Insa foarte aglomerat fiind, dupa cateva minute de stat la masa nu a venit nimeni la noi sa ne intrebe de sanatate, asa ca ne-am hotarat sa mergem sa luam un suc de la acel butic si sa ne stingem setea. Si-n loc de 7 euro la terasa cat am fi dat pe doua sucuri, am dat doar 2 euro la butic, unde aveau suc mare de 500ml. Nu am urmarit asta in mod special, dar nici nu ne-a deranjat. Aici puteti gasi un un livestream care transmite o vedere panoramica oferita de o camera pozitionata exact pe acoperisul unui restaurant de care va spuneam mai sus. Ma rog, nu este chiar live, are un delay de aproximativ 10 minute, dar puteti sa va faceti o idee destul de clara.

Dupa multe poze pe acolo, am coborat din nou la statia trenuletzului. Se apropia ora plecarii asa ca ne-am imbarcat si la ora prestabilita, cu precizie de secunda, trenuletul s-a pus din nou in miscare cu vibratiile lui puternice si largi, care uneori iti dau impresia ca mergi de parca ai calari un magar ce abia se urneste. Dupa alte 35-40 minute eram din nou jos la statia de plecare, am mers la parcarea in care am lasat masina, am platit o taxa de aprox 3 euro. nu se plateste la ora, ci e taxa unica la iesirea din parcare.

Era deja ora pranzului, si noi aveam in plan sa mancam la Unterhofalm, un han undeva langa Filzmoos. Asa ca nu ne-a ramas decat sa plecam cu pasi grabiti spre FIlzmoos, pentru ca foame deja ne dadea tarcoale. De la St Wolfgang am avut cam 100km, am ajuns la Unterhofalm pe la 15:00, am luat un pranz apetisant si pe saturate, si apoi cu burtile rotunjite ne-am indreptat din nou spre pensiunea noastra din Radstadt, in care eram cazati. Am declarat o noua zi reusita, cu un road-trip spre destinatii noi, cu mancare buna, cu peisaje de vis si cu multa voie buna, pentru ca asa e in concediu. Ceea ce va dorim si Dvs!

---

VIZUALIZĂRI: 4389 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI