GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEDescopera-le pe cele ce au acel deosebit ceva
Si te incanta cu adevarat si sunt frumoase
Dar trebuie sa pleci si nu ai mai pleca…
Asa cum v-am promis la finele primului meu review despre zborul spre Tara Soarelui Rasare, iata ca incep prin a continua cu povestiri adevarate despre Osaka depanate.
Dupa ce ne-am linistit cu misiunea ,,bagaj sot pierdut, asteptam recuperare bagaj, caci sot aveam la purtator’’ am plecat catre biroul de informatii, sa intrebam de unde se cumpara bilete catre trenul rapid Haruka. Asa aveam indicatii si schite de la partenerul nostru japonez, sa nu ne urcam in trenul local, cu forma patratoasa, ci in cel express Haruka, cu forma rotunjita. Pentru cei a tot stiutori de limba japoneza, poti cumpara direct de la bancomatele lor, care sunt vreo 15-20 la numar, asezate pe un perete intreg, dar pentru noi, straini picati din tara a tot nestiutorilor, a trebuit sa ne cumparam de la casa de bilete. Un bilet din aeroport, din statia de tren JR station - Kansai Airport pana la Shin-Osaka Station, unde trebuia sa debarcam noi, ne-a costat 2.780 yeni, cu tot cu loc, iar fara loc era 2.450 yeni. Pentru siguranta si nestiind cum sta treaba, am cumparat 2 bilete cu tot cu loc. Vreau sa va spun ca de la body-guard-ul care statea in capul scarilor rulante, pana la japonezoaica ce ne-a inmanat biletele de tren o gramda de plecaciuni am primit si zambete de parca ne-am fi cunoscut cu ei de-o viata. De-o amabilitate si o politete iesita din comun. Desi multa engleza nu prea stiau ei, ne-am inteles prin schite, semne, zambete si plecaciuni si am priceput cum e cu linia, locul si... orientarea.
Erau indicatoare in toate directiile, cu denumirile statiilor in sensul in care doreai s-o apuci, dar nu va speriati nu numai in limba japoneza, ci si in engleza.
Am observat o rigurozitate si o disciplina din prima clipa, precum si o gramada de ciudatenii de care ne-am tot minunat. Prima zi a fost mai grea, dar de a doua zi ne conformasem.
Sensul de mers era vice-versa ca la noi, deci prima faza de care m-am amuzat copios a fost aceea cand ne tot minunam de ce noi ne tot ,,buseam’’ de toti cei care veneau din sens invers sau altii ne ocoleau :) Deh, doi romani in Japonia, e de inteles! Pana ce am vazut ca pe directia de mers (a lor) erau marcate, mai ales pe scari, zone cauciucate pe unde sa calci. La fel, aveau special pentru orbi (da’ eu pe cuvant de-onoare n-am vazut nici unul) si pe strada si la etajele din gari, zone similare cum avem noi acele piste de biciclisti, la ei insa erau pentru orbi. Dar erau la fel dintr-un material cauciucat, usor mai ridicat fata de nivelul normal al solului, cu niste incrustatii in cauciuc de latimea rotilor la bicicleta, de-asta si confuzia pe moment.
O chestie care m-a minunat: exactitatea sosirii trenului pe peron precum si precizia cu care opresc trenurile in gara, dar si timpul foarte scurt de stationare. Noi am avut biletele la vagonul cu nr. 6, dar cum suntem noi obisnuiti cand ajungem pe peron si n-avem de unde sa stim unde va opri trenul, ne-am asezat asa, la intamplare, in dreptul unde scria 4 sau 5. Am vazut noi iarasi o ciudatenie: jos era desenat un triunghi si un cerc si va dati seama ce problema grea. Oare noi pentru care forma geometrica vom opta:) ?
S-am asteptat sa vina trenul, cam 2 minute. Dar stati ca n-am terminat. Noi fiind primii la peron, am observat in minutul urmator un sir japonezo-indian de toata frumusetea croit in spatele nostru de nu stiam ce s-a intamplat. Ne-am zis: Dumnezeule, la noi numa’ pe vremea lu’ impuscatu’ mai stateau bunicii nostri saracii asa la rand, cu sticlele goale si cu noaptea-n cap, s-astepte s-apuce o sticla de lapte. Buuun, am zis, stai ca ne-am asezat bine, aici trebuie s-asteptam ne-am bucurat noi.
In secunda urmatoare a ajuns trenul si nu buluceala, cum m-asteptam, ca la noi, sa prinda locuri pe apucate, nu, frumos, fiecare in ordinea sosirii in sirul indian s-a urcat in liniste, si-a lasat bagajul la intrarea in compartiment, intr-un loc special amenajat pentru bagaje, dupa care s-a asezat fiecare unde a gasit loc liber.
Pe moment am fost cam derutati, dar ne-a intampinat cu acelasi zambet cald controlorul si noi speriati, imediat am scos biletele, s-aratam nasului ca suntem in regula. El, foarte amabil, ne-a facut semn sa-l urmam, dupa ce s-a uitat la bilete, eu deja panicata ca Doamne, ce-o fi, am gresit trenul, acu’ ne pune sa platim amenda, noooo, nici vorba, omul ne-a poftit exact la compartimentul unde aveam locurile si cu bine cunoscuta de-acuma plecaciune ne-a facut semn sa luam loc. Am rasuflat usurata s-apoi, tot drumul, nu mi-am luat ochii de pe fereastra.
Uitam sa va mai spun iar un amanunt ce m-a uluit. In timp ce asteptam trenul, pe peronul vecin am vazut operatiunea de pregatire al celuilalt tren. Se schimba directia de mers, pauza de 40-50 secunde un ofiter al curateniei impecabile, caci aveau pana si oamenii de serviciu o uniforma de ziceai ca-s tot CFR-isti, cu o iuteala ca vantul, trecea printre scaune si se uita stanga dreapta sa vada daca e probabil ceva, vreun gunoi ratacit, pe undeva, iar cu o perie intr-o mana si un odorizant in cealalta, spray-a plusul scaunelor.
La final a apasat pe nu stiu ce buton ascuns, dupa care in secunda urmatoare, automat s-au intors toate scaunele in directia de mers, unde se afla locomotiva. Deci dragilor, nici un pasager si sa vrea, nu are cum sa mearga cu spatele, adica invers sensului de miscare al trenului. Nu ca la noi, cand vad in autobuze, buluc, lumea se inghesuie spre locurile asezate in directia sensului de mers, mai mai, sa se calce pe picioare.
Buuuun si dupa vreo ora si jumatate am ajuns in sfarsit in statia Shin Osaka, deci bucurie mare, ca ne apropiam cu pasi repezi spre destinatia noastra mult dorita, deoarece oboseala celor 24-26 ore de cand plecasem de-acasa incepuse sa-si cam spuna cuvantul.
Cum am coborat din tren, gata am luat-o dupa turma, caci indicatorul cu EXIT, de-acuma cam cu intarziere il cam observam, caci reflexele noastre, dn cauza oboselii, lucrau cu ceva intarziere.
Cand ne-am vazut scosi la suprafata cum s-ar zice, am inceput iar sa ametim capetele ca niste girofare sa ne uitam dupa indicatorul de iesire din gara, caci nu v-am spus. Nivelul sinelor de cale ferata pe care rulasem noi din Kansai era la etajul 2 fata de linia pamantului :), mai urma inca un etaj, la 3, cu magazine si restaurante, iar noi ca sa ajungem la nivelul strazii a trebuit sa coboram pe scari pana ne-am dezmeticit. Caci abia a doua zi am bagat si noi de seama ca erau si lifturi la fiecare etaj, normal ca era gara si oamenii aveau bagaje, dar la cata obosela si buimaceala pe capul nostru era de inteles.
Desi schita cum sa ajungem la hotel o aveam in mana, pentru usurinta ne-am adresat unui japonez care tocmai trecea pe langa noi in sens invers. Ne-a venit ideea sa-l abordam pe dumnealui caci l-am vazut mai la sapte ace, la costum, diplomat, camasa bleu si... am zis ca sigur il nimerim sa stie engleza.
Uitasem sa va spun ca am nimerit exact la ora de varf, cam 9 - 9.30 cand am ajuns noi si culoarele roiau de japonezi care mergeau grabiti catre serviciu, dar atat de ordonati si disciplinati de-ti era si teama sa le tai calea, sa nu-ti dea vreun branci sau sa marunteasca din buze. La fel e si seara la ora 23 - 23.30 inca mai vezi peroanele pline de oameni la costum negru, camasa alba, diplomat negru, care se intorc si la ora aceea de la serviciu. Dumnezeule, am zis ca oamenii astia muncesc non-stop si se odihnesc probabil 4-5 ore pe noapte, copiii si-i vad probabil in week-end, iar conversatie cu familia ajung sa faca o data pe saptamana.
Dar sa revin la japonezul spilcuit, care de fapt nu stia o boaba engleza, dar atat de amabil incat s-a intors din drum si din gara, cam 7 minute de mers lejer, ne-a condus domnul pana in fata hotelului. Cata ospitalitate, cata marinimie, cate vesnicele plecaciuni, am ramas masca. Numai la noi n-ar fi facut cineva asa ceva!
Dar cred ca iar v-am plictisit cu-atatea amnunte si sa trec totusi la subiectul review-ului. Cazarea la hotelul Shin-Osaka Honkan -- click aici pentru site-ul oficial -- a fost alegerea mea, cu rezervare facuta pe internet, dar cu plata la sosire. Am preferat un hotel mai mic, intim, cochet, deoarece avea multiple avantaje: era foarte aproape de locul unde am avut trainingul, avea mic dejun inclus in pret (atat european cat si japonez, ceea ce la altele nu prea am vazut), era la 7 minute de gara si nu in ultimul rand pretul acceptabil in comparatie cu alte hoteluri din zona.
Pentru ca am facut rezervarea pentru 7 zile, am beneficiat si de o reducere, astfel ca am platit pentru 2 persoane, o camera cu pat dublu, 8.100 yeni / zi (cam 320 RON) inclusiv mic dejun. In conditiile in care la alte hoteluri de 4-5 stele preturile se ridicau si la 200 euro, dar ideea era sa avem o camera curata, cu tot confortul necesar, fara a excela in lux, avand in vedere ca noi nu veneam in camera decat seara in jur de ora 23.00 - 24.00.
Si totusi surpriza a venit si la hotel de 3 stele, unde ma asteptam sa fie ceva mai modest, mai simplut, mai timid in servicii si pretentii.
Camera mochetata, intr-adevar nu foarte mare, cu pat dublu, asternuturi albe, perne moi, pufoase, cu aceeasi lenjerie imaculata. Am avut si o pilota, dar pe toata sederea noastra nu am scos-o nicio zi din ambalajul ei (era noua), deoarece a fost cald si bine. Pe pat erau calcate la dunga 2 kimonouri pentru noapte, deci de pijamale nici vorba :)
Patul avea in tablie o intreaga cutie de bord :) radio, ceas, alarma, buton sa chemi camerista sau receptionera, plus 3 butoane de unde-ti alegeai postul de radio preferat cu muzica: linistitoare, jazz, disco. Pe policioara de la capatul patului era o veioza haioasa cu 2 becuri (unul normal, unul foarte mic), ce se aprindea tragand de un snurulet. Tot acolo era dozatorul de servetele, precum si o reclama a hotelului ce ne imbia la masaj (bineinteles contra cost).
Pe peretele opus patului era un birou destul de generos dotat cu TV, telefon, o cana cu plita, gen fierbator, o alta veioza tipic pentru birou, un carnetel si pix pentru notite, cu sigla hotelului inscriptionata.
Sub masa de birou era un minifrigider in care, in fiecare zi gaseam cate 2 sticlute de 500 ml cu apa plata, iar deasupra un sertar cu 2 pahare, 2 cani si 4 pliculete de ceai verde, preferatul japonezilor, nelipsit la orice masa. Langa, frigider, sub birou, intr-un colt mai discret, era un locas unde era pus feonul si o lanterna. Mai sa fie, la toate se gandesc japonezii astia :)
In alt sertar al biroului am gasit o multime de reclame ale hotelului, precum si pliante cu cele mai indicate obiective turistice de vizitat.
In stanga, cum intrai in camera era un spatiu amenajat pentru depozitarea hainelor (o policioara) precum si umerase pentru sacou, pantaloni, dar si un spray special pentru odorizarea camerei, hainelor, pantofilor ce avea un parfum floral imbietor.
Tot in acel spatiu erau frumos aliniati 2 perechi de papuci de camera, cu sigla hotelului, si alte 2 perechi de papuci de baie, care zilnic erau inlocuiti.
Am uitat sa precizez ca zilnic se facea curatenie, se schimbau asternuturile, kimonourile de noapte, papucii de baie folositi, periute de dinti cu pasta in mini flacon, razatoare de barbierit, hartie igienica, sapun si sampon la pliculet.
Despre baie, ce sa va spun, pe cat de mica, pe atat de utila si multilateral functionala:)
Era ca un fel de cabina uriasa de dus, toata din fibra de sticla, de puteai sa canti in voie, sa uzi peretii in liniste, desi draperia de la cada era pana in tavan, ca tot nu te certa nimeni. Singurul dezavantaj era la inaltimea cazii, caci daca aveai cam 1.90 nu cred ca puteai sa faci dus decat baie in cada, ca riscai sa dai cu capul de sus :)
In baie era un dulapior pe care stateau frumos aliniate zilnic: 1 periuta roz, alta bleu sau laba cu cate o mica pasta de dinti (necesara intr-o zi), 2 razoare de barbierit (nu BIC, ci marca hotelului:), un tub de suma de ras, pliculete de sapun si sampon, desi nelipsitul dozator de sapun-sampon era si el prezent langa chiuveta.
Spun multilateral functionala caci bateria de la chiuveta era comuna cu cea de la dus, la cada nu era decat agatat dusul. De la baterie in partea dreapta se comuta la chiuveta sau la dus, iar in stanga se regla temperatura.
Am lasat la sfarsit sa savurati descrierea celei mai impresionante piese de rezistenta din baie, respectiv tronul, WC-ul pe romaneste sau cum ii spuneau japonezii la toaleta rest room. Sa mori de ras, nu alta. Pai ce acolo e relaxare, poate la ei asa o fi … sau or fi imprumutat de la americani, dar eu stiu ca la ei camerele de odihna, unde se ia pauza, se cheama rest-room, iar toilettele sunt toalete :)
Sa nu radeti sau sa ma credeti nu stiu cum, dar ce va povestesc acum e purul adevar. Si sa stiti ca japonezii sunt cei mai tari in modele de toalete. Si la ei la TV daca nu faceau reclama la fel de fel de ciudatenii, de modele, care mai de care mai sofisticate, de nici de unde sa tragi apa nu stiai.
Pe unde am fost in: magazine, temple, restaurante, sala de spectacole, nicaieri nu era unul sa semene cu altul. Unul mai ingenios, mai plin de butonase, senzori, dozatoare de parfum, de servetele si hartie, cum nu-ti puteai inchipui.
Dar sa va zic de cel din rest-room-ul nostru :) Imediat ce te asezai pe capac apa incepea sa siroaie, ca si cand cade cu galeata ploaia. In stanga, era un adevarat pupitru de comanda ce trebuia manuit cu indemanare daca nu vroiai sa ai o surpriza mare. Noroc ca acea telecomanda era bilingva englezo-japoneza ca altfel circ iesea pana ne prindeam noi cum functioneaza. M-am crucit! Avea buton de stop, stand-by si... nu play, ci wash:))))) Ceva similar cu un casetofon sau statie cu butoane de baza: play, stop si stand-by. Aceasta asa zisa telecomanda de la noi din camera sa zicem ca era mai rudimentara, dar in alta parte era mult mai complexa: cu parfumare, cu reglare a jetului, cu curatare automata, te doare capul ….
Dar ce m-a distrat cel mai tare a fost faza cu wash de 2 feluri: unul pentru dame s-altul pentru domni, unul pentru spray-ere si altul pentru... recreere, nici nu stiu cum sa-i zic. Daca avea si buton pentru reglarea presiunii apei, va dati seama in ce secol traiesc ei si noi... la cati ani lumina fata de ei?
Una peste alta, ne-am distrat copios in prima seara pana am invatat sa butonam acea telecomanda.
Intr-un restaurant superb, frantuzesc, ,,Le Fleur'' , la etajul al 15 lea in gara Kyoto, click aici unde am luat masa intr-o seara, imi aduc aminte ca am intrat la toilette si Dumnezeule, radeam de una singura in oglinda, caci nu stiam pe ce sa apas, cand, la un moment dat, m-am sprijinit de un perete, fara sa-mi dau seama ca acolo e un senzor si a inceput sa se traga apa singura.
Sau in uriasul magazin de vreo 10 etaje Yodobashi Camera din Osaka click aici sau click aici, dupa ce hoinarisem noi vreo 4-5 ore, a trebuit sa vizitez vrand nevrand si rest-room-ul lor. S-acolo ce curatenie…. Dar acolo m-am descurcat ca era mai simplu. Am vazut un simbol de manuta verde pe un perete. Cum l-am atins s-a colorat in rosu si gata apa a pornit. Ati vazut ce simplu si iginenic e la ei!
Dar sa revin cu unele completari legate de hotelul Shin-Osaka Honkan.
M-a impresionat frumosul decor de pe fiecare masa din holul hotelului: aranjamente florale cu orhidee, crini ne intampinau in fiecare dimineata la micul dejun. Am uitat sa precizez ca si in camera am avut o vaza in miniatura cu o orhidee proaspata in fiecare dimineata.
La receptie era un cosulet cu pieptanase albe, ce le puteai folosi si ca agrafe de par, cu sigla hotelului, iar in alt cosulet erau elastice de par, ce ti se ofereau gratis.
La intrarea in hotel, in partea stanga era un dozator cu ceai fierbinte tot timpul si altul cu servetele umede fierbinti, dintr-un material alb ca de prosop plusat. Prima data cand am fost la un restaurant, sa nu radeti, eu le-am asemuit cu o rulada alba de nuca de cocos, asa de apetisante aratau :) Si cand am aflat de fapt ce sunt... mi-a trecut pofta instantaneu de prajitura!
Imediat era sala unde serveam masa (totdeauna numai meniu european, n-am indraznit in nici o dimineata meniul lor, desi pe parcursul sederii am servit si mancare japoneza).
Micul dejun european continea: omleta sau ou fiert, un fel de salam sau sunca feliata, salata de varza, rosii cherry, castraveti, gem de afine sau un fel de finetti ,,milk jam’’ se numea. Iar de baut ceai japonez sau pliculete de Lipton, cafea, lapte, iaurt. Deci destul de bogat pentru masa de dimineata.
Va spuneam de micul dejun japonez ca intr-o dimineata ma batea gandul sa-l incerc, dar cand am vazut cum se mananca mi-a pierit cheful. Am tras cu ochiul la un japonez si mi-a venit rau. Intr-un castronel si-a pus un ou crud, l-a batut bine-bine, a turnat niste otet rosu foarte sarat dintr-o sticluta, le-a amestecat pe toate, apoi amestecul l-a turnat peste un bol de orez fiert. In secunda urmatoare am jurat ca nu ma voi atinge de asa ciudatenii. Ma rog, in meniul japonez mai era si peste crud si o zeama de-a lor cu fiertura de alge si macaroane... brrr... am incercat si eu ciorba-supa asta dar o data la pranz. Si nu mai mi-a trebuit.
Dar sa va continui periplul prin hotel.
In partea dreapta a receptiei era o mica biblioteca si o zona unde puteai sa te conectezi la internet folosind calculatoarele din holul hotelului, noi oricum aveam weirless in camera si stateam noaptea de vorba cu copiii pe skype pana ni se inchideau ochii.
Tot langa receptie era o zona cu canapea si fotolii unde puteai sa te relaxezi privind la TV sau sa studiezi pliantele si hartile cu cele mai interesante temple, castele, obiectivele cu interes turistic ridicat, iar pe un alt hol o zona special amenajata pentru propria gospodarire: masini de spalat cu uscator, masina de calcat si masa de calcat, contra cost bineinteles.
Ce mi-a placut la acest hotel a fost intimitatea lui, faptul ca era mic, cochet, curat, iar personalul te intampina tot timpul cu zambetul pe buze.
Am uitat sa va spun ca etajul 5 al hotelului era rezervat numai doamnelor, fiind tot etajul populat cu camere special numai pentru cazarea doamnelor. N-am prea inteles cum sta treaba la aceste camere, dar am dedus ca doamnele singure probabil ca au acces la acel etaj, sa nu fie deranjate, perturbate, poate doar japonezele lor, ce erau in interes de serviciu sau si alte doamne, nu prea mi-a fost clara chestia asta.
Din cate am inteles la ei exista si vagoane roz, speciale numai pentru reprezentantele sexului frumos, numai ele au acces intre anumite ore, de dimineata, cand traficul este foarte aglomerat si ei forfotesc, ducandu-se la serviciu.
Un alt amanunt care mi-a scapat din vedere, o chestie care pe mine m-a frapat mult. De cate ori ne intorceam din oras la camera, receptionera sau receptionerul imi oferea ,,pachetelul for lady’’ in care erau 1 plic cu un saculet de lavanda si 4 pliculete: gel de dus, crema de corp, gel de curatat fata si crema pentru fata. Noroc ca o data sau de 2 ori ne-am intors in camera la ora pranzului, ca in rest numai seara reveneam la hotel, caci altfel ma intorceam cu o colectie bine meritata de suveniruri japoneze ,,pachetele pentru doamne’’:)
Gradina cu terasa de la intrarea in hotel era de asemenea superba, cu un gard viu de-un verde crud si cu o multitudine de flori roz, de ziceai ca sunt leandrii pitici. Mi-a parut rau ca nu am reusit sa ne savuram macar intr-o dimineata cafeluta sau suculetul la una din mesele de pe terasa, dar... asta e... Cu alta ocazie poate... :)
Dar mai multe despre gradini, parcuri, castele, temple intr-o noua continuare... in review-ul viitor, va astept sa ma cititi cu dor :)
Trimis de dananecula in 01.07.10 23:13:25
- A fost prima sa vizită/vacanță în JAPONIA
39 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dananecula); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest review
39 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Rog așteptați...
Domo arigato gozaimasu, webmaster-san!
Mi-ai facut o surpriza teribila si m-ai magulit de tot cu superlativul, , exceptional''.
Pentru ca acestui site webmaster tu i-ai dat viata, merita sa i se aduca cat mai multe informatii utile, care sper sa fie de folos cat mai multor cititori.
Am scris din suflet, cu mare drag despre o locatie care acum un an daca-mi prezicea cineva c-o sa ajung n-as fi crezut vreodata. Si totusi un vis frumos a devenit realitate, pe care putin, cate putin, incerc sa v-o impartasesc voua, tuturor celor indragostiti de calatorii.
O rugaminte webmaster, poate ma ajuti sa inserez link-ul catre acest hotel
click aici, ca in descriere am omis.
@dananecula, imi place cum descoperiti minunile Japoniei, inteleg ca ei sunt tare departe de noi ( sau noide ei...). Pentru mine e o destinatie mai putin probabila, cel putin nu in viitorul apropiat, dar mi-a placut ce am citit, prin urmare ai toata aprecierea mea, atat cat iti pot da!
inserat linkul hotelului in review. Validarea pozele incarcate urmeaza cat de curand.
superba destinatie, superb povestit Dana. pacat ca nu pot vota de doua ori. Mi-ar fi placut sa fiu si eu acolo in bagajele tale, ai avut norocul sa mergi intr-o tara la care eu doar pot sa visez. Felicitari
Ooo, ce vis frumos... si ce realitate si mai frumoasa... suntem pe urmale tale si asteptam urmatoarele episoade ale serialului! Vacante la fel de frumoase!
”Mi-ar fi placut sa fiu si eu acolo in bagajele tale
Sanziana, daca nimereai fix in bagajele sotului si ni te pierdeai pe acolo??
Mii de multumiri tuturor celor ce m-ati votat !
Din tot sufletul ma bucur ca v-am relaxat si bine-dispus cu a doua parte a povestirilor mele adevarate despre excursia noastra in Japonia.
Pentru cei ce au ratat prima parte le recomand cu caldura, daca au rabdare, sa inceapa cu inceputul foiletonului meu 
click aici
Lecturare placuta !
”Sanziana, daca nimereai fix in bagajele sotului si ni te pierdeai pe acolo??
da, da-ti dai seama ce impresii de calatorie interesante ar fi putut scrie dupa aia?!?
Mi-era dor de povestile tale frumoase si atat de savuroase. Un inceput vesel pentru o dimineata mohorata, am ras cu pofta citind despre peripetiile voastre, imi inchipui ca aveati impresia ca sunteti pe teren minat si orice pas sau gest trebuia facut cu grija de teama de a nu gresi sau pentru a nu avea surprize nedorite. Plecaciuni si... mai vreau...
dananecula - san ( ca sa citam pe cineva ) - foarte tare !!!
Sigur exista tara asta ?
Multumesc pentru aprecieri krondia si ai dedus bine starea noastra ,,ghimpata'' pe terenul minat de japonezi : ) Sunt muuulte ciudatenii de povestit ce-am tot vazut pe-acolo. dar rabdare...in cateva zile urmeaza o noua continuare
@presario-san
Tot n-am fost suficient de convingatoare
din cat de stufos am povestit oare
))
Poate cu pozele o sa te conving mai tare
Si daca ai rabdare va mai urma o continuare
sa vezi cate minunatii exista-n Tara Soarelui Rasare
Pe care noi probabil 10% le-am vazut asa, in mare...
Caci vizite la cateva temple noi nu am ratat
chiar si impunatorul castel Osaka l-am vizitat
dar sa nu dezvalui totusi chiar prea mult
C-o sa urmeze s-alte locuri care mi-au placut mult, mult ...
Arigato gozaimasu, pentru aprecieri !
dananecula - ai fost suficient de convingatoare din prima.
Plecaciuni "japoneze".
Hai cu pozele, nu ne mai tine in tensiune.
”La final a apasat pe nu stiu ce buton ascuns, dupa care in secunda urmatoare, automat s-au intors toate scaunele in directia de mers, unde se afla locomotiva
, ce tehnologie este la niponii "astia", te uimesc. Astept si urmatoarele povestiri cu mare interes!
Danuta, draga mea, iti acord un mare vot din toata inima! Iti trimit "online" 400 de buchete cu orhidee si crini. Minunata aceasta experienta a ta, sper sa reusesc si eu sa vad aceasta tara atat de indepartata de noi, si la propriu, si la figurat.
Super povestioara asteptam continuarea, ma asteptam eu la ceva frumos dar te-ai intrecut pe tine, parca te simt ca ai foarte mult de povestit si noi asteptam nerabdatori continuarea.
Bravo si de la mine 400pma (cam putin)
Daca asi fi putut te-asi fi votat de trei ori: odata pentru review, a doua oara pentru ca mi-ai amintit de excursia noastra in Japonia din 2006 si a treia oara pentru poza cu copiii. Am mers si noi de doua ori cu Shinkansen trenul rapid si amanuntele date de tine m-au frapat si pe mine. Aveam vagonul 4, cifra era inscrisa pe peron si trenul a oprit fix acolo. Aveam emotii ca n-am sa-l pot lua daca opreste mai departe caci eu nu puteam fugi si stiam ca sta putin in statii. Fiind ora 8.30 dimineata vagonul s-a umplut inafara grupului de turisti romani de multi functionari japonezi in costum si cravata care strabateau zilnic 2-300 km la si dela slujba. Controlorul le-a adus fiecaruia cate o caserola cu micul dejun si o sticluta cu ceai care erau incluse in costul/abonamentului de tren. Au mancat si baut in liniste si au adormit imediat pana cu cateva minute inainte de statia la care trebuiau sa coboare. Au sarit ca niste arcuri si s-au dat jos din tren. Doua eficientizari: nu-si pierdeau timpul acasa sa manance si-si completau somnul in tren ca sa nu aiba timpi morti. Dar noi? Mic dejun lung acasa, la-la-la si ha-ha-ha in tren. Pun doua trei poze cu trenul.
WC-ul in tren era de o curatenie desavarsita.Nu era computerizat ca la hoteluri dar avea o antecamera sa te speli pe mana inainte si dupa folosire iar in spatele scaunului era un jghiab si o tasnitoare ca sa te speli imediat dupa. Deci te speli de trei ori. Ce ziceti, comparativ cu toaletele din trenurile noastre de acum zece ani? De cand suntem in UE sunt curate si s-au civilizat si oamenii. Tot intr-o gara am gasit si un WC turcesc cu gaura, exemplar de curat, cu cuveta in cabina si alta in holisor ca sa se spele japonezul de doua ori.
Cat despre copii, ca toti asiaticii mici, sunt superbi. Caut prin fotografii si va pun o poza cu un grup de japonezi micuti la o actiune ecologica intr-o gara.
multumim de review... asa aflam concret unde ne situam... comparativ cu altii ; ti-am citit impresia ...fascinata !
@Michi
Cu Shinkansen nu am avut placerea sa ne plimbam, caci era cam scump si am preferat doar sa-l vizualizam, sa-l pozam si sa-l admiram, caci costurile erau destul de piperate pentru acest tip de tren de mare viteza.
Cat despre motaiala unora si dormitul (in tren sau autobuz) de-a binelea al atator japonezi, intr-adevar asa e. Dupa cum v-am spus, sunt o gramada de chestii care le-am surprins la ei si mi le voi reaminti cu haz pe parcurs. Ai perfecta dreptate! Si daca merg o statie de tren, adica circa 15 minute, vezi cum juma' de vagon, in secunda in care s-au inchis usile, au adormit instantaneu, iar in minutul in care s-a anuntat statia urmatoare, parca progamati, au deschis ochii, s-au ridicat si au coborat. Incredibil dar adevarat! N-ar sta degeaba o clipa in mijlocul de transport! Daca tineretul nu poate motai, in schimb de te uiti la ei, marea majoritate butoneaza telefoanele mobile, altii citesc, unii asculta muzica, iar generatia peste 40 ani o vezi odihnindu-se in timpul calatoriei. La ei timpul costa, deci trebuie fructificat orice minutel. Este pretioasa orice secunda! Dar sa nu credeti ca ei totusi nu se distreaza in cursul saptamanii, dupa orele tarzii de program. Vorbesc in special de tineret!
Cel mai tare m-a distrat intr-o seara, cand ne-am oprit pe la ora 21. 00 sa mancam pe o straduta plina de restaurnate, animatie, galagie, forfota si vanzolela de japonezoi in ambele sensuri .
Vis a vis de restaurantul cu pricina, era un ditamai localul plin de jocuri pe calculator, jocuri din alea de bagi fise si conduci masini sau motorete, pe care dornica l-as fi pozat, dar ,,Sorry! No photos!'' mi-a raspuns un dragutel de japonez. Doar cand a deschis usa la un moment dat, am tras iute cu ochiul si am vazut harmalaia din interior, m-am crucit. Nu mi-a venit sa cred: o mare de oameni cu par zburlit, barbati in costum, la cravata, camasa alba, sacou negru, jucau de mama focului la jocurile acelea pe calculator de ziceai ca sunt copii nostri ahtiati dupa raliurile de masini. Si era o galagie!!! Mama-mama, ca la bursa, nu alta! Va dati seama cum se recreeaza tineretul nipon, de 25-30 ani, dupa orele inaintate de program...
Am lasat expre pentru week-end sa pot citi review-ul tau mai pe indelete!
Ce pot sa spun?
Senzational!
Am ras de multe ori citindu-ti randurile scrise cu mult haz si recunosc ca la proza esti si mai buna ca la versuri! M-a distrat treaba cu wc-urile japoneze si mai ales si incercam sa ma gandesc cum faceai vocalize, fericita in cabina de dus din fibra de sticla, udand peretii pana sus!
Cred ca o sa ai ce povesti nepotilor, cu siguranta!
O astfel de vacanta ramane in memoria fiecaruia pana in ultimile clipe, cred...
Felicitari si binemeritatul vot!
Votat. Pana acum cateva luni nu stiam de afa, asa ca nu mi-am notat impresii din calatoriile pe care le-am facut din 90 incoace. Poze am destule. Am sa incerc cu ajutorul lor si al programului excursiilor sa adun cateva idei si incet, incet sa le postez. Voi avea si eu beneficiul ca dupa ani sa-mi fixez ce am vazut. Era si timpul.
In JAPONIA nu am umblat seara pentru ca eram franta dupa o zi de mers si vazut. In Osaka intr-o noapte, la et. 37 am auzit usa de la baie trantita la interval de 20 de minute. A doua zi la receptie ne-au zis ca au fost rafale de vant pe mare, aiurea, au fost doua cutremure neluate in seama de ei. Ei sunt foarte umblareti la toate varstele si asa cum guzganesc in Europa asa fac si acasa. Tot timpul vezi grupuri de japonezi in special cei in varsta - pe fata carora nu poti citi varsta - mergand la temple sau vizitand orase.
Ai observat amprenta genetica? Dupa o anumita varsta femeile umbla cu baston. Ghida ne-a spus ca sufera de gonartroza (genunchi) dar asta nu le opreste sa viziteze.
Draga Michi,
Intr-adevar am vazut in Kyoto, mai precis in Gion, pe strada cu ,,dedicatie a gheiselor'' si cateva mamaitze japoneze in baston, iar altele ce mergeau batz, elegante si mandre de kimonoul si papucii lor de lemn. Sincer, cred ca aveau in jur de 50-60 ani si nu pareau a le deranja nimic din ce le inconjoara. In ciuda faptului ca marea majoritate a femeilor japoneze au renuntat la straiele lor traditionale, restul fiind foarte moderne prin tinuta, dar cum calca ... sa nu va spun, totusi unele mai pastreaza savoarea traditionalismului kimonourilor pe care le imbraca cu drag.
Japonezele, mai ales tineretul feminin, incearca sa mearga pe tocuri, dar ...vai ... te buseste rasul cand le vezi cum stalcesc picioarele, de zici ca au calcat in strachini. Incearca sa imite probabil manechinele de pe podium
A propos de mamaitzele nipone, cel mai mult m-a frapat o batranica ce nu avea baston, ci o adevarata masinarie multifunctionala. Un fel de baston cu ghidon si cu scaunel, ca o mini-trotineta.
Pe ghidon se sprijinea cand se deplasa pe strada, iar cand obosea, se oprea si se aseza pemini-scaunelul ei ingenios. Era cam saracacios imbracata, dar cred cu o inima mare. Noi asteptam autobuzul in statie si am urmarit-o pana a ajuns langa noi. Am vazut cum a scos o punga cu ceva de mancare si i-a intins-o unui adolescet ce astepta si el autobuzul in statie. Am dedus ca pachetelul respectiv il inmanase baiatului ca un fel de imparteala, pomana, caci acela s-a inclinat in fata batranei, i-a soptit ceva in limba lor, dupa care s-a apucat sa manance merindele primite.
Numai ciudatenii mi-a fost dat sa-mi vada ochii!
Am ramas cu gura cascata la pataniile tale japoneze.
Draga mea @dananecula, ai fost o privilegiata ca ai ajuns in Tara Soarelui-Rasare, este o sansa la care nici macar nu indraznesc s-o viseze multi dintre noi! Noroc cu tine si cu acest minunat AFA ca putem afla despre o destinatie, pe cat de indepartata, pe atat de fascinanta!
Sa-ti pui la presat o orhidee, sa ne-o arati la o viitoare intalnire!
Superb! cu litere mari cat o pagoda japoneza...imi pare rau ca salariul meu de bugetar mic cat un arbore bonsai nu-mi permite sa fac si eu excursii exotice dar le traiesc prin vorbele tale alese, ca si cum as fi acolo! Nu stiu inca cum trebuie sa te votez, dar sa-i dea cineva un vot si din partea mea(web masterul, de exemplu)...
Dorgo
@dorgo, imediat sub review ai o rubrica
”EVIDENTIATI IMPRESIILE CU ADEVARAT UTILE!
Daca impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, eleganta sau calitate folositi linkurile de mai jos, prin care puteti acordati un BONUS in Puncte de Multumire-Apreciere (PMA) review-ului.
NB 1) Votati doar review-urile RELEVANTE. NB 2) Eventualul vot este ANONIM.
Va place review-ul? Votati-l: --- UTIL/BUN --- F.UTIL/F.BUN
in functie de cat de mult ti-a placut ce s-a scris apesi pe UTIL/BUN sau pe F.UTIL/F.BUN acordand astfel 200 respectiv 400 PMA userului respectiv
Ghida noastra japoneza licentiata in engleza era casatorita cu un tehnician ortoped care castiga foare bine realizand proteze si alte dispozitive ajutatoare pentru mers. Nu aveau copii, pe care-i amanasera pentru ca si-au facut o casa cu trei etaje. Nu era un bloc ci un simplu apartament cu cate 28 mp pe etaj. Cumparasera 30 mp de teren mai la marginea unui oras si au dat 3000 dol/mp (la noi in 2006 in plina explozie imobiliara in Primaverii sau Kiseleff era max. 1500 eu/mp, adica atunci 2000 dol/mp). Nici vorba de curtea traditionala cu cascada, pod curbat si ciresi in floare.
Dealtfel inafara de parcurile generoase in care-si petrec timpul liber asezati pe o prelata de plastic albastra in orasele mari numai la temple si casele traditionale au curti; in rest blocuri ametitoare. Nu au teren.
@dorgo
Jobul a fost cel care ne-a indreptat pasii catre Tara Soarelui Rasare, respectiv un traning de 3 zile in Osaka. Iar Dumnezeu pot spune ca ne-a ocrotit pe tot parcursul calatoriei noastre s-apoi sa ajungem cu bine inapoi acasa, singurul incident neplacut fiind pierderea bagajului sotului meu, care nu poate ramane decat o amintire hazlie dintr-o luuuunga calatorie
@Trandafir1970
Acum realizez ca o floricica n-am luat ca suvenir, decat poze, poze si iar poze la flori, dar sa iau macar una de amintire nu mi-a trecut prin cap, caci atatea ore de zbor m-am gandit c-o sa se ofileasca. Sa stii ca prin cap imi trecuse sa iau ceva altoaie, dar cred ca ajungeam cu ele ierbar pana acasa
@Michi
Bineinteles ca ne-am documentat si in privinta locuintelor la ei. S-am aflat ca cine are o casa e maaaare, adica castiga foarte bine, caci la ei chiriile sunt foarte scumpe, iar casele nu mai vorbesc.
Case am vazut intr-adevar foarte putine in orase, mai multe pe la periferii sau aproape de orezarii (culturile lor imense de orez).
Dar cine are o casa si curte de 6 m x 6 m, unde isi poate planta un cires este deja... boier.
Oricum salariile lor nu se compara cu ale noastre: un salariu mediu = 2500 EURO, de aceea noua ni s-au parut toate scumpe.
O apa plata=500 ml = 150 yeni = 6 RON (la noi=2 RON), o halba de bere = 750 yeni = 30 RON, un pranz obisnuit (o supa-ciorba fiertura de alge + felul 2, cam un fel de moniul zilei la noi) = 1200 yeni = 50 RON.
Deci... comparati si va minunati!
@dorgo, draga membru AFA, bine ai venit in familia noastra, a site-ului AFA
AFA = comunitatea AmFostAcolo
Dar PMA, fara suparare, stii ce inseamna?
Dana, explica-i tu lui Dorgo ca si eu fiind noua mai am lipsuri la regulament dar la PMA, ce-mi place votez imediat. Citind best-sellers-urile catorva useri nu mai am nevoie de beletristica, sunt cateva talente - nu are rost sa spun care, ca sigur pe unii nu i-am citit. Si eu sunt de vreo trei luni pe-aici dar m-a prins...
Ti-am citit pe nerasuflate impresiile despre vacanta exotica avuta si sincer te invidiez.
Astept continuarea si te felicit cu maxim de puncte!
Multumesc tare mult corinne pentru aprecieri si pentru maximul de puncte acordat
Sper ca ai citit si prima parte a impresiilor mele despre Japonia (dar mai ales primul meu zbor nemaipomenit de 2+12 ore...,,Zbor spre tara Soarelui Rasare'') si sper sa-mi fac timp cat de curand sa-mi continui povestile si peripetiile, impresiile si amintirile din frumoasa Japonie....
Pana atunci va doresc tuturor vacante frumoase, caci... doar suntem in plin sezon de concedii, nu ?
Si trebuie sa ne incarcam tolba cu amintiri, poze si impresii de neuitat din locurile pe care le vom colinda in vara aceasta
@all
Asa cum v-am promis, intr-adevar, cam dupa o lunga asteptare, am revenit, descarcandu-mi tolba cu una din minunatele amintiri din Japonia, despre care puteti citi facand click aici
Sper sa va placa si sa mangaiati macar virtual frumoasele caprioare din Nara.
@All
Si despre Buddha de veti vrea
S-aflati acum putin cate ceva,
V-am pregatit un nou review ce sper sa placa
Iar pozele urmeaza chiar pe data.
Sa stati aproape, ca mai am ceva pe teava
Despre Kyoto, temple si gheisele degraba
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată