Ni hao, Taipei. Park Hotel-here we come

TIPĂREȘTE

Buna seara/dimineata,

Bine v-am gasit.

Am sa incep prin a va spune scopul si durata vizitei :) :)

Anul trecut, pe cand imi organizam vacanta de la Roma, am avut norocul sa intru "din greseala"pe site-ul AFA. Lucky me :)

Un domn, parca Cristian, m-a ajutat f mult cu review-urile dumnealui, foarte bune, specifice, cu itinerarii pe zile, care imi demonstrau ca a fost intr-o alta viata un adevarat strateg :). Multumesc!

Mi-ar placea sa va impartasesc impresii din calatoriile mele, astfel incat, atunci cand voi avea nevoie la randul meu de sfaturi, indrumari, sa pot apela la dvs fara a ma simti vinovata ca nu dau nimic in schimb. Asa sunt eu, fata buna :)

Si pentru ca imi place sa-mi fac o intrare spectaculoasa... si ca orice Leoaica care se respecta (am vazut ceva comentarii f haioase ale unui domn cu un baietel leu turbo) "TAIWAN, HERE I AM".

"Ni hao Taipei" - sau vorba englezului de la Targu Jiu (asa cum spune un bun amic) - "buna ziua Taipei".

Am avut sansa, ca in luna februarie, sa fac parte dintr-un grup de romani, care au mers la un congres pe teme medicale la Taipei.

Nu am participat de loc la organizarea deplasarii, dar pentru cei interesati, pot da datele de contact ale agentiei de turism, si costurile aproximative.

Asadar sa incepem:

1. calatoria - a fost lunga, practic am facut 24 de ore pe/intre avioane. Am zburat cu KLM, cu escala la Amsterdam (deja aeroportul de aici este prietenul meu cel mai bun, anul trecut in drum spre Chicago, am petrecut 6 ore printre lalele si oameni de toate natiile; de data aceasta am stat doar 4 ore), apoi Hong Kong pt alimentare, si dupa un zbor de 11 ore am "debarcat" la Taipei, in 15 febr ora 18,40 ora locala (care era cu 6 ore inaintea orei Romaniei). Aeroportul mi s-a parut relativ mic si comunist, n-am gasit alta rima :).

Ne-am intalnit cu reprezentanta agentiei de turism din Taiwan, care ne-a condus catre autocarul care urma sa faca transferul catre hotel. In autocar, minune, la toate geamurile erau perdelute de catifea cu "motocei", vorba lui Creanga. Michelle, asa o chema pe ghida, ne-a dat cateva detalii despre Taipei, raspunzand la tirul, pus pe "foc automat" de intrebari, al nostru. O fire foarte vesela, potrivita pentru cea de ghid. Dupa cca 30 min am ajuns la hotel, Park hotel. Nu am reusit sa-mi fac o idee despre oras, deoarece ploua si era noapte.

2. cazarea - hotelul de 4 stele era situat in zona Da'an, la 2 minute de mers pe jos de cea mai apropiata gura de metrou si la o statie de metrou de zona centrala, fitzoasa a orasului. Receptionerii aveau deja datele grupului nostru si ne asteptau cu cardurile de la camerele, unde eram deja cazati. Am avut "norocul"sa fiu cazata intr-o camera fara sot la etajul 12 (hotelul avand 18, cred), aparent fara importanta, dar s-a dovedit ulterior ca toate camerele de acest fel au vederea in fata, catre un bulevard f circulat, cu liniile de metrou/tren suspendate, in dreptul geamurilor de la nivelul 2 sau 3, ceea ce insemna putina galagie. Camerele cu sot aveau vedere in spate, catre faimosul Taipei 101- turnul al doilea ca inaltime din lume (sau Taipei ioi cum spuneau ardelenii nostri din grup). Camerele erau f spatioase, baia cu tot ce trebuie, nimic in plus sau in minus fata de un hotel de 4 stele obisnuit. Desi... daca ma gandesc mai bine as putea pomeni de faimoasa toaleta TOTO care facea de toate (sau, ma rog, aproape de toate :) inclusiv canta).

3. Micul dejun s-a servit intr-o sala comuna cu receptia si holul de la intrare, ceea ce inseamna ca era racoare.

De fapt laitmotivul excursiei a fost"racoare". Poate ar fi trebuit ca titlul review-ului sa fie "Racoarea din Taipei". Pe scurt, la ei era iarna, dar ploua si temperatura era intre 11 si 14 grade C. Peste tot, in hotel, in metrou, in taxi, in restaurante batea un usor alizeu care racorea atmosfera "incinsa" de gradele de afara. Cred ca taiwanezii au un alt metabolism, pentru ca altfel nu-mi explic cum puteau merge cu geaca, cu blanita si cu picioarele goale in flip-flopsi, si cu aerul conditionat cu reglare automata in hotel la 18 grade. Brrrrrr!!! Sanatate curata, de care am beneficiat cu gratie, la intorcerea in tara, cand am bolit, curat romaneste, 3 zile. Dar n-a contat, am vazut Taipeiu'!!!

Micul dejun, desi acelasi in fiecare dimineata, era f diversificat. Avea o sectiune cu mancare tipic chinezeasca (alge, boabe de ginseng, supa cu tot felul de adaosuri, oua rascoapte cu o culoare cam ciudata - au fost singurele pe care nu le-am gustat, orez, "shaorma"cu tot felul de legume trase in tigaie si muguri de bambus, si multe alte feluri, care habar nu aveam ce erau, toate, alaturi de boluri cat o ceasca de cafea si farfurioare cat cea de la ceasca de cafea), cat si una cu mancare cu specific european (celebra omleta, carnati, bacon prajit, oua, branza, iaurt, f putine legume: de fapt erau doar felii transparente de rosii decojite). Cafeaua nu era prea buna dar era calda si mirosea a cafea, in schimb ceaiurile erau minunate (in special cel de iasomie). Ca o curiozitate, faceam comparatie intre cantitatea de mancare ingurgitata de chinezi, pe farfurioarele alea micute si cea pe care o mancam noi, pe farfuriile care puteau foarte bine sa serveasca drept platouri. Ha. Datorita acestui fapt (cred), nu am vazut in tot Taipeiul, un taiwanez care sa aibe mai mult de 50-60 kg. Ce-i drept erau si mici de inaltime, m-am simtit si eu in largul meu, la cei 158 cm ai mei.

Mai puteti? Bineeee!!!

Ospatarii erau f pe faza, imediat debarasau farfuriile, nici macar nu vedeai cand, pt ca atunci cand te intorceai la masa cu fructe sau mai stiu eu ce, nu mai gaseai farfuria goala pe masa. Sefa de sala, JoJo, era f haioasa si incerca sa invete cuvinte romanesti.

4 Internet - desi pe TripAdvisor, hotelul era trecut ca avand WiFi in toate camerele, s-a dovedit ca nu era chiar asa. Era doar internet pe cablu. Dar la etajul 2 era un centru de conferinte, cu 4 calculatoare, ultimul model de "mar", cu imprimante, cafele, ceai, prajituri, ziare, harti etc. Am intrebat la receptie de WiFi, mi-au spus ca nu este decat la etajul 2 sau in receptie. Nu mica mi-a fost uimirea, cand a doua zi, la intoarcerea in camera, am gasit un modem, sau cum s-o fi chemand, care asigura si WiFi. Asta ca sa vedeti ce fel de oameni erau. Binevoitori, proactivi, glumeti, tineri, buni vorbitori de lb engleza (spre deosebire de cei de la Beijing; dar despre asta in alt film).

Si asa cum Sheherezada sfioasa tacu, cand zorile aparura (pentru cei care au crescut cu celebra "O mie si una de nopti") asa si tastatura mea se opreste. Cu promisiunea sa revina cu impresii de calatorie, obiective turistice, ni hao-isme si xie xie-isme (by the way - xie xie inseamna multumesc in mandarina).

Pe curand

Va las in compania pozelor

C :)

- -

Episodul 2: vezi impresii

---

VIZUALIZĂRI: 2609 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI