Mexic, partea doua

TIPĂREȘTE

Am ajuns in a cincea zi a excursiei, de fapt a treia daca tin seama de doua zile pierdute cu drumul.

Xochmilco sau orasul cu gradini plutitoare se afla la 15 km de Mexico City si ofera o plimbare pe canale in ambarcatiuni usoare decorate cu fori. Dupa incordarea si efortul resimtit la piramide deconectarea si ambientul au fost bine venite. La prima vedere ai zice ca e o afacere strict comerciala dar canalele sunt ramase din vremea aztecilor care isi aveau capitala pe pamantul smuls din apele unui lac. Pe atunci, pe canale circulau canoe care aprovizionau cu marfa capitala azteca Tenochtitlon In orasel am vizitat Manastirea San Bernardino construita de calugarii franciscani veniti sa crestineze pe indigeni in sec. XV.

Taxco este un oras de munte, situat la o altitudine cuprinsa intre 1700 si 2000 m aflat la mijlocul distantei dintre Mexico City si Acapulco (cca 150 km) Populatia sa este de cca. 50000 oameni din care au ramas in urma decimarilor si casatoriilor mixte numai 5% azteci. Orasul a fost fondat in 1524 de conchistadorul Hernando Cortes care a dezvoltat mica asezare azteca si a deschis in apropierea orasului mine de argint, aur si cupru la care i-a pus pe indigeni sa lucreze in conditii de exterminare. Inafara de pitorescul asezarii, Taxco este renumit pentru atelierele de prelucrare a argintului care aici ajunge la cea mai mare puritate din lume, 99.99%. In bijuterii se aliaza la 0.925, reprezentand 92.5% argint si 7.5% cupru, altfel obiectul este casant. In oras sunt 1000 de magazine de vanzare a bijuteriilor de argint cu modele pre-hispanice puse in evidenta de pietricele semipretiase. Mi-au ramas ochii si sufletul la o garnitura formata dintr-un colier, cercei, bratara si inel reprezentand un sarpe cu pene stilizat, din argint cu intarsii de ametist. Prea scump: 150 dol. N-as fi adus aminte de aceasta poveste daca dupa doua zile, facand o croaziera in Acapulco nu s-ar fi urcat pe vas un localnic care despaturind un ziar mi-a oferit garnitura la 25 dol. Sunt treisprezece ani de atunci, garnitura a ramas de un alb stralucitor, fara nicio pata de carbonatare. Centrul orasului este dominat de parohia Santa Prisca si San Sebastian construita in 1750 de Joseph Borda un aventurier francez care a ajuns la o bogatie fabuloasa de pe urma extractiei argintului. Biserica este construita din piatra roz, are sculptate in jurul portalului scene din Buna Vestire iar in interior altare poleite in aur si argint. Strazile din oras sunt intortochiate si stramte, cu pante accentuate si pavate cu piatra neagra cu motive din Zodiac. In Taxco se tin in Saptamana Mare procesiuni care simbolizeaza patimile Mantuitorului. Barbatii carand in spate cruci masive de lemn, sunt biciuiti in timp ce urca stradutele inclinate pana la Biserica Santa Prisca. Femeile urca treptele sau pantele in genunchi netinand seama de ranile pe care si le provoaca. Cum am mai observat in alte locuri, in rugile mexicanilor este un amestec de paganism si crestinism, biserica catolica inchizand ochii la asemenea manifestari. Mexicanii sunt un popor prea patimas in credinta si comportament pentru a putea fi supus canoanelor catolice.

Acapulco este o statiune celebra la Oceanul Pacific situata la 400 km de Ciudad de Mexico. Orasul propriuzis are o populatie de 600000 de locuitori dar plaja a fost descoperita si lansata de celebritatile holywoodiene ale anilor ’60. Si cum placerea e mai apreciata daca este combinata cu afacerea, marii premianti ai Oscarurilor si-au deschis aici hoteluri si restaurante. Am fost cazati doua nopti intr-un hotel de patru stele foarte elegant. Camerele (erau doua: un leaving si o nisa mare pentru dormitor) aveau un mobilier simplu de culoare sable (bej deschis ca nisipul), la vremea aceea baia avea Jacuzzi (de care noi, mai tarani asa, ne-am minunat si nu l-am folosit decat a doua zi dupa ce ne-a instruit ghida), minibarul nu era cu lista de bifat ca in majoritatea hotelurilor ci “ ia si serveste, intra in prêt” iar terasa adanca, ferea interiorul camerei de caldura de afara si oferea ochilor o priveliste incantatoare. Dupa oboseala de la site-urile arheologice vizitate, la Acapulco programul a fost relaxat. Am facut o croaziera in golf cu un vas de agrement in care am fost serviti cu o gustare, un pahar de sampanie si sucuri naturale dupa pofta inimii si capacitatea de consum. De o parte si alta am vazut palate, nu vile, apartinand unor seici arabi sau multimiliardari americani. Printre ele vila lui H. Fonda, Fr. Sinatra, etc. In golf se practica surfing, skijet, iahturile eru scoase la plimbare si plajele particulare pareau pete de culoare din cauza umbrelelor multicolore. In Acapulco functioneaza o industrie a casatoriilor, a lunii de miere dar si a divorturilor. Este posibil orice, cu conditia sa ai bani. Cea mai mare atractie a constituit-o Quebrada, un spectacol in care am vazut cum tinerii sareau de pe o stanca inalta de 45m in apele involburate ale unei stramtori. Tinerii urcau desculti stanca inalta cu 15 praguri avand dexteritate de alpinisti si odata ajunsi sus, se aruncau in spuma apelor numai dupa ce calculau viteza valului care urma sa vina. Altfel, ar fi murit zdrobiti de stanci.

Monte Alban este un site arheologic situat in apropierea orasului Oaxaca in sudul Mexicului. De aici mi-au ramas mai multe poze (fara om ca figura centrala). Intre sec. VIII i. Hr si VI d. Hr. a fost capitala statului zapotec care la apogeu numara 30000 locuitori. Situat pe un platou nivelat artificial la 2000m altitudine, Monte Alban, un dreptunghi de 300x200 m, era incadrat de o serie de platforme cu scari, pante si temple. Avea o pozitie strategica dominand valea prospera care-l inconjura. Cu timpul a devenit un oras intins pe o suprafata de 6.5 kmp. Din motive necunoscute a fost parasit pentru ca peste o suta de ani, mixtecii , o alta populatie precolumbiana sa-l transforme intr-un mare cimitir. Pana la data excursiei nostre se descoperisera 220 morminte decorate cu fresce si impodobite cu bijuterii si obiete de aur, jad, argint, cristal de stanca. Cel mai cunoscut e Tumb 7, in care probabil a fost inmormantata o mare personalitate intrucat este o adevarata trezorerie. Am cautat cu indarjire craniul de cristal despre care citisem ca degaja energii reconfortante dar nu l-am gasit. Dupa decopertarea site-ului s-au pastrat numele ariilor din timpul excavatiilor: partea de nord, cea de sud, tumulusurile ordonate alfabetic in raport cu o mare piata centrala. Aici se gaseste cea mai veche scara din Mexicul precolumbian. Pe platforma, bine conservat se afla un observator astronomic care pe acoperis are practicate fante pentru studiul astrelor. Reamintesc ca aztecii aveau un calendar mai précis decat cele iulian sau gregorian. Foarte interesante sunt statuile dansatorilor facute cu 400 de ani inainte de era noastra, ornate cu baso-reliefuri. Aceste baso-reliefuri reprezita oameni goi, cu mainile contorsionate parand a executa dansuri sacre. S-a dovedit ca de fapt era reprezentarea prizonierilor chinuiti inainte de a li se lua viata. Datorita izolarii sale, Monte Alban a scapat de distrugerile conchistadorilor.

Oaxca este o regiune izolata in care s-au pastrat grupuri de populatii indigene care vorbesc 15 dialecte precolumbiene identificate ca zapotece, mixtece si altele. Din cei 3.5 mil locuitori ai statului Oaxaca, o treime vorbesc un dialect indigen, fata de 5-7% din totalul populatiei de 120 mil. a Mexicului. Din piata din Oaxaca mi-am cumparat de la o localnica cu trasaturi indiene un poncho lucrat de mana cu cativa dolari si niste statuiete de obsidian. In muzeul de la Oaxaca m-am interesat din nou de craniul de cristal. Fusese expediat la Britsh Museum pentru cercetari. Dupa ani de zile am vazut doua exemplare, (unul la Musee de l’homme in Paris, altul la British Museum) din cele 12 existente pe glob. Vraja insa se destramase caci s-a expertizat ca era o facatura din sec. XVIII.

Cholula este o mica localitate cu 35000 de locuitori in apropiere de Pueblo. Se ajunge pe o sosea la altitudine dupa ce se traverseaza muntii stancosi in care, acoperit de zapada se afla vulcanul Popocatepetl. Cholula dateaza din sec. III i. Hr ca mica asezare precolumbiana. Dupa cucerirea ei de catre olmeci prin sec. XI-XII d. Hr. se dezvolta rapid ajungand un important centru regional cu o populatie de peste 100000 locuitori. La sosirea lui Cortes in 1519, orasul avea 365 temple. Afland ca nobilii locali au pus la cale prinderea lui, Cortes i-a atras in piata publica unde a masacrat 6000 de luptatori si a inceput sa distruga orasul din temelii. In locul templelor daramate a ordonat sa se construiasca 365 biserici, cate una pentru fiecare zi a anului. Orasul fiind mic, nu s-au realizat decat 50 dar senzatia e ca pe fiecare strada dai de un lacas de cult. Aici se afla cea mai voluminoasa piramida din lume a carei baza este de 450 x 450m. cu inaltime de 65 m si care a necesitat 4.5 mil. mc. pamant. Constructia a inceput in acelas timp cu complexul de la Teotihuacan in sec. I i. Hr si s-a oprit in sec. XII-XIII d. Hr. Ea este formata din piramide suprapuse separate de cate un strat de calcar. Fiecare civilizatie care a pus stapanire pe zona – olmecii, toltecii, aztecii- a adaugat cate un tronson de piramida. La venirea conchistadorilor a fost ingropata sub pamant. Decopertata incepand din 1910, s-au scos la iveala 8 km. de tuneluri si galerii studiul nefiin inca terminat. Pana la data excursiei noastre se restaurase doar o monumentala scara de intrare. Deasupra colinei sub care se gaseste marea piramida, cocotata pe un deal, ascunsa sub vegetatie este o biserica din cele 365 promise de Cortes.

Puebla se gaseste la cca. 140 km de Mexico City si e capitala regiunii cu acelas nume. Este principalul oras pe ruta Mexico City- Veracruz, acesta din urma fiind principalul port al Mexicului. Orasul a fost construit aproape de centura de foc vulcanica, practic la poalele Popocatepl (5500 m) care destul de des isi scutura coama. Legenda spune ca un tanar sarac indian pe nume Popoca s-a indragostit de fiica unui print zapotec. Ca sa obtina mana fetei, baiatul a plecat in razboi distingandu-se prin fapte de vitejie. In acest timp feta, care aflase ca iubitul a murit in lupta s-a sinucis. Intors cu grade militare din razboi, Popocatep si-a dus iubita moarta pe un varf de munte sperand ca zapada vesnica sa-i redea viata. Obosit de drum, s-a culcat langa ea cu o torta aprinsa in mana ca sa vada cand fata va da un semn de viata. A murit inghetat langa iubita lui, muntele s-a cutremurat aflandu-le povestea si torta a continuat sa fumege din craterul vulcanului Popocatepl. Poveste demna de Shakespeare, nu? Pe drumul spre Puebla am intalnit o rezervatie de cactusi gigantici in Zpolitlan. Deasemeni pe drum intr-o localitate neinsemnata Mazatlan am vazut un arbore gigant de 2000 de ani cu un trunchi care nu putea fi cuprins nici de cativa zeci de oameni. O scorbura din trunchi o infatiseaza pe Fecioara Maria.

Orasul Puebla are 1.5 milioane de locuitori, a fost construit de Cortes in 1531 pe un teren nepopulat si fara vestigii arheologice. Se mai numeste si Orasul Ingerilor pentru ca locatia a fost aleasa de un prelat caruia i s-a aratat in vis Arhanghelul Mihail. I s-a cerut sa construiasca un oras. Obtinandu-se fonduri de la regele Spaniei orasul este bine structurat avand o infatisare tipic coloniala. Datorita valorii lor arhitectonice, 5000 de cladiri din acest oras construite in srtil baroc, renaissance sau clasic, fac parte din catalogul World Hertage Site al UNESCO. Zucalo este centrul orasului, inconjurat de cladiri vechi. O statuie a Arhanghelului Mihail deasupra unei fantani care pe vremuri era singura sursa de apa potabila a orsului se afla in mijlocul Zucalo. Puebla este considerata capitala culturala a Mexicului. Am vizitat Catedrala construita in stil baroc tarziu la ordinul lui Filip II al Spaniei in 1575. Lucrarile au continuat timp de trei secole fiind des intrerupte din lipsa de fonduri. Are doua turnuri de 70 m. inaltime (cele mai inalte din Mexic) iar in interior coloane dorice de onix, 14 capele, doua orgi donate de Carol al. V. In cripta de sub catedrala pot fi vazute statui de ingeri si sfinti de onix. Din turul cu autocarul am vazut Casa del Dean, cea mai veche casa de nobili din oras, construita in 1580 si pastrata in forma originala cu picturi murale nereligioase; biblioteca Palafoxana, prima biblioteca din America, construita in 1646 in urma unei donatii si care astazi are 45000 de volume de carti din 1450 si pana azi.

Excursia se apropia de sfarsit. Am revenit in Ciudad de Mexico de unde, la ora 19 am luat avionul spre Londra unde am sosit a doua zi la ora 15. De data asta am luat metroul si un autobuz cu care ne-am plimbat doua ore prin Londra, atat cat sa ne starneasca. Am ramas o noapte in hotelul aeroportului Heathrow. Ne-am transferat a doua zi in zori la aeroportul Gatwick si la ora 15 am ajuns in Bucuresti dupa un drum de doua zile. Multumesc lui Dumnezeu ca ne-a dat posibilitatea si puterea sa facem la timp aceasta grea si extraordinara excursie. Multumesc si Afa, ca prin existenta lui, am putut s-o retraiesc in aceste ultime pagini.

---

VIZUALIZĂRI: 4012 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI