Hotel Leonardo 4* - Durrës

TIPĂREȘTE

Am mai spus și am să mai spun ori de câte ori voi avea ocazia că Albania este o țară ieftină, în care poți petrece o vacanță frumoasă. Preocupată să-și găsească un loc în turismul internațional, așteptând și primind vizitatori, Albania construiește și amenajează necontenit. În cele ce urmează voi prezenta Hotelul Leonardo, cel care ne-a fost gazdă într-un sejur de 7 nopți. În accepțiunea albaneză a clasificării considerat de 4*, Hotel Leonardo are plusurile și minusurile lui. Voi încerca să fiu imparțială, să-l descriu așa cum l-am perceput eu și să-l notez ca atare.

Amplasat spre capătul stațiunii Durrës, într-o zonă aglomerată, cu construcții mai vechi și mai noi, unele mai scunde, altele mai înalte, Hotel Leonardo este o clădire cu 7 niveluri (numerotarea începând cu 1 de la parter), cu balcoane la toate camerele de la fațadă. Există și camere fără balcoane.

Intrarea în parcarea hotelului - nu foarte mare dar putând găzdui două autocare și vreo 10 autoturisme - se face direct din strada secundară, paralelă cu autostrada. Distanța până la muntele stâncos în care dăinuie și acum - la vedere - vreo trei cazemate, este doar atât cât trebuie pentru o cale ferată (pe care trece arareori câte un tren de marfă încărcat cu fier vechi), pentru autostrada care are câte două benzi pe fiecare sens de circulație și pentru o altă stradă, secundară, cu câte o bandă pe sens. Din parcare intri direct în restaurant și abia apoi ajungi în lobby și la recepție. Lângă intrarea în restaurant este și o terasă cu câteva mese. Ea are vedere spre stradă și nu spre mare așa cum se specifică pe site.

Din străduța laterală care duce la plajă, mai există o intrare în hotel. În fața acestei intrări, pe un covor sintetic, se află în permanență trei vase mari cu apă din care - cu o cană de 1 litru - îndepărtezi nisipul de pe picioare înainte de a intra în holul elegant, mochetat și bine iluminat.

Hotel Leonardo are 93 de camere duble, triple și single, precum și 14 apartamente. Unele surse specifică faptul că hotelul se află la o distanță de 50 m, altele la 100 m de plajă. Personal, nu pot afirma decât că distanța până la plajă este foarte mică, doar o pizzerie și un hotel nou construit (Cinco Cuisine - inaugurat chiar în perioada în care am fost și noi acolo) despărțindu-l de mare.

Lobby

Nu poți să nu fii impresionat de rafinamentul zonei din fața recepției. O scară interioară, spiralată, suie până la nivelul 7. Plante ornamentale, mai multe aviziere, fotolii și măsuțe (invadate seara de internauți) și mai presus de toate holurile ca niște terase care înconjoară clădirea la fiecare etaj, fac din lobby un loc de 4*. Lângă scară este un lift, iar lângă restaurant mai sunt două. În fața recepției se află barul, ieșirea spre piscină și cele două căi de acces în restaurant.

Tot aici cred că ar trebui să menționez zona cu aparate de gimnastică, precum și cele patru săli de conferință, toate aflate la ultimul etaj. Sălile de conferință nu erau prea aranjate, dar păreau cu posibilități. Atunci când am fost noi acolo oaspeții erau doritori mai curând de mare și de soare decât de consfătuiri și de ședințe de lucru. Balconul de sus, lung cât cea mai mare dintre sălile de conferință, oferă o splendidă vedere spre largul mării și spre centrul stațiunii Durrës.

Camera 203

Așa cum se procedează de obicei la sosirea unui grup, camerele ne-au fost repartizate imediat. Am primit camera 203 aflată la nivelul 2, adică cel de deasupra parterului. În cameră... șoc! Nu există balcon, nu există nimic pe care să-ți usuci prosoapele și costumele de baie și - colac peste pupăză - toaleta era defectă. Merg la recepție în încercarea de a obține o nouă cameră, dar recepționera m-a refuzat politicos spunând că nu au alte camere, a doua zi urmând să vină un grup de polonezi. Mă rog... ne putea repartiza o altă cameră și până la sosirea polonezilor să se repare closetul din camera 203. Am pierdut timp prețios până să vină cei de la recepție să constate cele reclamate, să cheme - pe rând - două echipe de câte doi meșteri pentru ca în cele din urmă să avem și noi condiții de ședere cât de cât omenești într-un hotel de 4*.

Pentru că nu puteam usca nimic decât în cameră, ni s-a adus un suport special, abia revopsit. Dar un scaun la birou, cu toate că am cerut în mod expres (în cameră neexistând nici măcar unul), nu ni s-a adus așa cum s-a promis. Mai ales când geamul era deschis, zgomotul de la circulația de pe autostradă și din când în când de la trenul marfar care circula pe linia ferată de sub munte era perceput cu acuitate.

Mirosul de igrasie, dar și umezeala aerului din cameră și din baie atrăgeau țânțarii care ne-au și deranjat în prima noapte, ferestrele nefiind dotate cu plase contra insectelor. Am rezolvat problema cu câteva pastile și un aparat, obiecte care nu ar trebui să lipsească din nici un bagaj de vacanță.

Dar, cum arată camera 203? Intrarea se face cu cartela pe care apoi o introduci în fanta corespunzătoare pentru conectarea la curentul electric. Largă, cu 3 paturi proaspăt primenite, camera pardosită cu gresie ne-a întâmpinat cu miros de stătut și cu mobilier cam obosit, dar funcțional. Între cele trei paturi se află 2 noptiere cu veiozele aferente și minibarul gol, prin poziționare putând fi el însuși utilizat ca noptieră pentru cel de-al treilea pat. Minibarul era funcțional, așa încât l-am folosit pentru a răci câte ceva.

Lângă cuierul cu suport pentru bagaje se află șifonierul în care am găsit 5 umerașe pe bară, iar în partea de jos seiful și trei pături. Biroul - fără scaun - este așezat lângă oglinda fixată în perete. Pe birou se află televizorul, două pahare și o scrumieră. Deci, concluzionez că în cameră se putea fuma, fapt de altfel nesemnificativ pentru prietena mea sau pentru mine, ambele fiind nefumătoare.

Între dotările camerei nu trebuie să uit a menționa aparatul de aer condiționat, foarte util în zilele fierbinți ale sfârșitului de iunie al acestui an, precum și suficiente prize și întrerupătoare de curent electric. Conexiunea la internet se făcea destul de anevoios din cameră, ceva mai bună fiind de lângă recepție. Meritau priviți înternauții adunați ciorchine pe fotolii, la mese și chiar pe treptele scării, toți cu ochii în telefoane, mai rar în laptop-uri. Nu cred că mai interesează pe cineva, dar voi menționa că în cameră nu există telefon (deși site-ul hotelului specifică altceva).

Chiar dacă prosoapele au fost schimbate zilnic și tot zilnic s-a făcut o curățenie superficială (golit coșuri și dat cu mopul în baie), pentru toate deficiențele semnalate mai sus, voi acorda o notă mică. Nu am văzut niciunde o atât de mare discrepanță între aspectul părților comune, vizibile de către toată lumea, elegante și bine întreținute și camere, adică ambientul în care turistul se odihnește și-și trăiește cele mai intime momente.

Baia

Baia este suficient de mare, cu toate acestea cabina cu dușul - fixat în perete (cât urăsc treaba asta!!!) - este foarte mică, deschiderea foarte strâmtă abia permițându-ți să te strecori. Menționez că eu nu sunt una dintre cele mai solide persoane. Sora mea care mă depășește în circumferință a avut marele noroc să primească o cameră care avea baie cu cadă. Am fotografiat-o și o voi prezenta nu pentru cadă, ci pentru mucegaiul care trona la colțuri și pe tavan. Pe lângă toate acestea, ea a mai avut și norocul unui balcon în care prosoapele și costumele de baie se puteau usca în aer liber și nu în camera de dormit.

Chiuvetă cu oglindă iluminată bilateral, pahar în suportul din perete, uscător de păr, dozator cu săpun lichid la chiuvetă, mai multe bare și agățători pentru prosoape, sistem de aerisire declanșat odată cu aprinderea luminii din tavan, coș pentru gunoi, perie pentru toaletă, hârtie igienică (inclusiv cu rezerve), cam acestea sunt dotările băii camerei 203. Despre toaleta defectă la primirea camerei am menționat deja, așa încât aici nu voi spune mai mult.

Prosoapele (câte două pentru fiecare persoană) se schimbau zilnic, atunci când se puneau și plicuri cu gel la duș.

Restaurant

La Hotel Leonardo 4* am avut 7 nopți de cazare cu regim de masă demipensiune. Se putea opta și pentru prânz și chiar pentru All Inclusive (care oferea în plus - între prânz și cină - doar un bufet cu gustări, masa fiind instalată în lobby). Pentru lejeritate în program, pentru că de multe ori nu ne aflam în hotel la vremea prânzului, am considerat că regimul de demipensiune este exact ceea ce ne trebuia.

Dacă la cameră și la baie am fost foarte critică, restaurantul merită din partea mea numai aprecieri pozitive. Încăperea largă, cu mese mari, de 8 persoane, dar și cu mese mici, de numai 4 persoane, bine iluminată, are pereți decorați cu tablouri și ferestre mari, cu perdele asortate și frumos drapate. Peste fețele de masă se puneau și altele de unică folosință. Totul era curat. Site-ul oficial informează că restaurantul oferă preparate din bucătăria internațională, dar și cu specific italienesc sau din bucătăria tradițională. Vinurile albaneze, italiene, franțuzești, spaniole, macedonene și muntenegrene îi pot pune pe consumatori la grea încercare pentru alegere.

Servite în regim de bufet, mesele erau atât de îmbelșugate încât am auzit comentarii de genul: "N-am mai văzut atâta jaf la mâncare!". Într-adevăr, de la linia de autoservire plecau înspre mese unele farfurii, mari, atât de încărcate cu mâncare încât mă surprindeam gândind dacă omul respectiv este capabil să îngurgiteze muntele de mâncare de pe farfurie. Dar, ce s-a servit?

Micul dejun: ouă (fierte, ochiuri sau omletă), cârnăciori prăjiți, mezeluri, măsline, legume feliate (roșii, castraveți), câteva feluri de brânză, iaurt, lapte cu cereale, unt, gem (cireșe, caise, piersici), miere, frigănele, gogoși, croasante, suc, ceai și cafea de la aparate, pâine feliată și... nu știu dacă nu am uitat ceva.

Cina: diferite salate (roșii, castraveți cu salată verde, varză roșie sau albă), sfeclă roșie, morcov, ceva asemănător cu tzatziki, două feluri de supă, carne friptă la tavă (porc, pui, pește și un fel de mici nu prea grozavi) cu diverse garnituri (paste făinoase, orez, ardei umpluți cu orez, cartofi, legume asortate la tavă, vinete și dovlecei cu usturoi, precum și un excelent ghiveci de legume cu bame), midii, anșoa, plăcinte cu verdeață, pâine feliată și chifle. La desert, foarte apreciate au fost fructele: pepene (roșu și galben), smochine, caise și portocale. S-a mai servit cremă de vanilie, halva turcească și diverse prăjituri mici.

Ca băuturi, în afară de apa rece de la dozator și de peturile de 0,5 l cu apă plată "Spring" aflate la discreție (se luau chiar și la cameră), se putea servi și un vin roșu, la pahar, foarte bun în accepțiunea unora care chiar exagerau cu numărul de pahare. Eu doar l-am gustat pentru a vă putea spune că era bun.

Plaja și marea

Iată un capitol în care toate cuvintele ar trebui să fie la superlativ! Nu există rubrică în care să pot nota doar plaja și marea, dar specific aici că ele merită cu prisosință mai mult de nota 10. Nisip fin, intrare lină, foarte lină, în mare, apă curată și caldă, un cer fără de pată... ce și-ar mai putea dori turistul venit pe țărmul albanez al Adriaticii, la plajă?

Zona de plajă alocată hotelului - cu umbrele și șezlonguri gratuite pentru oaspeții hotelului - este foarte curată mai ales în timpul zilei. Spre sfârșit mai vedeai și câte un chiștoc picat ca din întâmplare pe nisip și chiar câte un pet uitat lângă șezlong. Pe plajă nu există duș și nici toaletă. Probabil că distanța foarte mică până la hotel nu a mai făcut necerară și dotarea cu cele menționate. În schimb, pe plajă nu lipsesc un foarte elegant bar cu muzică plăcută (deschis după ora 10) și o terasă pe ponton, deasupra valurilor, unde se poate servi o bere sau un suc răcoritor.

Nisipul devine fierbinte la amiază fiind aproape imposibil să mergi fără papuci până la apă. Zona lată cu nisip umed, numai bun pentru micii constructori de castele, apa mică pe o bună întindere de la țărm, precum și temperatura ei favorabilă chiar de la orele dimineții, peștișorii care înoată în bancuri, crabii mititei și ageri care se ascund în nisip, lupta dintre ei pentru o biată scoică picată victimă, fac deliciul multora la plajă.

Oferte pe plajă. Din când în când, printre șezlonguri, își fac apariția comercianții ambulanți care oferă ochelari de soare sau fructe gata cântărite, în pungi de 1 kg (cireșe, piersici, nectarine). Nu sunt gălăgioși și nici insistenți. Articole de plajă și mici suveniruri pot fi găsite și la tonetele plimbate din loc în loc de-a lungul plajei - prin împingere sau cu motociclete cărora li s-au scos roțile din față și li s-a montat o axă cu două roți (ceva asemănător unei triciclete inversate).

În final menționez că plaja spațioasă, cu nisip fin, precum și condițiile excelente oferite de Hotel Leonardo, este ideală atât pentru copii, cât și pentru adulți.

Concluzii

Ce nu mi-a plăcut?

- Camera fără balcon, cu miros de stătut și cu WC defect.

- Cabina de duș foarte mică.

- Mucegaiul de la colțuri și de pe tavanele băilor.

- Faptul că rufele se usucă în cameră.

- Prezența țânțarilor (nu există plasă contra insectelor).

- Faptul că în unele zile prosoapele erau mai mult gri decât albe. Am văzut spălătoria aflată la etajul 2, cel la care se afla și camera noastră. Nu-mi imaginez că trei mașini de spălat dintre care doar una de capacitate mai mare, precum și o singură masă de călcat (obișnuită) puteau face față unui întreg hotel. Să fi fost oare numai pentru etajul nostru? Am văzut prosoape spălate, întinse la uscat afară, în spatele clădirii, într-un spațiu impropriu acestui lucru.

- Lenjeria de pat nu s-a schimbat niciodată, spre deosebire de prosoape care s-au schimbat zilnic.

- Paharele din cameră erau puse cu gura în jos, direct pe masă, fără măcar un șervețel dedesubt.

- În zona Hotelului Leonardo nu există bancomat și nici casă de schimb valutar.

- Nu există loc de promenadă. Dacă nu vrei să-ți petreci toate serile la terasă sau privind emisiuni albaneze la televizorul din cameră, singurul loc potrivit pentru plimbare este țărmul mării. Șoseaua secundară despre care am amintit nu are și trotuare. Dacă sunteți nevoiți să faceți o deplasare pietonală trebuie să mergeți în șir indian, fără a putea purta vreun dialog. Oricum veți fi bruiați de mașinile care trec pe șosea, prea aproape de voi.

- Nu mi-a plăcut faptul că autostrada și calea ferată trec chiar prin stațiune.

- Drumurile și aleile dintre hoteluri sunt neasfaltate în cea mai mare parte, au mult praf și gropi în care uneori stagnează apa.

- În hotel adesea se întrerupe curentul electric. Partea bună este că revine după numai câteva secunde. Probabil sunt momente de suprasolicitare a rețelei din cauza folosirii simultane a multor aparate de aer condiționat.

Cu toate minusurile remarcate și pe care am ținut să le evidențiez atât pentru a justifica notele acordate, dar și pentru ca viitorii posibili turiști să știe la ce să se aștepte, consider că o vacanță în Albania, la Hotel Leonado, chiar merită.

---

VIZUALIZĂRI: 3708 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI