Ecouri — scrise de nicole33; în 2023 SĂPT.11
„Eu am fost mai tehnic, așa cum sunt de obicei. ”
Personal prefer un stil mai "tehnic" unuia excesiv de romanţat, chiar dacă, uneori, adăugarea poveştii/legendei locului face articolul mai plăcut de citit, iar aici chiar aveai despre ce scrie.
„Spunea @piti azi: gusturile oamenilor diferă și nu se discută. ”
Perfect adevărat. Din acest motiv, foarte rar am comentat în contradictoriu la articole despre restaurante şi doar atunci când am fost şi eu acolo şi am avut o experienţă diferită sau când pozele postate chiar de către autor contraziceau flagrant cele povestite în textul articolului.
„Nu am luat vin (ci bere și un cocktail), nici cafea sau desert... altfel nota ar fi fost mai consistentă. ”
La cafea nu cred că aş fi renunţat, dar la vin da.
I-am povestit mai devreme soţului meu experienţa voastră de la Rick' s Cafe şi marea lui mirare a fost legată de faptul că aţi putut comanda alcool. Şi-a amintit şi mi-am amintit şi eu cum în Tanger ne-am dorit să bem o bere rece, dar acest lucru nu a fost posibil, potolindu-ne setea doar cu băuturi răcoritoare şi apă rece. Inclusiv pe ferry au scos brusc berea de la vânzare atunci când ne-am apropiat de ţărmul Africii.
„Dacă voi reuși să spun povestea de la Hotel Mamounia din Marrakesh, veți vedea acolo cum se pune problema prețurilor”
Îmi doresc să reuşeşti să scrii despre el.
Îţi dai seama că interesul pentru un hotel atât de elegant şi cu o istorie de un secol în spate nu poate fi decât maxim. Sunt convinsă că şi preţurile au fost pe măsură.
Felicitări pentru articol şi pentru vacanţă!
„Istanbulul este un loc de care te indragostesti iremediabil, in ciuda forfotei, a aglomeratiei si nelinistii permanente. ”
Nu ştiu dacă este chiar aşa 
. Eu aş crede mai degrabă că Istanbulul trezeşte sentimente diametral opuse celor care-l vizitează. Unii se îndrăgostesc de marea metropolă şi îşi doresc să revină iar şi iar, în timp ce alţii nu sunt deloc încântaţi şi se jură că nu vor mai călca pe acolo vreodată. Eu am întâlnit ambele categorii de persoane, le-am ascultat argumentele şi am încercat să le înţeleg punctul de vedere.
„Masina noastra nu a fost scoasa din parcare timp de 6 zile. Transportul in comun acopera toate zonele de interes turistic; sunt de preferat tramvaiul si metroul. ”
Şi eu am procedat la fel şi tot cu transportul în comun şi foarte mult pe jos aş circula şi data următoare.
„M a impresionat in mod deosebit Hagia Sophia pe care am vizitat o de doua ori, o data dimineata si o data seara cand era slujba in moschee. ”
Am vizitat Sânta Sofia pe vremea când era muzeu, desigur, plătind bilet de intrare, dar fără restricţii severe legate de vestimentaţie. Mi-a părut rău când a redevenit moschee, însă tot îmi doresc să o revăd.
„Din punctul asta de vedere te simti “ca acasa” . Traficul infernal, aglomeratia din tramvai, de pe strazi, iti aduc aminte de Bucuresti. ”
Nu sunt chiar de aceeaşi părere. Încă din urmă cu vreo 14 ani, blocată într-un trafic incredibil pe Kennedy Caddesi, imediat după coborârea de pe ferry la Yenikapı, de mi-a luat o eternitate să ajung la hotelul din zona Sultanahmet, aflat relativ aproape, mi-am promis că nu mă voi mai enerva vreodată din cauza traficului din Bucureşti, care este "parfum" faţă de ce am pătimit în Istanbul. Şi nu a fost singurul caz în care am prins blocaje în marea metropolă.
O alegere super şi un articol sincer şi util!
„Acesta este fundalul pe care se desfășoară acțiunea clasicului hollywoodian din 1942. Cele mai multe evenimente din film se petrec în barul unui expat american, Rick Blaine. Care bar nu a existat niciodată în realitate, ci a fost special creat pe platourile de filmare. ”
Şi uite aşa am aflat eu ceva nou .
Am văzut şi revăzut filmul de câteva ori, l-aş revedea oricând cu aceeaşi emoţie ca prima dată, dar nu am ştiut că barul lui Rick era doar parte a scenariului, fără corespondent în realitate, până în 2004, desigur.
Însă, chiar dacă acum ştiu cum stau lucrurile, tot mi-aş dori să vizitez acest local celebru, să simt atmosfera acelor vremuri, iar pontul cu rezervarea prealabilă este cu atât mai util. La fel de utilă este şi informaţia legată de codul vestimentar obligatoriu.
„Am lăsat acolo cam 70 de euro, dar am mâncat bine și gustos... Și am constatat că nu avem pe bon untul sau garniturile, dar aveam o apă la 80 de dirhami, pe care nu o ceruserăm și pe care nu am consumat-o. ”
Important este că mâncarea a fost gustoasă şi frumos prezentată. Nu a fost ieftin, dar nici nu mi se pare aşa scump având în vedere faima localului. Nu mi se pare OK încărcarea notei de plată, dar nici nu sunt surprinsă prea tare.
„Voi scrie despre Buzau cand nu voi mai lucra acolo si voi avea timp fizic sa-l vizitez ca turist. ”
Aha. Eu mă gândeam că ai putea rămâne peste weekend în Buzău, dar doar de plăcere şi nu din cauza obligaţiilor legate de serviciu. Te-ai fi cazat la Corso, că tot ţi-a plăcut, este central şi aproape de sediul firmei, sau la orice alt hotel şi sigur ai fi găsit ce să faci două zile pe acolo.
„Doar nu-ti imaginezi ca in concediu ma urc in microbuz si merg sa vizitez Buzaul. Desi mi-ar place.
Dar cum voi, majoritatea, ma stiti Zbanghie... va puteti astepta la orice de la mine! ”
Într-adevăr, din partea ta mă pot aştepta la orice 
Ai venit tu la Bucureşti, nu acum în februarie când a fost altă situaţie, medicală, ci anul trecut în aprilie, ştii bine, şi ai preferat să "vizitezi" Otopeni-ul 
punându-ţi prietenii pe drumuri. Nu o lua ca reproş. M-am bucurat foarte mult să te revăd, însă o cazare atât de departe de oraş, exceptând preţul mai accesibil, nu a fost nici în avantajul tău şi nici al prietenilor tăi.
Aştept să mă surprinzi data viitoare 
„Măi, și eu am zis că este de două stele, dar dacă pe fruntea lui zice că trei, cine-s eu să contrazic emblema? Mărimea camerei... da, nu este... mare. Dar mobilierul părea aproape nou, cât am reușit eu sa văd la cat de chioară de somn eram. ”
Vezi tu, adevărul este mereu la mijloc . Aşa şi cu Corso ăsta al tău. Hotelul a fost ani de zile de două stele şi doar de puţin timp a fost "promovat" la trei stele.
Ştiind acest amănunt, mă aşteptam să văd în fotografiile tale ceva motive pentru reclasificare, însă, în opinia mea, poate doar baia să se apropie de trei stele şi asta pentru că mie mi-a plăcut cabina aia spaţioasă de duş şi faianţa modernă. Dimensiunea camerelor este greu de modificat şi atunci trebuia să-şi justifice steluţa în plus printr-un plus de confort.
„Cât despre parcare... NU ESTE. Dar se poate parca pe una dintre străduțele alăturate. ”
Înseamnă că totuşi am văzut bine
„Poate când ne vor muta ăștia la Ploiesti! Cine știe? ”
Păi atunci vei povesti cum ai redescoperit tu Ploieştiul, nu Buzăul
Un traseu interesant și reușit mai ales având în vedere că totul s-a bazat pe inspirația de moment și chiar puţin pe noroc. Felicitări!
Am atins şi eu toate punctele vizitate, însă din mai multe "episoade", chiar în ani diferiţi. Cel mai recent, am încercat şi eu să revăd Vulcanii "cu bulbuci" în decembrie anul trecut, dar am renunţat din cauza accesului dificil după o perioadă cu multă ploaie. Am reuşit însă să ajung la Siriu la baraj şi la lac, precum şi la cascada de pe râul Caşoca şi am fost încântată la vederea acestor frumuseţi buzoiene. Paltinul îmi trezeşte alte amintiri frumoase.
„Camera nu era foarte mare, dar caldă și curată, cu răcitor, veioze funcționale la fiecare pat și prize. Un șifonier cu uși glisante, un birou, un televizor pe perete și un scaun comod completau mobilierul mimimalist dar absolute funcțional. ”
Pentru ce ai avut tu nevoie, un duş şi un pat confortabil în care să dormi câteva ore, hotelul ăsta a fost perfect.
„Am primit camera 105, la etajul 1, dar nu” pe față” , ci oarecum lateral. Fără balcon și cu paturi twin. Camerele cu balcon sunt cele frontale, spre pietonală. ”
Camera ta nu pare o cameră de trei stele şi mă refer la mobilier şi dimensiuni, lăsând la o parte lipsa balconului. În locul tău ceream una din cele frontale şi cu balcon, posibil mai scumpe, mai ales că tot nu plăteai tu .
„Baia cam mică și înghesuită, dar suficientă pentru o persoană. Cu două... m-aș mai gândi. ”
Baia nu e mare, dar nici mică. Pare înghesuită pentru că rămas puţin loc după ce au instalat ditamai cabina de duş, suficientă pentru două persoane 
Poziţionarea centrală constituie însă punctul forte al hotelului, iar aici nu am ce cârcoti. Pentru cei care ajung cu maşina şi parcarea gratuită este de interes, deşi nu am prea văzut unde este parcarea.
Eu aştept şi un articol despre cum ai descoperit tu Buzăul ca turist. Nu acum, dar cândva
Îmi pare că bucătăria marocană nu te-a impresionat prea tare, experiențele gastronomice povestite mai sus părându-mi cumva sub aşteptări.
„Fiind prima masă în Maroc, am comandat tajine, normal. Miel cu smochine și nuci una, pui cu măsline și prune alta. ”
Tajine m-ar fi tentat şi pe mine, cu miel, desigur, combinaţia pare interesantă.
Preţurile nu sunt tocmai mici, dar peste tot au crescut preţurile, deci era cumva de aşteptat.
Dintre cele prezentate, Mandala este de reţinut
Marocul s-a aflat multă vreme pe lista mea de dorinţe, după o primă vizită foarte scurtă în Tanger în urmă cu mai bine de zece ani, dar nu am concretizat nimic. Am avut atunci un prim contact cu bucătăria lor cu ocazia unui prânz luat într-un restaurant chipurile tradiţional, în fapt un loc modest, doar mai curat decât altele similare. Am mâncat nişte pui cu cuşcuş, foarte fad, apoi o frigăruie cu miel, fraged şi bun, dar puţin cantitativ la ce foame aveam eu. Disperată de mâncarea fără niciun gust, am greşit când am acceptat un sos picant, în realitate extrem de picant şi nu am mai putut înghiţi nimic. Ceaiul lor de mentă în schimb mi-a plăcut maxim.
=
Felicitări pentru articol! Aştept continuările
Să-ți fie de bine, Tiza! 
Eşti pe drumul cel bun. Ai bifat deja două "mame" din cinci. Mai ai trei "mame" şi apoi vei trece la alte neamuri .
Momentul vizitei pare bine ales, restaurantul nu a fost deloc aglomerat, astfel că te-ai bucurat de toată atenţia "mamei" .
„Oameni buni, porția mea era imensă. Sau așa am perceput-o eu. Dar era fierbinte, proaspăt făcută, nu reincălzită și mirosea… mmm… ca la mama acasă!
N-am dovedit-o, recunosc! ”
Când am citit despre imensitatea porţiei de ciulama, m-am gândit că exagerezi, însă fotografia ataşată ţi-a confirmat spusele.
Mi-ai amintit de ciulamaua pe care o făcea bunica mea din partea mamei, cea mai bună mâncată de mine vreodată, dar acum ştiu unde să sun dacă mai am nostalgii
Îţi doresc ca următoarea incursiune în capitală să fie exclusiv în scop "turistic", fără spitale, doctori, dureri