Ecouri scrise pe AFA [p.1372 /1411]
[doar cele încărcate în anul crt și anul trecut]
Pozele mi-au readus-o în minte, biserica este impozantă chiar dacă nu s-au păstrat frescele pictate de Gh. Tăttărescu, de fapt ai precizat atât de bine cum a fost reconstruită din temelii...
Era atât de frig încât psihicul mi-a blocat alte necesități fiziologice. Între orele 10 și 18 practic nu am avut nevoie, deși am băut un litru de ceai. Dar sa știi ca și eu ma întreb cum rezolva aceasta problema cu cei care urcă pe munți inalti. Cu rachetele nu prea poți sa alergi. Pot aluneca ușor la vale, dar nu mult timp. Au pe talpa un fel de gherute. Dar nu am întâlnit pana acum animale flamande, tote erau satule 
Mulțumesc de aprecieri și că îți place să mergi cu mine, măcar virtual, pe munte. „n-ai cum să cuprinzi totul, dar asta înseamnă să lași loc pentru a reveni și altă dată. ”
Asta fac eu de fiecare dată când ajung undeva și nu reușesc să văd nu tot, că nu se poate, dar cât mai mult posibil.
Coasta Adriaticii am văzut-o la Ravenna, loc ce nu trebuie ocolit sub nicio formă.
Am citi cu plăcere, deși nu AmFostAcolo. Toate bune!
! Din păcate, așa este, într-o vacanță în care destinația este atât de ofertantă, n-ai cum să cuprinzi totul, dar asta înseamnă să lași loc pentru a reveni și altă dată. Noi mereu ne consolăm cu gândul ăsta 
Mulțumesc pentru lectură și ecou.
Oriunde ai ajunge însă în Puglia, și de altfel în întreg sudul Italiei, vei fi întâmpinat, așa cum bine subliniai și tu, nu numai de priveliști încântătoare, ci și de o atmosferă de bună dispoziție permanentă, de tineri adunați în piețe la socializare, de gospodine ieșite la cumpărături și de turiști mereu cu ochii după obiective de neratat.
Și, slavă Domnului, sunt multe!
Felicitări pentru review și poze!
Felicitari!
; dacă vă propuneți, cu siguranță că veți ajunge din nou . Sunt pensiuni în Izvorul Muntelui care primesc oaspeți chiar și în această perioadă. Toate cele bune! Mă bucur că te cunosc, mă bucur că scrii aici, mai aflu și eu cuvinte noi
Inițial am crezut că ai urcat pe munte ca sa joci tenis 
, nu înțelegeam motivul.
Apoi mi-am dat seama de grozăvie
Întreb din curiozitate: cum naiba faci pp pe gerul ăla, cum naiba mai nimerești sa dai jos trei perechi de pantaloni? Cum să stai cu fundul gol la minusurile alea? Aveai și părul înghețat, sărăcuța de tineȘi, tot o curiozitate: poți alerga cu rachete in picioare dacă te aleargă vreun animal flămând? Foarte frumoase pozele, ca de obicei. M-a luat frigul citind și privind pozele, abia aștept sa ajung acasă, la 26 grade, fug și la toaletă ca de la atâta ceai și ger...
Superbă zăpada și brazii, peisajul e revoltător de frumos!
Felicitări
Cum ar veni, e „specializat” pe Piatra Craiului.
Perioada cireșilor înfloriți este cu siguranță una dintre cele mai frumoase pentru a vizita Japonia. Pentru cei care nu au această oportunitate, Grădina japoneză din București, amenajată în Parcul Herăstrău, acest colțișor de liniște și de frumusețe, este darul poporului japonez pentru noi, românii.
Amenajată în anul 1998 de Asociația Culturală Româno-Japoneză cu sprijinul Fondului Comemorativ al Expoziției Mondiale în Japonia, grădina - nu foarte mare - este amenajată în cel mai autentic stil japonez. Mici cursuri de apă cu îngrădituri din lemn, delușoare, podețe arcuite, lanterne japoneze de exterior, un mic lac cu maluri pietruite și - ceea ce fascinează cel mai mult - cu șiruri de cireși japonezi înfloriți în luna aprilie. Așadar, aceia dintre noi care încă nu am ajuns în Japonia, ne putem bucura de hanami - această fărâmă de frumusețe roz - chiar aici, la noi acasă. Personal, an de an, pândesc momentul în care cireșii japonezi sunt la maxima lor înflorire și merg în Herăstrău special pentru ei.
Nu știu ce să zic despre chestiunea în cauză. Nu sînt de prin partea locului, mă pot baza doar pe surse biblio- sau carto- grafice.
Ghidul turistic Piatra Craiului, nr. 38 din seria Munții Noștri, Ed. Sport Turism 1986, autor Ion Ionescu-Dunăreanu, dă ca limită aval a Cheilor Brusturetului Izvoarele din Plai. Iar aceste chei le împarte în 3 sectoare: Cheia Lungă, Cheia Strîmtă și Cheița. Cît despre obîrșia Dîmbovicioarei, el o consideră chiar sub Vf. La Om, Vîlceaua Găinii. Chiar menționează că Gîlgoaele se găsesc la 2 km în inima Cheilor Brusturetului.
În schimb în lucrarea colectivă Peșteri din România, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1976, autori: M. Bleahu, V. Decu, Șt. Negrea, C. Pleșa, I. Povară, I. Viehmann, unde capitolul despre Meridionali a fost elaborat de Decu și Povară, se spune că Gîlgoaele marchează intrarea în Cheile Brusturetului.
Deci, și cărțile, ca și internetul (care probabil tot din cărți își ia informațiile), sînt la fel de „de încredere” și la fel de în dezacord.
Pare că numele rîului Dîmbovicioara este purtat în aval de Peștera Dracilor, dar lucrul nu este menționat clar nicăieri, nici pe hartă, nici în text.