Ecouri scrise pe AFA [p.1236 /1503]
[doar cele încărcate în anul crt și anul trecut]
Io nu am nimic cu modovenii, mi-s dragi! Mai ales că vrîncenii sunt moldoveni, dar ceva mai nobili! 😉
Și buzoienii sunt moldoveni, dar ăștia-s pârâți, că nu se recunosc!!! 
Băi, activitatea comercială a dus la creearea drumurilor și dorința de-a călători, poate că nu-i așa de bine s-o hulim! Nici n-o fac, pe mine comercializarea hainelor unor anumiți clienți mă enervează! 
* deși părinții sunt siguri că preferam monumentul lui Creangă de pe aleea de la intrare, cu cei doi copii în brațe. Nu îi contrazic niciodată când vorbesc despre asta.
Pe la 1900, chiar unde stă acum Enescu s-a ridicat monumentul unui om politic și filantrop local. Vorbesc din amintiri, nu am timp să caut, dar e prea fain pentru a nu povesti și altora.
Respectivul, filantrop, vorba aia, a donat inclusiv pentru propria statuie 
. La dezvelirea monumentului s-a dat un mare bairam la restaurantul de alături, actualmente se cheamă „Poienița”, dar exista și pe atunci. Poate finanțat tot de filantrop. Ei bine, omul - megasurescitat, probabil - a făcut o congestie cerebrală și a murit chiar în acea zi. Cum se pune: că era monumentul unei persoane decedate, sau al uneia încă în viață?
Ei, când au venit la putere comuniștii, reprezentatul regimului burghezo-moșieresc a fost dat la topit. Și a apărut actualul monument, unul foarte reușit. George Enescu a concertat de mai multe ori în Bârlad, era legat de oraș prin Elena Bibescu, cea care a văzut în copilul Enescu un geniu și l-a promovat intens în saloanele pariziene.
, „Bine, pentru mine, o femeie căreia să nu-i placă magazinele de haine e mai rară decât ploaia-n Sahara, soțul tău e un mare norocos! ”
corect, si e moldovean de-al tau, sau si tu zici ca el, ca nu sunteti moldoveni ci vranceni ?
Nu-mi place sa fac cumparaturi nici pe internet, iar in magazine nu intru sa vad ce mai e, ce se mai vinde. Daca am bani si imi trebuie ceva intru, daca nu, nu.
Nu degeaba mi se spune Mishu . Haidi, pa!
Bine, pentru mine a cumpăra haine e ceva simplu: vreau cămașă, știu numărul și talia, merg la locul unde se distribuie asemenea produse, aleg una, plătesc și-mi văd de viață!
Dacă merg cu Adriana, cumpărarea unei cămăși devine ceva extrem de complicat: alegerea magazinului, ce model de cămașă, a culorii, că eu habar n-aveam ce-nseamnă culoarea” alb” ! Că e de nuanțe, pricepi? Eu, nu, neam!
Și nasturii trebuie să fie într-un fel, iar cârpa să stea pe umeri, să nu se ridice pe burtă, să nu fie prea lungă/scurtă/lăbărțată/strâmtă, viața poate fi grea, ce știi tu?!
Singurul loc unde pot să stau și să casc gura, cu plăcere, sunt magazinele alimentare, măcelăriile și, evident, piața agro! Cum spuneam, viața poate fi tare grea, uneori, zice, acum, Adriana!
Am putut intra cu laptopul deschis, sper să nu-mi taie netul de la router! Bine că am un pat greu că nu poate să-l ridice! Sunt bărbat, ce mama dreaq?!
Pe bune, în toate orașele în care ajung țin, din toată inima, s-ajung în piața agroalimentară. E ceva de Caragiale, gen” Moșii” , acolo-i viața reală, nu la restaurantele sau la magazinele de fițe.
Am prieteni care, ori de câte ori se ține, sunt în Oborul din Focșani. Nu cumpără nimic, decât dacă e vreun chilipir, cuvântul atât de drag românilor! Se plimbă, văd marfă, bârfesc... mda, viață liberă!
Cât despre orașele mici, așa e, trebuiesc promovate! Cazul meu, de când promovez Mărășeștiul a intrat din B în Q. Știi vorba aia :” I-am bătut de s-au c***t pe noi!”
Niet, a dat doi conducători ai României, Cuza și Gheorghiu-Dej. Antioh a fost domnitorul Moldovei, nu a României! Chestie de nuanță, zic eu! Așa să știi, ce, tu nu te-ai luat de mine că spusei” bust” (Doamne, ce cretin am fost!) descriind statuia aia?
” Rulmentul” a fost chiar ambiția lui Gheorghiu-Dej, ambiție cu mare impact în zonă, Bârladul avea să devină un important centru industrial al Moldovei și chiar al României. 12.000 era ceea ce ar fi fost un bun nume de roman proletcultist. Fără alea doo zerouri, numărul reprezintă numele unei tragedii pe care zona Bârladului n-o merita. Eram puțoi, așteptam deplasarea la Bârlad, cu alea două echipe” Rulmentul” și FEPA 74 cu mare bucurie, era un oraș tare frumos în anii ăia, 1981-1983.
Hei, ce-ar fi bancurile fără vasluieni?! Exact ca Poliția fără bancuri! 
Să ne bucurăm, zic!
Irina Rimes e frumoasă și dacă ar lua pieptănătura mea, care-mi rad devla cu osârdie de prin anii 2000. Doar că eu sunt tot mai urât! Ea- nu!
PS. Cum spuneam, mie-mi place Bârladul, sincer! Și Adrianei, când ajungem pe-aici oprim, mereu, cu plăcere!
În 2007 si 2009 am fost cu autoturismul personal in Sardinia, deci poate fi o alternativă la avion. Există un confort în autoturismul personal, mai ales dacă ai timp să-ți prelungești vacanța
Am uitat să spun că mașina nu avea gps, dacă ești pe drumuri principale nu este problemă, dar dacă mai vrei să fentezi pe scurtături este o provocare. Știam că nu am gps si mi-am luat de acasă un suport pentru telefon pe care l-am folosit pe maps La final, cred că l-am uitat în mașină... Suportul, evident!
Acuma, pe bune, orașul ăsta merită ceva mai mult decât o descriere făcută așa, pe fugă de un neîndemânatic cu cuvintele, cum sunt eu. Are un aer aerisit și tineresc, zău!
Deci, oricând ești pe-aproape de urbea bârlădeană, vino, vei găsi ceva să-ți placă, pe cuvânt!
Mulțumesc de vorbe, vot și vizită!
Este o biserica pe langa care am trecut chiar si azi si se auzea slujba din exterior, si din cate vad de obicei, acolo merge multa lume.
Felicitari, votat cu mare drag.
„Ca să știți unde este magazinul, aflați că este chiar pe colț cu parcul Victor Ion Popa, ăla cu teatrul”
doar, doar s-or mai pacali si altii sa ajunga acolo.
Dar sa stii ca nici mie nu imi plac magazinele de haine, si nu te uita la avatarul meu sa vezi daca e ceva gresit, am urat intotdeauna magazinele de haine, am intrat in ele doar de nevoie. Si ca sa vezi cat de mult le urasc, m-au luat odata 4 prietene sa merg sa imi cumpar ceva, si am fost la un mare mall, cu multe magazine, 3 fete intrau in magazin, eu stateam afara si ele dinauntru imi aratau cate ceva, eu ma uitam la cea cu care eram afara si o intrebam "Ce crezi, imi vine? " si ziceam nu . Nu mi-a iesit figura, una dintre ele a insistat a doua zi sa mergem la alt magazin si a trebuit sa o fac si pe asta.
Cat despre oras, cred ca merita intotdeauna sa mai faci si cate o astfel de oprire mai ales ca mai aveai atat de putin pana acasa. Orice oras mic sau mare are ceva de aratat si tu ne-ai prezentat orasul ca pe o invitatie de a-l vedea.
Felicitari, votat cu mare drag.
Dacă tot ai ceva de spus vis-a-vis de informațiile inutile, lipsite de pertinență, te-aș fi invitat să-mi citești elucubrațiile mele, dar stratul ăla al dumitale, de care am pomenit mai sus, nu cred că-ți acordă viză, nici măcar de "flotant". Pașapoartele dvs. sunt peste pașapoartele mele de înțelegere.
, felicitari, votat cu mare drag. , insa las pe articolele urmatoare, si daca ai sa stai in Levanto, cred ca ce voi povesti in articolul urmator vei parcurge si tu pentru ca te asigur ca merita. Si daca... nu vreau sa spun mai mult, ai sa vezi in articolul urmator. Si noi am vrut sa facem mai multe, dar atata urcat-coborat, ca zau ca nu am putut sa ne tinem mereu de plan .Multumesc pentru vizita si aprecieri, sa ne auzim de bine.