Ecouri scrise pe AFA [p.1 /1398]
[doar cele încărcate în anul crt și anul trecut]
— (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii din anul curent sau anul trecut ;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
Google Maps imi dădea intrarea la hotel pe-un sens unic, interzis pentru mine și m-a lăsat mască😁. Am întrebat repede un turc cum ajung la hotel și a început să alerge pe lângă mașina mea ca să mă ducă la următoarea străduță😁. Câți bucureșteni ar fi făcut asta?!? 😊
Dar in rest, in orase, in sate NIMIC! Nici un accident. Si chiar daca Istanbulul este un oras sufocat de oameni si masini, nu se sta ca la noi bara la bara. Cumva tot se merge!
Bulgaria este inepuizabilă! 
„Daca mie, bucurestean get-beget mi s-a parut crunt condusul in Istanbul si in general prin Turcia (cel putin pana m-am obisnuit) ”
La prima vedere asa pare, dar dupa ce te obisnuiesti, ti se pare mai usor decat cel din Bucuresti. Cel putin mie asa mi se pare. Si cred ca este asa din cauza ca turcii nu sunt agresivi ca bucurestenii si inteleg ca pana la urma toata lumea trebuie sa mearga si sa ajunga acolo unde are treaba.
Important este ca ne-am intors sanatosi acasa dar ne-am intors si cu multe amintiri frumoase ce vor dainui peste ani si ani.
Multumesc si aici pentru gandurile frumoase, ecou si vot! 😇
„Urmeaza o sectiune unde avem un avion, al carui pilot este insasi Sabiha Gokcen, prima femeie pilot, ce facea parte din aviatia turca. ”
Multumesc, nu am stiut de ce se cheama asa aeroportul.
Daca mie, bucurestean get-beget mi s-a parut crunt condusul in Istanbul si in general prin Turcia (cel putin pana m-am obisnuit) imi imaginez cat de terifiant poate fi pentru persoanele care provin din orase mai mici de prin Romania.
Dar cu rabdare si perseverenta treci peste orice obstacol. Vorba citatului...
„Rabdarea incepe abia atunci cand ti s-a terminat rabdarea. ”
Adevărul e că segmentele Focșani -Giurgiu, dar mai ales Giurgiu-Focșani😁 mi s-au părut cele mai stresante! Eu, ca o provincială sadea ce sunt, am rău de mașină în/pe lângă capitală!
Tot pe coasta am mers si noi de la Canakkale spre Kusadasi. Intr-adevar bucata aia Focsani- Giurgiu este considerabil mai mare fata de cea cu plecare din Bucuresti cum am fost noi. Poate daca ai imparti traseul pe din doua, si in loc de canakkale sa te cazezi in Edirne ca sa fii mai aproape si cumva traseul sa fie la jumatate. Eu cred ca asa as face...
Alegeri inspirate!
Hotelul arată bine, păcat de stațiune.
Toate canalele media vuiesc despre dispariția apei din lac și transformarea spațiului într-o zonă pustie, fără păsări, fără pește, fără turiști. Amenajările hidrotehnice treptate din zonă au stopat alimentarea cu apă a lacului, seceta și încălzirea globală au definitivat acțiunea.
Trist!
Cred că mai studiez ora startului pentru că am de parcurs, în plus, și distanța Focșani-Giurgiu care nu-i chiar de ici, de colo😁
Mă gândeam ca de la Canakkale la Didim să aleg traseul de coastă, nu O-urile, dar e foarte posibil să nimeresc în mijlocul autostrăzii😁
Pe cardul-minune am pus, de probă, 50 de lire. Acum imi dau seama că nu-mi ajung de nicio jumate de poartă😁. Nu trecem pe noul pod ca să nu tranzitez Canakkale de 2 ori în 2 zile, adică avem cazarea aproape de ferry!
Mulțumesc încă o dată de informații! 🤗
Colegii care au mai trecut prin aceste experiente probabil ca vor mustaci amuzati, uitand probabil ca si pentru ei a existat o prima data.
Pentru cei ce se amuza de incepatori, ii provoc la o experienta China, cu trenuri, metrou, taxi si discutam dupa .
Imi place tare mult cum explici, si cand imi voi planifica o vizita in Istanbul, in mod sigur ma voi uita si peste notitele tale.
Felicitari, votat cu mare drag.
„Am mai vazut eu pe net un filmulet cu Arnold la un muzeu de ceara, lumea credea ca este figurina lui de ceara si cand colo era fix el in carne si oase. ”
am vazut si eu si nu numai cu Arnold, si sunt tare dragute.
Ce mai pot sa comentez, este ca exista si un alt loc care ii bucura pe copii indiferent de varsta. Am fost cu baietii mei la Casa fluturilor (de fapt acolo mai degraba erau papagali petru care am cumparat deminte ca sa vina la noi sa ii hranim) in zona Tirol, si la gradina Zoologica din Innsbruck unde am cumparat mancare si am hranit capritele. Nu ai fi vazut persoane mai fericite de ce li se intampla, se amuzau mai rau decat copiii, si am uitat sa spun, aveau 18 si 23 de ani!