Două restaurante recomandate de un localnic

TIPĂREȘTE

NOTA: calificativele acordate sunt exclusiv pentru cel de-al doilea restaurant din descrierea de mai jos!

Să le luăm pe rând:

Restaurantul Bastion este situat pe str. Oltului la nr. 6. O clădire veche, transformată în restaurant. În curte, vara, are deschisă o terasă (acum, evident, pustie).

Am fost la ei ca să iau cina. Specificul este de pizza, paste, bucătărie internaţională. Am ales o pizza (am şi uitat cum îi spuneau) cu şuncă, ciuperci, măsline şi alte mărunţişuri. Plus o bere. Aşteptarea a fost relativ lungă (poate şi unde, pe de o parte muream de foame, iar pe de alta, în interior se fuma - nu există un spaţiu destinat nefumătorilor, iar mirosul nu era prea adecvat servirii mesei). Pizza a fost totuşi bună - dar fără a străluci prin altceva decât printr-un blat subţire copt exact cât trebuie. Totul a fost 21 de lei, 25 cu bacşiş, că am lăsat banii în mapă şi am fugit cât mai repede din afumătoare.

Notele: servicii - 8, mâncare - 8, relaxare şi distracţie - 4. Şi asta cu bunăvoinţă şi doar pentru că aveau internet wireless cu care mi-am pierdut vremea aşteptând berea şi potolul şi nota de plată...

Restaurantul Pivniţa se află în imediata vecinătate a pieţei Mihai Viteazul. Dar nu este la stradă, ci bine ascuns în spatele unui bloc de pe colţul pieţei cu ceva prăvălii la parter (una de calculatoare şi alta de instrumente muzicale) cu un gang prin care trebuie să treceţi ca să... nu vedeţi unde e intrarea la restaurant, decât dacă o căutaţi cu lumânarea. Sau dacă aţi mai fost pe acolo. :)

Aşadar, intru în curte - o grădină/terasă de vară, acum pustie... şi niciun semn spre intrarea propriu-zisă. Dar îmi pică fisa: localul se cheamă "Pivniţa", nu?! deci mă uit după o scară pe care o şi zăresc mai în spate, cobor şi intru chiar într-o pivniţă. Din aia veche, din cărămidă aparentă, cu bolta frumos arcuită, unde se auzea o muzică de jazz (de la un post on-line) la nivelul potrivit pentru a nu deranja mesenii, dar şi pentru a nu lăsa eventualele discuţii de la o masă să ajungă şi la altele. Localul era superb decorat pentru sezonul de sărbători, luminat cu gust, iar mesele, în marea lor majoritate aşezate în nişte nişe care ofereau o oarecare intimitate mesenilor, unii faţă de ceilalţi.

Un ospătar cum rar am mai întâlnit, mai ales pe la noi, a venit imediat, mi-a adus o listă-meniu şi m-a îmbiat să iau ceva de băut, în aşteptarea comenzii. Din păcate, n-am putut testa ţuicomicina cu care se laudă pe saitul propriu, întrucât urma să plec cu maşina pe seară, dar am luat o ciorbă de fasole Jókai, un gulaş de viţel iar pentru desert, o cupă cu piure de castane.

Ciorba a venit însoţită de un castronaş cu ceapă roşie şi de un coş cu pâine de casă proaspătă, aproape caldă. Şi nici nu s-a lăsat aşteptată mult, chiar dimpotrivă.

A fost urmată de felul al doilea la scurt timp, ospătarul neuitând să-mi mai aducă şi un pahar de suc, aşa cum îl rugasem încă de la începutul mesei. Ei, cu asta am avut ceva de furcă, iar murăturile asortate, făcute 'în casă' nu au vrut de fel să mă ajute... Abia am putut să trec de jumătatea porţiei, oricum foarte mare.

La final, desertul a sosit ca să îndulcească puţin întâlnirea cu nota de plată de la sfârşit: cam 48 de lei, 50 cu totul. Chiar mi-a părut rău că nu mai aveam ceva mărunt, omul care s-a ocupat de mine merita pe bună dreptate mai mult. Promit să mă revanşez la o eventuală revenire, mai ales că la plecare nu a uitat să mă mai invite pe la ei, dacă tot mi-a plăcut aşa de mult.

Celor care mai mergeţi prin acest oraş, vă recomand să n-o ocoliţi dacă vă e foame!

De menţionat că şi aici puteţi beneficia de legătură la internet fără fir gratuit.

PS fără PMA şi fără ecouri, vă rog.

---

VIZUALIZĂRI: 6060 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI