În drum spre Elada

TIPĂREȘTE

După neplăcerile cauzate pe de o parte de situația generată de pandemie și, pe de altă parte, de neplăcerile cauzate de agenție și de anularea altor două vacanțe, iată-ne, în sfârșit, pe drumul spre leagănul civilizației elene.

Plecarea noastră era planificată pentru iunie, însă granițele nu erau deschise la vremea aceea. Astfel că am amânat călătoria pentru începutul lui iulie. De altfel, prietenul nostru grec ne-a comunicat că pensiunea se va deschide turiștilor străini abia de la 1 iulie. Înarmați cu măști și dezinfectante, iată-ne pregătiți pentru marea călătorie. Despre neplăcerile cauzate de agenție nu doresc să dezvolt prea mult, deoarece aș umbri plăcerea călătoriei în vechea Eladă.

Știind, din știrile prezentate înaintea plecării noastre, că la graniță se așteaptă foarte mult, am planificat plecarea cu o oră înainte de startul inițial. Am completat formularul pentru Bulgaria, am plătit online vinieta și ne-am dotat și cu formularele pentru Grecia. Totul bine și frumos.

După plata taxei de pod la Giurgiu, am ajuns și la controlul vamal bulgăresc. Ca o paranteză: taxa de pod la Giurgiu este de 14 lei, iar la Ruse este de 4 leva sau 2 euro. Nu se acceptă zecimi de monedă sau lei. Nu ni s-au verificat formularele, ci doar pașapoartele și talonul mașinii. Uf… am răsuflat ușurați. Ar fi trebuit să-mi dea de gândit faptul că am trecut prea ușor prin vama bulgărească.

Drumul a fost rai pentru șofer; nimeni pe drum, aproape nimeni prin micile localități, iar rarele mașini pe care le întâlneam aveau numere bulgărești. Cu șoseaua liberă, am ajuns repejor către Kulata. Fac o altă paranteză și precizez că din cele șase sau șapte puncte de frontieră terestră ale Greciei, numai cea de la Kulata era operațională, așa că tot traficul era direcționat spre acest punct. Știind că la începutul intervalului unii au putut trece prin vamă netestați, am sperat și noi că vom avea același noroc.

Însă socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg. Cu vreo 20 km înainte de graniță traficul s-a aglomerat brusc și viteza a scăzut drastic, iar cu vreo 14 km a început și lunga noastră așteptare. Pe șosea, din sută în sută de metri erau postați polițiști care (păzeau?) supravegheau traficul. Căldura – aproape insuportabilă, pentru noi, dar pentru ei cred că a fost calvar, deoarece pe acea porțiune de drum nu există nici un fel de umbră, nici un fel de popas, nici un fel de posibilitate de a-ți răcori sufletul. După aproape patru ore și jumătate, iată-ne ajunși, în sfârșit, la graniță. Ni s-au controlat pașapoartele și celebrele formulare QR atât de mâncătoare de nervi. Intrarea noastră în Grecia a fost pe 4 iulie, așa că cele relatate sunt din acea dată. Știam că testarea la graniță este aleatorie, însă nu bănuiam că” aleatoriu” înseamnă o persoană aleasă la întâmplare din fiecare mașină, ci la întâmplare la câteva mașini care treceau. OK, s-a nimerit ca eu să fiu cea testată din mașina noastră. Mi-a fost milă de medicii care testau, îmbrăcați în costume de protecție pe o căldură ucigătoare. Dar… asta era procedura și ne-am conformat. Cele trei ore câștigate plecând mai devreme de acasă, au fost repede pierdute la graniță.

O dată trecuți de acest hop, ne-am continuat nestingheriți drumul spre Halkidiki, acolo unde prietenul nostru grec ne aștepta. La vreo doi kilometri după Promachonas, ne aștepta punctul de taxare. Aici am plătit 2 euro, spre deosebire de anul trecut când trecerea era 2,40 euro. Drumul a fost la fel de pustiu ca și în Bulgaria, cu deosebirea că în apropierea localităților traficul devenea mai animat, iar după încă 100 km există un alt punct de taxare, unde plata este de 1 euro. Puține mașini cu numere românești, majoritatea fiind doar cu numere grecești. Mai târziu aveam să aflăm că în perioada de restricții, turismul a fost asigurat cu precădere de greci, ca ajutor pentru hotelieri, dar și pentru restaurante și alte forme de servicii de turism. Păstrând legătura cu managerul pensiunii, anul acesta am optat tot pentru Anemos - vezi impresii, acolo unde liniștea și politețea erau la loc de cinste.

Spre deosebire de anii trecuți, curățenia în camere se face doar la cerere, iar prosoapele și lenjeria se lasă în fața ușii. Plaja, la fel de pustie. Doar ici-colo câte un șezlong ocupat, cu distanța impusă, pentru protejarea turiștilor. La taverne doar câteva mese sunt ocupate, iar restul meselor sunt mult distanțate. Stațiunile se animă doar în week-end, când dinspre Salonic se formau adevărate cozi de mașini spre stațiunile Kasandrei. Privind coada care se forma, în fața ochilor mi se perindau imagini de pe Valea Prahovei la sfârșit de săptămână. Cam așa arata și coada de mașini dinspre Salonic.

În ciuda restricțiilor care au fost impuse cam peste tot în lume, mai mult sau mai puțin dure, și a pierderilor financiare, ca peste tot, oamenii de acolo erau aproape relaxați psihic. Cumva, resemnați că anul acesta va fi dificil. Dar se arătau foarte bucuroși chiar și pentru o cumpărătură de 1-2 euro, iar pentru mai mult de 10 euro cheltuiți, beneficiezi și de o reducere substanțială plus un mic cadou. Unele prețuri au rămas aceleași, dar în general ele au scăzut față de anul trecut. De exemplu, un kilogram de roșii varia între 0,50 euro și 1 euro, laptele – 0,70 euro, fructele – 1-1,50 euro, pentru apa minerală prețul a scăzut cu aproximativ 0,50 euro etc. Spre deosebire de anii trecuți, străzile erau mai puțin animate, creând iluzia de lărgime. Și tot plimbându-ne la ceas de seară din stațiune în stațiune, timpul a trecut prea repede și a venit timpul să ne întoarcem acasă.

La întoarcere, drumul a fost la fel de pustiu, singura porțiune cu trafic fiind de la Ruse spre granița românească. Între timp, cu puțina brumă de limbă greacă, am urmărit știrile locale și am aflat că sârbilor le era oprită intrarea în Grecia, iar mașinile oprite în vamă erau întoarse din drum. Între timp, nici românilor nu le mai era permisă intrarea cu ușurință, iar noi ne-am considerat norocoși că din mașina noastră a fost testată doar o persoană, pentru că în ultimele zile erau testate toate persoanele din fiecare mașină, pentru ca, acum, să fie necesar rezultatul negativ al testării în țară.

Destul despre drumul pe care l-am avut spre și dinspre Grecia, iar eventualele mele scăpări din vedere se datorează doar faptului că nu le-am considerat relevante pentru articol.

În rest, vă doresc călătorii și vacanțe plăcute, cu sau fără pandemie.

---

VIZUALIZĂRI: 4020 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI