Magura (BV) – la picior, nu cu masina

TIPĂREȘTE

Dupa tura din Leaota vezi impresii in cautarea bujorilor de munte, mi-am propus cel putin inca o drumetie abordabila din Zarnesti, baza noastra fiind la Pensiunea Kyfana vezi impresii.

Aceasta a doua drumetie urma sa fie in grup foarte restrins, intr-o zi lucratoare a saptamanii, sa fie de dificultate medie, sa nu aiba o diferenta de nivel prea mare si sa tina cont si de prognoza de averse de dupa amiaza.

Nu lungesc povestea, am ajuns sa cunosc un ghid, Serban, caruia i-am spus cerintele mele, mi-a propus variante si am batut telefonic palma.

Grupul a fost compus din Serban, Emi si cu mine.

Locul si ora de intalnire: Fantana lui Botorog de pe Valea Prapastiilor, langa Zarnesti, la poalele Pietrei Craiului, la 9:15.

Traseu, repere orare, marcaje

Dificultate traseu: medie.

Creasta Magura (Zarnestilor) face parte din Masivul Piatra Craiului, fiind o creasta calcaroasa. Ea atinge o altitudine maxima de 1.375 m in Varful Magura Mare. Cele doua capete ale traseului sunt in Zarnesti la cota 800 m si in Bran la cota 750 m.

Pe langa creasta principala a Pietrei de Craiului care atinge 2.238 m alt. in Vf. La Om si o recunoaste mai toata lumea ca o spinare alba si abrupta si lunga care se vede din multe zari, aceasta creasta a Magurii este evident un mic copil. Structural apartine indiscutabil de Masivul Piatra Craiului avand aceasi structura geologica percum creasta cea vestita.

Traseul care parcurge creasta Magura are mai multe variante de urcare din Zarnesti. Exista un drum care pleaca de la Cabana Gura Raului, doua de la Fantana lui Botorog si unul din Tohanita. Catre Branm insa exista o singura poteca.

Pentru a optimiza traseul cu cerintele noastre am hotarit sa nu parcurgem toata creasta pana in Bran ca sa coboram abrupt 600 m diferenta de nivel pe care apoi sa ii urcam pe aceeasi poteca. O alta optiune considerata a fost sa facem traseul in bucla pentru a avea priveliste cat mai avariate.

La drum!

De la Fantana lui Botorog am pornit pe Valea Prapastiilor catre Prapastiile Zarnestilor, lasand Podul Magurii in stanga. Dupa circa 200 metri, inainte de punctul de captare a apei, se vede in stanga daca te uiti atent o poteca care continua in urcus prin padure. Traversam albia paraului si ne incadram pe acest drum, numit Poteca Piticilor.

Este o varianta recomandata de urcare, intrucat urcusul este lin, chiar daca drumul este mai ocolitor. Trecem prin padure, incepem sa ne cunoastem mai bine cu Serban, care este o companie agreabila. Nici nu ne dam seama cand ajungem deasupra etajului padurii, unde incep sa apara casele Satului Magura. Poteca trece printre curtile gospodarilor. In multe locuri, pe tot parcursul traseului din preajma caselor, se intalnesc fire electrice de obicei incarcate cu curenti slabi, intinse de localnici, menite sa alunge animalele salbatice care le ating. Serban ne-a scos in evidenta si o casa cu detinatie temporara, specifica zonei, numita odaie. Odaile sunt folosite atunci cand oamenii care muncesc la coasa nu se mai intorc seara acasa.

Poteca iese pe o ulita principala a satului, pe care o urmam catre stanga. Catre dreapta am fi avut optiunea sa mergem catre Vladusca si apoi prin Cheile Pisiscii, o alta tentatie a mea.

Ulita noastra se intersecteaza la un moment dat in cruce cu drumul principal pe care masinile ridica praful. Aici se gaseste si o harta a zonei. Continuam drept inainte pe drumeagul cel mai ingust dintre cele 4. Acesta nu continua mult. Va trebui sa depasim un obstacol strecurandu-ne prin vaiuga unui parau temporar printre mizeriile aduse de apa din cand in cand. Dupa aceasta ne bucuram sa calcam pe iarba, pe fanete pline de flori de munte. In toata zona aceasta descoperita admiram Prapastiile Zarnestilor, Creasta principala a Pietrei Craiului si satul Magura. Este bucata de drum unde castigam semnificativ in altitudine. Nu e cine stie ce, dar fara un mic popas, nu merge.

Nu mai exista poteca, drumul ni-l croim singuri, este limpede ca trebuie sa ajungem la linia de sus a crestei.

Dupa o portie de putin efort, ajungem sa intalnim marcajul banda rosie, care ne va alternativ prin padure si prin pajisti si va lua in curand linia crestei sau pe aproape de aceasta, evitand varfurile pe curbe de nivel. Intalnim o cruce intr-o poiana apoi evitam prin stanga Vf. Prislopului (1.299 m). Este clar, am urcat greul, suntem sus. Tot prin stanga evitam si Vf. Galbinarea (1.350 m) de pe stancariile caruia admiram la picioare Zarnestiul.

Ajungem in Saua Magura, unde traseul de creasta intertaie traseul marcaj triunghi albastru care in stanga se la sa in Tohanita, iar in dreapta in satul Magura. Cautam umbra pentru o pauza de sandwich.

Credeam ca vom avea forte proaspete, dar pauza mai degraba ne-a scos din ritmul bun pe care l-am avut. Adevarul este ca avem in fata ultimul pasaj de urcat pe ziua de astazi, cel care urca Magura Mare, usor prin dreapta varfului impadurit de 1.375 m. Mai este o poteca ce ocoleste varful pe stanga si este mai lina. Dup Magura Mare ne lasam din nou intr-o sa si admiram acum satele Maguar si Fundata si se vede si drumul satului care coboara in Moieciu de Jos, despre care poate va voi scrie candva.

Zona Magura – Pestera s-a dezvoltat foarte mult din punct de vedere al densitatii de turisti, atat de mult ca uneori masinile ce se intalnesc pe strazile satelor cu grei pot trece una pe langa alta. Aceste sate si locul unde suntem ofera privelisti minunate catre Piatra Craiului si Bucegi – Leaota. Identificam in zare si Varful Bucsa si Saua Strunga pe unde drumetisem cu doua zile in urma.

De aici luam hotarirea sa ne intoarcem catre Magura, dar pe alt drum. A urmat un usor exercitiu de orientare in scopul de a gasi o poteca mai molcoma spre bucuria genunchilor nostri.

Cu inspiratia lui Serban am ajuns pe ultia principal a satului Magura care trece apoi pe langa biserica si urmeaza directia dorita serpuind pe o curba de nivel. Noroc ca in aceasta zi nu prea trec multe masini pe aici, altfel ar fi fost tare neplacut sa depunem straturi straturi de praf pe noi, liantul fiind asigurat de efortul placut al drumetitului.

Drumul ne-a condus in intersectia cu harat zonei, de care ma povestit mai devreme. Am continuat inainte fata de directia din care am venit. Este drumul auto de pamant care coboara in serpentine stranse la fantana. De la prima serpentine va recomand insa sa lasati masinile cu drumul lor si sa urmati poteca scurtatura care in plus este marcata cu banda rosie. Chiar daca este pe alocuri mai abrupr coborisul, altfel simiti poteca asta vale, altfel la deal.

Ajunsi la Fantana lui Botorog, in loc sa va spun “La revedere!” va invit sa alegeti alte trasee din Piatra Craiului, cum ar fi de exemplu o plibare la Cabana Curmatura vezi impresii.

Particularitatile drumetiei

Dupa circa 30 de ani, a fost prima data cand am mers cu ghid (exceptand plimbarile in Tara Luanei). A fost grozav, pentru ca am cunoscut un tip super si mai ales nu am mers singuri pe potecu putin batute. Oricum nu este recomandat se mergi solo la drum de munte. Pe parcursul intregii culmi nu am intalnit niciun om!

Mi-au placut mult scurtaturile si oragnizarea de traseu dupa cerintele noastre. Drumurile nemarcate si scurtele lectii de orientare mi-au amintit de turele pe care le oragnizam la 20 – 30 de ani.

O zi superba de care ne vom aminti cu placere! Numai bine tuturor!

O perspectiva superba din zona satului Magura si de pe creasta Magura. Case insirate pe dealuri, pasuni intinse si inflorate, si crestele semete ale Pietrei Craiului si Bucegilor

O drumetie pe gustul nostru de momet, usoara, relaxanta, antrenament bun pentru altele mai provocatoare. Aer ozonat. Am incarcat bateriile.

---

VIZUALIZĂRI: 706 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI