Drumetie in Rezervatia Naturala Cheile Tisitei

TIPĂREȘTE

Asa cum am mai spus si in review-ul anterior, pentru anul acesta avem o lista cu mai multe trasee de facut. Pentru moment am ales sa facem trasee doar de o zi fara a implica cazare pe undeva, macar pana va trece nebunia asta de pandemie.

Am ales pentru acest week-end sa mergem la Cheile Tisitei din M-tii Vrancei, mai ales ca traseul este unul spectaculos destul de variat cu pereti stancosi, sectoare de canion si podete de traversat.

Rezervatia se intinde pe o distanta de 8 km, dar, noi ne-am propus sa mergem doar pana la trecerea tunelului cel mare. Pentru a ajunge la cheile Tisitei am plecat din Bucuresti pe traseul Buzau-Focsani-Lepsa. La intrarea in Lepsa, dupa cascada Putnei la cateva sute de metri pe partea stanga se face un pod iar la capatul podului este un marcaj care va indruma in dreapta catre rezervatie. Drumul pana la parcarea rezervatiei este forestier, bine intretinut si fara gropi. Taxa de intrare este de 3 lei de pers.

Dupa intrarea in chei aflam de pe panourile din rezervatie ca exista mai multe tipuri de animale: capre negre, rasi, lupi si ursi;precum si detalii despre flora si fauna.

Prima parte din drum a fost foarte usoara, am mers prin padure, din loc in loc am intalnit si bancute pe marginea raului, apoi am iesit intr-o poiana deschisa. Nu mult dupa aceasta am intalnit un prim podet, iar de-aici drumul a devenit usor solicitant, mai ales ca am mers pe poteci inguste si in cateva locuri nu exista poteca pentru ca din cauza pietrelor de pe stanci drumul a devenit mai dificil;dar, nimic nu e imposibil daca esti atent unde pui piciorul.

In ziua aceea vremea a fost foarte buna, chiar daca se anuntasera niste ploi dupa-amiaza, cerul a fost mai mult innorat ceea ce a fost ok, pentru ca se mergea mult si prin in-afara padurii;asa plimbarea a fost mai usoara si mai relaxanta.

Din loc in loc am intalnit foarte multe flori, sotia le-a facut poze aproape la toate, dar, din pacate nu suntem cunoscatori in denumirea lor. ????

La un moment dat am ajuns la un prim obstacol, dar cand ne-am apropiat am observat ca exista o scara din lemn care te ajuta sa strabati obstacolul, format dintr-un imens bolovan, iar pe partea cealalta dai de urmatorul podet si drumul se continua din nou prin padure. Pe drum am intalnit si doi biciclisti, ne-am cam mirat cum au reusit ei sa ajunga pana aici, mai ales ca in anumite locuri nu puteai merge cu bicicleta, trebuia sa strabati drumul cu ea in brate. Nu cred ca au mers prea mult pentru ca noi i-am depasit si ei la randul nu ne-au mai ajuns din urma.

Pe drum am intalnit si cabana padurarului, unde la intoarcere am facut un popas in spatele ei pentru a lua pranzul si-a ne incarca bateriile.

Apoi am intalnit cele doua tunele care nu sunt foarte mari, distanta intre ele a fost de vreo 5-10 minute. Dupa inca 10 minute am ajuns la cel de-al treilea tunel, cel mai lung, de 267m.

Citisem de el de-acasa, asa ca ne-am echipat corespunzator, inclusiv cu lanterne frontale.

Se putea intra si cu lanterna de la telefon, dar, lanterna frontala am zis ca e mai buna, mai ales ca poate o vom folosi si pe viitor in diversele drumetii unde vom avea nevoie.

La intrarea in tunel este un indicator care te indruma prin tunel catre Saua Geamana –traseu de 4h –4.3h;noi nu aveam de gand sa mergem mai departe de tunel;vroiam doar sa-l strabatem, sa iesim pe partea cealalta si sa ne intoarcem inapoi. Din ce am citit pe net traseul de dupa tunelul cel mare este mai dificil;in unele locuri nu exista podete de trecut peste apa/se trece prin apa si n-am vrut sa ne riscam. Nu suntem montanieri experimentati, deocamdata la cate trasee am facut ne putem considera de nivel mediu.

Am intrat in tunel, dupa 20 metri daca nu ai lumina nu mai vezi nimic;tot tunelul este format din pietre pe jos, iar pe la mijlocul lui exista si putina apa pe jos. Chiar daca era putin inspaimantator la inceput, l-am strabatut fara probleme, mai ales ca in spatele nostru auzeam voci de la alti turisti ce urmau sa intre si ei.

Dupa iesirea din tunel am poposit vreo 20 min, timp in care ne-am uitat la alti turisti care s-au incumetat sa mearga mai departe, traversand raul care era destul de lat, ajutandu-se de un copac cazut peste rau, calcand pe niste pietre prin apa. Era putin riscant pentru cineva ne-experimentat, ca putea sa-ti fuga piciorul pe pietrele ude si nici nu prea aveai de ce sa te tii. De-aici, ne-am intors inapoi pe acelasi traseu.

Traseul pana la tunelul cel mare, cu cateva opriri pentru apa, poze si atentia unde si cum puneam piciorul in locurile dificile de traversat, l-am facut in 2h dus/2h intors.

Pe tot traseul n-am intalnit nici un animal din rezervatie, sa fiu sincer nici nu prea imi doream, dar am intalnit o salamandra, i-am facut cateva poze si am mers mai departe.

Recomand acest traseu pentru toti iubitorii de natura si de sportul extrem din anumite locuri;dar, daca nu vreti sa mergeti prea departe, puteti sa va opriti in spatiile amenajate cu bancute, de pe malul raului Tisita si sa va bucurati de natura ce va inconjoara.

---

VIZUALIZĂRI: 2038 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI