Peisaje de vis, servicii excelente, gazde ospitaliere

TIPĂREȘTE

Week-end-ul prelungit de Rusalii ar fi trebuit să-l petrecem —după clasicul tipar „iarna car și vara sanie”—la AI în Bulgaria. Din cele 3 mini-sejururi pe care le-am anulat de la începutul pandemiei și până acum, ăsta a fost primul. Evident, sistemul AI (așa cum îl știm cu toții, pentru că sunt convinsă că în viitorul apropiat vor interveni schimbări radicale) ar fi ultimul model de vacanță pe care să-mi doresc să-l experimentez. Nici înainte nu eram eu foarte prietenă cu mulțimile și aglomerația, d-apăi în situația actuală!... Antisocială, deh!...

Buun!... Ne aflăm încă în Stare de Alertă, dar deplasările în afara localităților sunt de-acum permise și tare ne mai ard călcâiele... Parcă am pleca, parcă nu... După îndelungi ezitări, după studierea a zeci de locații de cazare (cam degeaba, căci trebuie să recunoaștem că review-urile ante-covid nu ne ajută îndeajuns în situația dată, când aspectul siguranței epidemiologice primează asupra multor altora), am decis: mergem! Unde? Munte sau mare? Sau Deltă, sau... În tot cazul, un loc micuț, dispus să ne și hrănească (căci nu concep să venim cu oalele pline de acasă!), plasat cât mai „departe de lumea dezlănțuită”!

Nu mai prelungesc suspansul, a câștigat în final o pensiune („prima cabană boutique din România”, după cum se autointitulează) pe care o urmăream de ceva vreme, dar cu care n-am reușit să ne sincronizăm până acum. Vama54 Boutique a fost deschisă în 2014, mai precis aparține de satul Dălghiu, lângă Vama Buzăului, de unde și numele (de fapt, după cum aveam să constatăm, e în plină Rezervație Naturală Ciucaș).

Este cotată la 3*, deține 14 camere plus un apartament, ce împreună pot primi maxim 32 de oaspeți, are restaurant propriu, o mică zonă spa și o piscină exterioară. Ce mi-a captat interesul și mi-a sporit încrederea a fost pomelnicul de reguli și norme afișate pe site-ul lor (vama54.ro), dar și pe pagina de facebook (pe FB) (eu aici le-am citit întâiași dată), menite să asigure turiștilor ce le trec pragul o securitate epidemiologică optimă.

Am rezervat în final pe platforma booking.com, pentru că diferența de preț față de site-ul propriu era nesemnificativă. În plus, prima opțiune îmi oferea posibilitatea de a anula gratuit până cu 7 zile înaintea plecării, iar în caz de neprezentare mi s-ar fi reținut 50% din contravaloarea sejurului. Am oscilat între varianta cu demipensiune (mic dejun și cină) și cea cu pensiune completă și, pentru a evita orice bătăi de cap, am ales-o pe ultima (și bine am făcut!). Total-general –1500 ron pentru 2 persoane, 3 nopți, de vineri până luni. De menționat că pe booking pensiunea deține calificative excelente (nota 9,5).

Cât pe ce să renunțăm la cei 50% și să ne anulăm plecarea, căci un eveniment neprevăzut avea să ne bulverseze total viețile cu doar câteva zile înainte... Știți vorba aia: „Nu-ți dă Dumnezeu mai mult decât poți duce! ”... Nici n-am bănuit că Doamne-Doamne are o părere așa de bună despre noi... În fine, ne-am socotit și răs-socotit și până la urmă am decis să plecăm totuși, mai devreme sau mai târziu tot trebuia să începem să ne distanțăm de „problemă”.

În ziua anterioară plecării, am primit prin e-mail link-ul pe care puteam să ne facem check-in on-line;de menționat că site-ul este numai în limba engleză, ceea ce pentru noi n-a fost o problemă. Ne-am așternut la drum vineri după-amiază, după încheierea obligațiilor profesionale și după un scurt popas la reprezentanța auto, care ne-a întârziat un pic mai mult decât am estimat. Așa că am sunat la pensiune și am anunțat că vom ajunge probabil în jurul orei 21. Ni s-a spus că nu e nicio problemă, ne vor aștepta cu cina și, pentru a câștiga timp, ne-au trimis opțiunile pe WhatsApp, să alegem de acolo câte un fel principal (din 9 variante), o garnitură (din 3), o salată (din 3), desertul fiind unic.

Drumul a fost destul de aglomerat, lucru de înțeles după atâta „stat la vatră”, dar vremea plăcută (în sfârșit, vară!) și peisajele splendide de pe Valea Buzăului ne-au indus o stare de bine care s-a accentuat pe măsură ce ne apropiam de destinație. Bonus –5 minute popas la barajul de la Siriu, unde am avut parte de un superb apus de soare oglindit în apa lacului! Am părăsit DN10 la ieșirea din Întorsura Buzăului, unde am virat stânga, străbătând mai apoi localitățile Acriș, Vama Buzăului și Dălghiu. Pe ultimii 4-5 km până la pensiune, drumul nu mai e asfaltat și cam plin de gropi, trebuie înaintat cu grijă, de preferat ar fi să nu te prindă noaptea pe-acolo. Cadrul natural –de excepție însă! Pajiști pline de flori, coline împădurite, pârâul Dălghiu susurând vesel la câțiva metri de drum...

La 9 fix opream în parcarea din fața pensiunii, deja aproape plină. Cu mare surprindere am constatat că aveam vecini cunoscuți (tot virtual), Pastel Chalet, o proprietate formată din 2 vilișoare și un mic restaurant. Practic, in the middle of nowhere, sunt doar acestea două, una lângă alta: Vama54 Boutique și Pastel Chalet. Ba, dacă mai mergi vreo 500 m, mai e o pensiune micuță, Moșia Vânătorului, am văzut mașini parcate și în fața ei, semn că avea oaspeți. Până aici se ajunge cum se ajunge, dar din punctul ăsta nu răzbat decât mașinile de teren, după cum ne-au povestit gazdele noastre. Drumul iese, după 20-25 km, la Zizin și Tărlungeni.

În fine, am tras adânc în piept aerul tare de munte și am deschis portița, admirând profilul (binecunoscut din poze) al pensiunii: o clădire cu 3 niveluri, dintre care ultimul mansardat, un pic asimetrică. Ferestrele de la parter sunt bogat decorate cu jardiniere din care râd în hohote superbe mușcate roșii, pe când etajele superioare au balcoane de lemn traforate, în stil rustic. În fața clădirii, pe o imensă platformă de lemn, se desfășoară terasa restaurantului, deocamdată singurul loc unde legea ne permite să măncăm. Am numărat „ochiometric”10-12 mese înconjurate de scaune, câteva din ele erau deja ocupate, am remarcat și vreo 2 bebei așezați pe scaune special croite pentru ei. Umbrelele uriașe erau deja strânse (în zilele următoare le-am prins deseori desfăcute, umbrind eficient terasa sau apărând-o de cei câțiva stropi răzleți ce ne-au amenințat în ultima seară).

Am intrat în holul de la parter, recepția era chiar în fața noastră, în dreapta ușa spre restaurant, în stânga se fac scările ce urcă la etaje. Sosirea noastră a fost probabil remarcată, căci stăpânul casei a apărut imediat, mascat și înmănușat conform protocolului. S-a prezentat drept C, ne-a urat bun-venit, ne-a măsurat temperatura, apoi ne-a înmânat cartelele magnetice, informându-ne că vom găsi camera antamată la etajul al doilea, pe partea stângă.

Am mai schimbat câteva replici cu domnul C, eram curioși despre performanțele rețelei Wi-Fi (căci acelea ale telefoniei mobile păreau aproape decedate), în situația dată era vital să putem comunica acasă măcar din când în când, iar a doua zi dimineață Tati avea programată o importantă întâlnire on-line. În general, încercăm să nu amestecăm biznisu’cu plăcerea, dar nah, de data asta așa s-a nimerit... Domnul C ne-a oferit parola de Wi-Fi „pentru toată lumea”și, cu titlu confidențial, și pe cea de la recepție, cu rugămintea de a o folosi doar în situații excepționale.

Ca să lămuresc acum acest capitol: internet veți avea, nu cine știe ce, depinde câte dispozitive sunt logate etc. Rețeaua de telefonie mobilă funcționează tot prin satelitul de la pensiune, ba se cuplează, ba se decuplează. Totuși, întâlnirea lui Tati a decurs rezonabil, dar numai după ce s-a plasat în micul spațiu de relaxare din holul recepției și s-a logat cu parola specială. Am reușit să comunicăm acasă prin mesaje pe WhatsApp, de sunat era aproape imposibil. Ați înțeles ideea: deși Vama54 Boutique e mai degrabă genul de loc în care mergi ca să te rupi de lume și de tehnologia modernă, la o adică puteți miza pe amabilitatea gazdelor.

Ne-a fost alocată camera 11, zisă și „Bibliotecii”. Așa cum se cuvine într-o locație boutique, fiecare cameră este personalizată și chiar... „personificată”: Echilibrului, Focului, Apartamentul esențelor de lemn etc. A noastră avea o bibliotecă imaginară desenată pe un perete întreg, ba chiar și o scăriță (adevărată), pentru a accede la ultimele rafturi –de-aia se chema așa.

În rest, o cameră destul de normală: pat dublu încadrat de noptiere, un dulap simplu în 2 uși, o măsuță într-un colț cu 2 scaune. Se cuvine să menționez salteaua excepțională, tip memory foam, care a contribuit din plin la odihna noastră (nu-mi amintesc de când n-am mai dormit atât de bine!). Așternuturile au fost albe și discret parfumate, am avut câte 2 perne de fiecare, iar pilota ușoară și-a îndeplinit și ea cu brio rolul pentru care a fost creată. În dulap am găsit câteva umerașe, iar pe raftul de sus ne-am fi depozitat hainele, dacă am fi stat mai multe zile.

Prizele sunt suficiente, iar întrerupătoarele plasate strategic. N-am remarcat aparat de aer condiționat, nu cred să fie nevoie, am remarcat însă calorifere (domnul C avea să ne povestească ulterior că toată energia se produce din surse proprii, lemnele și cele câteva panouri solare, iar pentru electricitate se folosește un generator). Poate de aceea în cameră au fost instalate becuri de putere mică;oricum, nu ne-a deranjat asta. Am avut și televizor LCD, tot prin satelit funcționează, desigur. Când am vrut să-i dăm drumul, a apărut pe ecran un mesaj cum că trebuie să așteptăm până la 30 de minute să se activeze sistemul, așa că am renunțat și altă încercare n-am mai făcut.

Baia este separată de cameră printr-o ușă glisantă din lemn masiv, vopsit într-un gri deschis, în ton cu dulapul. Evident, am găsit-o dotată cu tot ce trebuie: cabină de duș walk-in, chiuvetă, oglindă, vas de toaletă, coș de gunoi. Ni s-au pus la dispoziție câte 2 prosoape de un alb impecabil, plus unul pe care să ieșim după îmbăiere. Drept consumabile, am avut săpunele, gel de duș, șampon și loțiune de corp, toate ambalate în doze mici. A, și hârtie igienică, 2 suluri. Am mai găsit la ușă, în exterior, încă un sul și o pungă pentru gunoi în a doua zi a micului nostru sejur. A propos de asta, serviciul zilnic de curățenie a fost sistat în această perioadă, a trebuit să ne menținem singuri ordinea în cameră (dar știam asta din momentul rezervării), ideea fiind de a diminua contactul între turiști și personal.

Camera noastră, spre deosebire de altele, a beneficiat de un balcon lunguț, ce dădea spre partea opusă intrării. Astfel, când ne odihneam pe cele 2 scaune, puteam admira bună parte din acareturile proprietății, pajiștea înierbată și zona piscinei, înconjurată de șezlonguri și un fel de cortulețe cu saltele. Ba, puteam trage cu ochiul și la vecini, aceștia nu au piscină (sâc!), în schimb au un foișor spațios în care serveau masa turiștilor. În plan secund, puteam admira munții împăduriți și puteam asculta susurul îndepărtat al pârâului. Minunate momente am petrecut pe balconașul acela! Ah, am uitat să pomenesc despre rândunele, cum își întretăiau ele zborul în permanență, de dimineață până seara (vreo două cuiburi erau și sub streașina noastră). Și de minunata lună plină din prima seară era să uit...

Latura gastronomică a fost una dintre cele mai importante ale minivacanței noastre, normal! Micul dejun se servește între 8:30 și 10:30, prânzul 13-16, iar cina 19-21. Pentru masa de dimineață am avut de ales între 2 tipuri de platouri: unul ovo-lacto-vegetarian (3 feluri de brânză, măsline, humus+icre/zacuscă, legume), altul „normal”(la fel cu primul, doar că în loc de humus+icre/zacuscă, avea mezeluri). Opțional, ouă pregătite în diferite feluri. Desigur, pâine, cafea/ceai, suc de fructe, apă –după doleanțe.

La micul dejun, primeam o listă cu meniul din ziua respectivă, din care trebuia să selectăm preparatele dorite pentru prânz (ciorbă, fel principal, garnitură, salată) și cină (fel principal, garnitură, salată, desert). Tot ce-am mâncat a fost bun, unele preparate chiar excelente, porțiile îndestulătoare. Băuturile de la mesele de prânz și seară se plăteau separat, evident. Prețurile rezonabile (voi atașa o poză). Este total interzis consumul băuturilor aduse din afara unității!

Mesele au fost servite super-eficient de cele două doamne ale casei, A (soția domnului C) și I (sora). I-am admirat pe toți pentru energia cu care munceau din zori și până seară, mereu cu zâmbetul pe buze (pe care-l simțeai pe sub pârdalnicele alea de măști...). Dealtfel, la o discuție amicală, am aflat că în urma pandemiei au pierdut 80% din personal (8 din 10?! ne-am întrebat noi;4 din 5?!...).

Facilități: 1. Piscina –am pomenit-o, arăta impecabil, legal încă nu se putea face baie;nu ne-a părut prea rău, căci apa era încă rece, nu apucase să se încălzească. Citisem la un moment dat într-o reclamă sintagma „piscină încălzită”și am întrebat, dar răspunsul a fost: „Da! Dar numai dacă e soare! ”Ne-am petrecut însă vreo 2 plăcute ceasuri pe șezlonguri, în apropierea piscinei, eu citind, Tati sforăind, vegheați de unul din cei 4-5 pisici ai pensiunii... 2. Ciubăr încălzit, jacuzzi, saună, masaj (la un preț suplimentar). 3. Loc de joacă pentru copii –foarte apreciat de mulțimea de oaspeți mititei și de părinții lor (în afară de noi doi și încă vreo 2 cupluri mai... mature, restul erau tinere cupluri cu copii, majoritatea încă purtători de scutece!). 4. Au biciclete de închiriat, puteți face ture prin împrejurimi. Cred că pot facilita plimbări cu căruțele trase de cai, în una din zile s-au strâns mai multe atelaje în fața pensiunii.

Ce poți face la Vama54 Boutique? În afară de activitățile enunțate mai sus... poți, pur și simplu, să stai și să-ți umpli ochii de verde pur, nările de parfumul ierbii proaspete, a florilor de munte și de mirosul discret de lemn ars, auzul de tălăngile turmelor de oi și nechezatul cailor ce pasc în împrejurimi. În prima dimineață, cât Tati a fost prins în „ședință”, mi-am așezat o păturică pe pajiștea de peste drum și am citit până la masa de prânz. După-amiază mi s-a alăturat și Tati, doar că el a tras un pui zdravăn de somn.

Poți să te joci cu pisoii sau cu cățelul Pandele.

Pe o rază de 10-15 km, ar fi câteva obiective turistice de văzut: Casacada Urlătoarea (unde se poate face picnic sau chiar înnopta cu cortul sau rulota), Rezervația Valea Zimbrilor Acriș, Iazul din Vamă (unde se poate pescui), o păstrăvărie etc. Evident, se poate merge pe munte, sunt o sumedenie de trasee turistice de dificultăți diferite. Este o zonă foarte ofertantă, după cum vedeți, nici vorbă de plictiseală la Vama54 Boutique!

În concluzie... Viața merge mai departe, viața reintră într-un altfel de normal, în care e important să fim mai precauți și mai responsabili ca înainte. Ieșirea aceasta ne-a făcut foarte bine, chiar dacă am plecat la drum cu inimile un pic îndoite. Sperăm să ne reîntoarcem cândva, locșorul ne-a pansat delicat angoasele, ne-a pătruns în inimi cu duioșie și a rămas acolo...

---

VIZUALIZĂRI: 4489 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI