GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Mirajul comorilor: Un tezaur brâncovenesc la Baia de Aramă?
În august 2017 am petrecut câteva zile frumoase pe meleaguri gorjenești, cu extensii în județul Mehedinți. În drum spre Ponoarele ne-am oprit puțin la un locaș de cult în jurul căruia se învârte o poveste interesantă.
Boierul Constantin Brâncoveanu, moștenitor al unei averi părintești importante, urcă pe tron în leatul 1688 și prin spiritul său organizatoric și econom, prin bună administrare și investiții bancare își sporește averea. Presiunea haraciului datorat otomanilor și teama de fățărnicia boierilor i-au dat imbold domnului Brâncoveanu să caute o soluție de protejare a lichidităților sale bănești.
„Prințul Aurului”, cum era numit la Înalta Poartă, începe să se gândească cum își va proteja bogățiile - monede de aur, odoare și bijuterii. În timpul deselor sale drumuri prin țară pe la sutele de moșii deținute începe să caute un loc propice ascunderii visteriei personale. În iunie 1695 ajunge la Baia de Aramă, o așezare de mineri înghesuită într-o zonă submontană împădurită. Îi place cum arată zona și după ce trage la hanul lui Milco, vătaful minerilor face o scurtă plimbare prin satul băieșilor. Observă un tăpșan, sub o coastă stâncoasă, care domina satul; un plan se înfiripă în mintea ageră a domnului muntean – posibilitatea ridicării unei tainițe domnești. Lasă poruncă și bani lui Milco Băieșul pentru a construi o mănăstire și îl numește pe Marele Ban al Craiovei, Cornea Brăiloiu, responsabil cu lucrările.
În 1703 sultanul îl cheamă la Adrianopol (Edirne de azi) pe domnul Țării Românești pentru reconfirmarea domniei. Este un moment de cotitură care îi putea fi fatal domnului datorită „vorbelor de bine” ajunse la urechile sultanului. Hotărârea este luată: averea trebuie protejată pentru viitorul familiei. Mănăstirea de la Baia de Aramă era aproape finalizată, lucrările la tainiță asemenea. Câteva nopți de primăvară la rând mai multe care cu coviltir s-au deplasat către așezarea băieșilor.
Care este volumul visteriei mutate la Baia de Aramă? Comoara consta în 10 lăzi de aramă pline cu ducați, sigilate cu ceară de albine, galbeni cu nemiluita în trei gropi închise cu un strat de var – tone de aur, trei butoaie – unul cu perle și pietre prețioase, unul cu sigilii și documente de arhivă și al treilea o capcană cu otravă. Trei căi de acces te conduceau către tezaur: printr-un tunel care pornea din altar (aici se afla mai întâi un cazan cu galbeni care trebuia să distragă pe eventualii căutători), un tunel care începea din fața bisericii (semnalizat printr-un simbol atât pe hartă, cât și pe peretele bisericii – azi dispărut) și trecea prin trei încăperi înțesate cu capcane mortale și un al treilea traseu care debuta în zona fântânii. Mai multe documente, un testament al domnului și o hartă au fost întocmite în acele zile, așezate într-o cutie de aramă și ascunse în zidul altarului bisericii, loc marcat printr-o frescă înfățișând pe diavol călare pe un cal negru. Pe locul statuii de azi au fost îngropați cei 40 de oameni care participaseră la întreaga operațiune, aceștia fiind decapitați pentru a nu dezvălui secretul comorii.
Adevărul? Averea uriașă a domnului Constantin Brâncoveanu consta în palate, numeroase moșii în țară și în Transilvania, cirezi de animale, precum și depozite de bani în Veneția, Viena și Brașov. Calcule actualizate și bazate pe documente ale epocii ar sugera o valoare orientativă de circa 12,5 milioane de Euro, dar cum pe atunci metalele prețioase constituiau un etalon, valoarea lor era mult mai mare (historia.ro/sectiune/gene ... tin-brancoveanu).
Așezarea numită Baia de Aramă a apărut și a evoluat datorită zăcămintelor de aramă din zonă, domnii Țării Românești menționând localitatea în multe documente. Cronicarul-călător Paul de Alep ne înfățișează procesul de extracție și topirea a minereului din „vestita Baie de Aramă” la mijlocul veacului al XVII-lea: Mina este așezată în vârful unui munte... Lucrătorii cărau materialul în sus și în jos cu ajutorul unor scripeți și frânghii trase de cai, ce merg de jur împrejur. În fund, ei sapă și noaptea la lumina torțelor și cu mare trudă scot minereul negru.
Ctitorii lăcașului de cult sunt Milco Băieșul, vătaful minerilor din Baia de Aramă și Marele Ban al Craiovei, Cornea Brăiloiu, alături de primul stareț ieromonahul Vasile. Lespezile funerare ale celor trei s-au aflat în biserică dar au fost distruse de căutătorii de comori.
Biserica a fost zidită din cărămizi arse și bucăți de zgură provenite de la topitoriile de aramă din zonă, sfințirea având loc în anul 1703. Edificiul religios poartă hramul „Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil” și are o arhitectură sobră construcția solidă indicând și un rol militar, defensiv. Pridvorul e sprijinit pe coloane brâncovenești și mai păstrează la exterior urme de pictură. Un brâu tip zimți de fierăstrău înconjoară corpul bisericii, iar pe pronaos se înalță un masiv turn-clopotniță a cărui scară de acces e încastrată în zidul nordic.
Am găsit biserica închisă deși aceasta și-a reluat statutul de mănăstire din anul 2008. Am făcut câțiva pași prin curte, areal înconjurat încă de un zid de piatră nu prea înalt datând din epoca brâncovenească. Așezată pe un fel de platformă naturală biserica domină împrejurimile fiind la rândul ei adăpostită sub marginea pădurii. În curte sunt mai multe cruci de piatră, precum și bustul dedicat preotului și învățătorului Ștefan Ion realizat în 1898 de sculptorul C. Bălăcescu.
Concluzii. În vara anului 2017 am petrecut o minivacanță la Târgu Jiu, moment propice pentru explorarea orașului și a împrejurimilor. Astfel am ajuns și în Baia de Aramă, poposind și la mănăstirea brâncovenească, dar având drept țintă complexul carstic de la Ponoarele (vezi impresii).
De ani de zile se încearcă strângerea sau accesarea de fonduri bănești pentru restaurarea picturii originale, așternută pe pereți la începutul anilor 1700 de pictorul Neagoe, probabil același zugrav care a lucrat și la Hurezi. De asemenea există de peste 10 ani un proiect de restaurare și consolidare a bisericii brâncovenești dar până acum nu s-a mișcat nimic.
Însă poveștile comorii lui Brâncoveanu persistă...
Trimis de tata123 🔱 in 15.04.20 13:50:13
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BAIA de ARAMĂ.
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@tata123: Am vizitat și eu ruinele acestei biserici-mănăstiri, cu marele regret că nu s-a găsit o soluție de restaurare. Nu cunoșteam însă povestea tezaurului adăpostit aici, dovadă că istoria noastră încă ascunde multe secrete.
@tata123: Zilele trecute tocmai am ascultat un scurt material despre Constantin Brancoveanu, asa incat acest articol vine ca o completare. Felicitari, votat cu mare drag.
@Carmen Ion: Mulțumesc pentru lectură, ecou și aprecieri. Zona menționată în articol este superbă din punct de vedere peisagistic și ascunde multe frumuseți mai puțin promovate. Cred că de acum încolo vom căuta astfel de locuri mai puțin frecventate de turiști dar neasemuit de frumoase. Sănătate și Paște Luminat!
@Mishu: Povești și legende întâlnim la tot pasul pe meleagurile românești. Ele dau farmec și învăluie într-o aură de mister obiectivul și, de asemenea, ne pune la contribuție imaginația. Numai bine și un Paște Luminat!
@Lucien: Hristos a Înviat! Mulțumesc, am încercat să redau povestea/legenda care stă în spatele imaginii bisericii dărăpănate de azi. Existența comorii e încă dezbătută în anumite cercuri, cert este că săpăturile arheologice (adecvate) nu au continuat și nici bani pentru restaurarea bisericii nu s-au găsit. Poate dacă se găsește aurul Brâncoveanului...
În orice caz din punct de vedere peisagistic zone este superbă - pornind de la Cheile Sohodolului, Tismana, Plaiul Cloșani până la Parcul Domogled-Valea Cernei și la vale spre Cazanele Dunării.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2021 Un popas! — scris în 26.08.21 de stefix70 din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Monumentul de la Padeș – „Pornirea dumnealui… e folositoare și izbăvitoare” — scris în 23.11.20 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Cheile și Peștera Băluței – o plimbare ușoară în natură — scris în 18.11.20 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2020 Ponoarele – secvențe turistice — scris în 06.11.20 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Sep.2018 Podul lui Dumnezeu — scris în 07.09.18 de safir2006 din BăICOI [PH] - RECOMANDĂ
- Aug.2017 Dantelă în piatră – Lapiezurile de la Ponoarele — scris în 16.10.17 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2016 Evadare in natura — scris în 03.08.16 de DanTal74 din TG-JIU - RECOMANDĂ