Complexul Muzeal Golești, Argeș (I) — „Rotonda Goleștilor”

TIPĂREȘTE

Drumețind pe meleaguri argeșene în vara lui 2018, coborând din Muscel, prin Mateiaș și Mioveni, am făcut popas și am deschis o filă de istorie în Rotonda Goleștilor, taman în curtea conacului acestora din localitatea Golești, conac aflat la câțiva Km depărtare de vărsarea râului Doamnei în Argeș.

Dar cine au fost Goleștii?

Boieri de viță veche din neamul Craioveștilor, urmașii unui stăpân al satului Golești, răsplătiți pentru dreaptă și credincioasă slujbă în fața domnitorilor, mărindu-și astfel domeniul și obținând mari funcții (la vremea aceia ”dregătorii”), și astfel și-au luat numele după denumirea satului Golești. Patrioți din fire, Goleștii au fost parte activă la toate evenimentele istorice contemporane lor, dar și în cele culturale, mai ales în d-ale îmvățământului.

Rotonda aflată în curtea conacului începe cu Banul Radu Golescu (1746-1818), urmaș al Goleștilor salvatori de tezaure și vieți domnești, apropiați Brâncoveanului, a sporit averea familiei ridicând pe proprietățile sale o sticlărie, apoi mori, hanuri și prăvălii. A ridicat un fel de cămin pentru săraci și un spital (bolniță) cu două paturi, pe care le-a înzestrat cu mori de apă și vii, tocmind cu anul, pe cheltuiala sa, doctor de la Pitești. Și o școală cu predare în limba română pentru copiii satului, el însuși fiind dascăl acestora. Școala a mai funcționat puțin timp și după moartea sa.

În Rotonda de la Golești, alături îi stă fiul său Iordache Golescu (1768-1848), cel care, în calitate de Efor al Școalelor l-a sprijinit pe Gh. Lazăr în introducerea limbii române la Școala Superioară de la Sf. Sava, a redactat un dicționar în limba greacă, a scris piese de teatru și poezii.

Fratele mai mic Dinicu Golescu (1777-1830), cărturar de seamă, al cărui bust se află în fața conacului, a pus bazele ”Societății Literare” în casele sale din București. A tradus numeroase cărți, a contribuit la apariția primului ziar în limba română, a scris un jurnal de călătorie comparând starea socială mizeră a țăranilor din Țara Românească, cu a celor din Europa. În curtea moșiei din Golești a redeschis școala în limba română pentru a învăța gratuit tineri, indiferent din ce categorie socială făceau parte. Dinicu Golescu a fost martor la prinderea lui Tudor Vladimirescu, stabilit în foișorul conacului de la Golești și la înfrângerea revoluției din 1821.

Ștefan Golescu (1808-1874), aflat în Rotonda de la Golești, fiul mai mare al lui Dinicu Golescu, a făcut parte din comitetul de organizare a revoluției de la 1848, iar după abdicarea domnitorului Gh. Bibescu a ocupat funcția de Ministru al Treburilor Interne.

Alături îi stă fratele Nicolae Golescu (1809-1877), cel numit pe funcția de Ministru al Dreptății în Guvernul Provizoriu. Mai târziu, la 1866 Nicolae Golescu participă la conspirația organizată pentru detronarea domnitorului Al. i. Cuza și aducerea unui principe străin. La venirea în țară, viitorul Rege Carol I a făcut popas în conacul Goleștilor.

Alți Golești aflați în Rotondă, sunt fii ai lui Dinicu Golescu, anume Radu și Alexandru-Albu care, alături de vărul lor Alexandru-Arăpilă, au fost participanți activi la evenimentele din 1848.

Alexandru Golescu-Albul, foarte apropiat de țărani, era dispus să vândă conacul pentru a porni o nouă revoluție. Alături de vărul Arăpilă, el rămâne în țară spre deosebire de restul fraților care au părăsit meleagurile natale.

Un alt personaj aflat în Rotondă este Dr. Carol Davila căsătorit cu Ana nepoata lui Dinicu Golescu, organizator al serviciului sanitar militar și de ocrotire a sănătății publice. El a pus bazele învățământului mediu sanitar, a întemeiat Școala Veterinară și Școala Națională de Medicină și Farmacie din București (1857). A îndeplinit cu brio misiunea de șef al serviciului sanitar militar în timpul Războiului de Independență.

Rotonda se află în curtea conacului, pe latura sa dreaptă, în luminișul unor arbori seculari. Busturile sunt așezate în cerc în jurul unui spațiu verde de formă rotundă, la capătul unei alei.

Am părăsit Rotonda Goleștilor, figuri bărbătești sculptate în piatră, care au adus o mare contribuție la făurirea României moderne și a învățământului românesc, după care ne-am îndreptat spre clădirea conacului.

---

VIZUALIZĂRI: 310 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI