Kalimera, Kalimera!

TIPĂREȘTE

Nu, nu am dat în bâlbâială =)) : Kalimera e numele hotelului din Agia Marina care ne-a găzduit timp de o săptămână în octombrie 2019, și prin urmare așa l-am salutat noi la sosire.

Rezervarea o făcusem pe site-ul booking.com în august, imediat după achiziționarea biletelor de avion, căci mă decisesem de ceva vreme că, dacă era să ajung în Creta, cazarea avea să fie în Agia Marina sau Platanias.

Până la urmă a fost Agia Marina și nu mi-a părut rău nicio clipă, căci atmosfera mai liniștită decât în zbuciumatul Platanias era mai potrivită profilului nostru de turist pensionar... ;) Un alt argument important a fost - evident - prețul, 175 euro (25 euro/noapte), pentru un studio cu chicinetă. Deși la rezervare se preciza că un avans de 50% avea să-mi fie reținut imediat pe card iar diferența, tot pe card, cu trei săptămâni înaintea sejurului, până la urmă nu mi s-a reținut nicio sumă și am plătit cash la hotel (fără chitanță :D ).

Hotelul Kalimera se găsește la intrarea în Agia Marina dinspre Stalos, pe strada principală, PEO Kissamou Chanion, care străbate stațiunea și leagă Chania de localitățile vest-cretane de pe țărm. Pe booking, ca și pe site-ul propriu, http://www.kalimerahotel. gr/, adresa la care figurează e menționată lacunar: Agia Marina Nea Kydonias, 73100 Grecia. Și atât, fără nume de stradă ori număr.

Nu că ar fi vreo problemă: mulțumită poziției sale, hotelul e ușor de găsit. În plus, foarte lejer se ajunge din Chania cu autobuzul, coborând la stația Agia Marina 1, în față la Santa Marina Beach Hotel. Deși distanța față de centrul Chaniei este de numai 10 km, drumul de la autogară durează cca. 20 de minute din cauză că pe traseu sunt multe stații. Cea de la Santa Marina Beach Hotel este a noua. Odată ajunși în stație, nu vă rămâne decât să traversați și să mergeți înainte vreo 20-30 m, până ce veți da cu ochii de firma agățată la vedere, pe un stâlp din apropierea spațiului de recepție deasupra căruia tronează două statui kitsch.

Pe booking hotelul are două stele, pe deplin meritate în opinia mea, și un scor de 8,9 din peste 100 de evaluări (eu i-am acordat 9,6). Fapt important, fotografiile postate corespund cu realitatea.

De pe site-ul propriu am aflat câteva informații interesante: Kalimera aparține unei vechi familii nobiliare, Litinakis, venită în Creta din Bizanț (Constantinopol - Istanbul) în secolul al VIII-lea „pentru a răspândi religia creștină în Creta, care suferea la acea vreme din pricina sarazinilor”.

Nu știu dacă să cred sau nu această poveste :-??; cert este că e vorba de o mică afacere de familie ce funcționează din 2005 și deține diverse tipuri de unități de cazare: studiouri și apartamente cu unu sau două dormitoare, cu sau fără vedere la mare.

Hotelul pe patru nivele, vopsit în nuanțe plăcute de gălbui și alb și cu o configurație interesantă, se află în capătul unei alei late, în pantă ușoară, folosită ca spațiu de parcare; acolo ne-am lăsat și noi Fiatul Panda închiriat.

Imediat la intrarea pe alee, în dreapta se află recepția spațioasă, frumos decorată în nuanțe de maro și oliv, cu fotolii, statuete și un birou la care am găsit uneori așezată o tinerică drăguță. Fiind final de sezon, domnia sa se cam bătea de muscă :) , dar ne-a luat banii, ne-a oferit niște pliante folositoare și ne-a răspuns la cele câteva întrebări pe care i le-am pus. Deasupra recepției construcția a fost înălțată, dar fără a fi terminată; presupun că se intenționează amenajarea altor camere de închiriat.

În stânga intrării pe alee e un minimarket cu produse alimentare de bază, suvenire și articole de plajă. Dincolo de aceste clădiri se întinde raiul... pisicilor :) : într-o parte un petic de verdeață și câțiva copaci, în cealaltă o clădire goală, unde cred că proprietarii vor amplasa snack barul despre care se face vorbire pe site-ul hotelului. Sau te pomenești că există deja și tocmai îl închiseseră la început de octombrie... :-??

Acest bar ar deservi în principal piscina înconjurată de șezlonguri și umbrele și care - mărturisesc - a constituit un alt argument în favoarea alegerii hotelului, căci m-am gândit că dacă apa mării era rece, fiind totuși octombrie, nu se cuvenea să rămânem neîmbăiați în ditamai stațiunea estivală. Ar fi fost culmea... ;)

Până la urmă n-am făcut decât să-mi vâr într-o zi piciorul într-însa (în piscină :D ), numai din curiozitate, nu mă duc la mare ca să fac baie în piscină... Am constatat că apa era destul de caldă și foarte curată și că dincolo de un poduleț amenajaseră și o piscină pentru copii.

De îngrijirea zonei exterioare se ocupa zilnic un nene în vârstă cu care Adrian a stat într-o seară la povești pe diverse teme, de la politică la mâncare și de la turiști străini la cât de grea e viața în Grecia. Mă mânca limba să-l invit pe cetățean într-o vizită în România, ca să aibă termen de comparație... :):(:(

În fine, ca să termin cu aspectul curățenie, adaug că exista și una bucată cameristă care trebăluia și ea zilnic, fără prea mare tragere de inimă însă, și uneori la ore bizare, având în vedere că la început de octombrie în afară de noi cred că mai erau ocupate doar două sau trei camere. O dată am găsit-o dând cu mopul pe tarlaua noastră pe la 12.30, după ce ne-am întors de la plajă. S-a scuzat și s-a grăbit să părăsească incinta iar noi am fost nevoiți să așteptăm pe balcon ca să se usuce podeaua...

A fost totuși singurul incident de acest fel, în rest nu prea ne-am intersectat cu ea și nu am avut motive să ne plângem: coșul de gunoi era golit zilnic, rezerva de hârtie igienică a fost periodic împrospătată, prosoapele au fost schimbate la fiecare două zile iar lenjeria de pat o dată pe parcursul sejurului nostru de o săptămână.

Ne-a fost repartizată camera cu numărul 11, aflată la primul nivel, imediat în stânga scării principale, și trebuie să vă spun că am fost absolut încântați de ea.

Punctul forte al camerei, în afara liniștii asigurate de altfel de întreg hotelul prin poziția retrasă de la stradă, a fost vederea splendidă pe care o oferea spre toată curtea, hotelurile din vecinătate și mai ales spre mare. De pe balcon am făcut nenumărate fotografii, ziua, seara, noaptea, iar în după-amiaza când a plouat am beneficiat și de un curcubeu superb! :))

Balconul era mobilat cu o masă și două scaune din lemn, bașca o scrumieră (am apreciat ;) ), și chiar dacă nu de dimensiuni considerabile, a fost locul unde ne-am luat în tihnă mesele preparate indoor și ne-am băut cafeaua în fiecare dimineață. Uscătorul fusese așezat la un nivel mai jos, ca să nu încurce, un mic amănunt nu lipsit totuși de importanță.

Cât despre cameră în sine, ei bine, era mare - 20 mp, lucru esențial, după mine, atunci când stai o săptămână în același loc și nu vrei să te împiedici de picioarele patului. Dotarea era basic și o simplă enumerare cred că e de ajuns: un pat matrimonial imens, cu două saltele foarte bune și lenjerie de calitate; de o parte și de alta a patului, noptierele cu veioze montate în perete, deasupra; un suport de bagaje; un mic birou cu taburet, oglindă și foehn încastrat în perete, și sus, aparatul de aer condiționat (l-am folosit de vreo două ori); o masă cu două scaune; un șifonier în care am găsit suficiente umerașe și rafturi, dar și un seif.

Pe peretele de vizavi de pat trona de la înălțimea la care fusese montat un televizor cu ecran plat pe care Adrian l-a deschis de câteva ori. Wi-Fi-ul parolat a funcționat în chip mulțumitor.

Singurul element decorativ din încăpere, și ăla vai de mama lui =)) , era un tablou cu o corabie - dar ce pretenții poți să ai?!!

Chicineta cuprindea, în afara chiuvetei, un frigider, o plită electrică cu două ochiuri și hotă, plus dulapuri în care am găsit cam toate tacâmurile, obiectele de veselă și ustensilele de bucătărie de strictă necesitate.

Baia a fost și ea chiar surprinzător de mare, cu o mică fereastră care dădea în spatele clădirii, vas WC, chiuvetă și duș cu cădiță înălțată. Am primit câte două rânduri de prosoape, săpun lichid, hârtie igienică, gel de duș și șampon.

Ce ar mai fi de spus? Că nu trebuie decât să traversezi strada și să te strecori pe lângă hotelurile înșirate vizavi pentru a ajunge la plajă. Noi am fost cel mai mulțumiți de Almira Beach, aflată la vreo 30 m distanță, unde șezlongurile aveau și saltele... (deh, bătrânețile ;) ). Taverna cu același nume care o deservește se află chiar pe malul mării, așa că în zilele când am stat în Agia Marina am comandat câte un frappé (3 euro), o halbă mare de bere (5 euro) sau înghețată (1,50 euro/cupa). Pentru familiști precizez că vor găsi aici și spații de joacă. Iar la intrarea pe aleea care duce spre tavernă și plajă se află un supermarket destul de bine aprovizionat.

Sper că v-am convins că Hotelul Kalimera reprezintă o alegere excelentă pentru turiștii nepretențioși, în căutarea unei cazări decente și excelent poziționate.

Și foarte ieftină, pe deasupra! :)

Așa încât, numai de bine despre ospitalitatea cretană!

Și cred că aici se potrivește de minune un citat. Iată-l:

„Știam că într-un sat cretan, indiferent la ce ușă bați, ți se va deschide. În onoarea ta se va servi o masă și vei dormi în cele mai bune așternuturi din gospodărie. În Creta, străinul încă mai e considerat un zeu necunoscut. În fața lui se deschid toate ușile și inimile”. Nikos Kazantzakis

La final, vă invit să urmăriți o filmare cu drona deasupra stațiunii Agia Marina.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 869 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI