Betleem - leagănul lui Dumnezeu

TIPĂREȘTE

Pentru că suntem în perioada Crăciunului iar Craciunul este în primul rând despre asta, m-am gandit să vă povestesc despre Betleem, locul nașterii lui Iisus, un loc în care mi-ar plăcea să revin și de ce nu, să stau măcar căteva zile. Pentru mine o călătorie aici a fost mai mult decât un pelerinaj la locurile Sfinte a fost împlinirea unui vis pe care îl aveam încă din adolescență, un vis devenit realitate datorită celor care s-au jertfit acum treizeci de ani pentru ca noi să putem pleca liberi prin lumea largă.

Din autogara arabă am luat autobuzul 231 care are o frecvență destul de bună, până am plătit biletul 6,8 Nis de persoană la șofer, și ne-am ocupat locurile, alte autobuze cu acelasi număr care erau pline au plecat deja din autogară. În autobuz mai erau cativa italieni, îi auzeam cum vorbeau în spatele meu, restul arabi printre care cativa copii si trei femei ce aveau capul acoperit cu văl. Autobuzul a oprit in cateva statii din Ierusalim apoi și-a continuat drumul peste dealuri, urcând si coborând.

Cand mergi spre Betleem numit Casa Pâinii în ebraică si Casa Cărnii în araba (deci și aici există contradicție), nu este control la frontieră, nici nu stii că ai pășit pe teritoriul Palestinian, la întoarcere lucrurile se schimbă, voi povesti apoi despre acest control pentru că m-a impresionat foarte mult.

Orășelul se află într-o zonă muntoasă, se pare că înainte se numea Efrata pentru că Biblia ne arată că Iacob a înmormântat-o pe Rahela „pe drumul spre Efrata”, adică Betleem.

Chiar la intrarea în oraş se află porumbelul alb al păcii, cu aripile larg deschise și vestă antiglonţ pentru că nu se știe de unde va fi luat în cătarea armei. Are luminiţa de la luneta sniperului pe piept iar în cioc poartă o ramură de măslin, lângă el a fost aşezată o plăcuţă care le urează vizitatorilor „Bine aţi venit în Palestina. Bine aţi venit în Betleem“.

Din locul de unde ne lasă autobuzul luăm un taxi spre Piața Ieslei unde se află Biserica Nașterii, negociem un drum cu 20 de secheli pentru toti patru iar soferul nostru incearcă să ne ducă și prin alte locuri, să vedem Grota Laptelui, unde s-a refugiat familia lui Iisus în vremea masacrului pruncilor din porunca regelui Irod, sau chiar să mergem în locul unde se spune că, în noaptea nașterii, păstorii au fost surprinși de o mare lumină, însă il refuzăm din lipsă de timp.

Masina veche abia urcă dealurile dar omul este placut, ne povesteste că are cinci copii acasă și căstigă banii pentru familia lui din taximetrie, ne mai spune că traiul in Betleem este foarte greu, iar la sfarsitul călătoriei ne dă o carte de vizită în caz că vom mai avea nevoie de el.

Ajungem în Piața Ieslei (Manger Square), ne orientăm repede si zărim Biserica Nativității. Trecem aplecati prin Poarta Smereniei și suntem surprinși că desi este iarnă sunt foarte multe grupuri de turiști cu ghid și o coadă imensă spre Grota Nașterii, cred că ne-ar fi trebuit două ore să ajungem.

O politistă care asigura paza în interiorul bisericii ne intreabă dacă suntem cu grupul, ii răspundem că nu si ne arata cu mâna în ce parte să mergem, am ajuns la locul în care intrau în grotă din sens invers doar cei care aveau diferite infirmități sau erau bolnavi, politistul de acolo ne permite să ne strecurăm împreună cu acestia în Grotă, ne închinăm la locul unde s-a născut Iisus, loc însemnat cu o stea de argint în 14 colțuri fixată în lespedea de marmură.

Steaua Naşterii are paisprezece colţuri deoarece: „toate neamurile de la Avraam până la David sunt patrusprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt patrusprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt patrusprezece neamuri” (Matei 1,17).

Deasupra Stelei ard necontenit 15 candele, şase ale ortodocşilor, cinci ale armenilor şi patru ale catolicilor. Inscriptia de pe marginea stelei de argint marturiseste: "Aici S-a nascut Iisus Hristos, din Fecioara Maria. 1717". Inscriptia este scrisa in limba latina deoarece in anul 1717, atunci cand a fost asezata aceasta stea, biserica era sub stapanire catolica.

Din pestera Nasterii pornesc o serie de trepte ce duc intr-o capela laterala, numita Capela Ieslei, îngrijita de romano-catolici.

După aproximativ o oră iesim din biserică în Piața Ieslei (Manger Square) care este pietonală, facem căteva poze, pe fundal se vede Moschea lui Omar (Umar) construită în anul 1860 și care îl comemorează pe socrul Profetului Mohamed, iar de pe o clădire se zărește fluturând steagul palestinian. Marturisesc că la întoarcera în țară, la controlul de pe aeroport am avut mari emotii deoarece aveam in telefon aceste poze, știam că se poate întâmpla să ti se ceara să arăți fotografiile pe care le-ai făcut.

Mâncăm repede un falafel foarte bun, făcut la colt de stradă, nu este timp de stat la masa trebuie să ajungem în cel mult două ore la cazarea noastră din Ierusalim pentru lua în primire apartamentul rezervat, apartament ce se află în apropiere de strada Jaffa.

Suvenirurile, iconițe, brățări, magneti de frigider, lumânări, toate sunt mai ieftine decât în Ierusalim, cam la jumătate de preț. Intru într-un magazin, cumpăr ce doresc, plătesc iar când dau să plec observ că în magazin la loc de cinste se află un portret de dimensiuni mari al lui Yasser Arafat, zărindu-l nu am putut să nu fac asocierea acestuia cu Ceaușescu.

Am colindat apoi un pic pe la tarabe, orășelul fiind tipic oriental, se simțea asta atât în înfâțișarea oamenilor, în îmbrăcămintea pe care o purtau cât și în marfa expusă spre vănzare, fructe confiate, lipii, alune, mici prajiturele.

Timpul ne presa, nu am zabovit foarte mult, am luat un taxi pentru a ne întoarce în locul de unde trebuia să plece autobuzul spre Ierusalim, la întoarcere taxiul a costat 25 se secheli.

În stație nu am așteptat mult, autobuzul pleacă imediat, se târăște peste dealuri, ne apropiem de frontiera ce separă Israelul de West Bank, se zărește zidul care desparte Israelul de Cisiordania, zid care are o lungime de peste 700 de kilometri și a ridicat probleme tehnice și financiare deosebite pentru constructia sa. Acesta este construit din blocuri de piatră cu ciment, un grilaj central înzestrat cu echipament electronic, sîrmă ghimpată, trasee pentru patrulare și zone de nisip, pentru identificarea încercărilor de escaladare. Zidul are câteva locuri de trecere, controlate de forțele militare israeliene, iar datorită problemelor speciale, la Ierusalim are nouă metri înălțime.

Zidul este văzut de israelieni ca o modalitate de apărare împotriva atentatelor teroriste în schimb palestinienii il văd ca pe un zid al umilinței care le arată cine este stăpânul, care le încalcă dreptul la libra circulație și îi face să se simtă prizonieri în propria țară deoarece pentru a trece in Israel, palestinienii au nevoie de permise speciale.

Autobuzul oprește la punctul de control, urcă doi militari tineri și firavi cu pusti automate mai mari ca ei si cu cartuș pe țeavă, sunt coborâți pentru control toți bărbații palestinieni și aliniați lângă autobuz, noi, turiștii, suntem lăsați la locurile noastre și ne sunt verificate fugitiv doar pașapoartele și permisele de ședere, palestinienii au însă parte de un alt control, mult mai amănunțit.

Ne punem în mișcare, ne continuăm drumul peste dealuri spre Ierusalimul Sfânt pentru toate marile religii ale lumii, am lacrimi în ochi iar în minte mi se învârt tot felul de întrebări: De ce trebuie să existe ziduri care să separe oamenii? De ce se urăsc atât de mult dacă cu toții cred in Dumnezeu? De ce nu este pace în zonă desi arabii te salută cu Salam iar israelienii cu Shalom și ambele cuvinte înseamnă Pace? De ce…?

Sărbători frumoase alături de cei dragi!

---

VIZUALIZĂRI: 1864 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI