Circuit INDIA (VIl) — Fortul Amber, Jaipur — o plimbare cu elefantul

TIPĂREȘTE

Dupa micul dejun ne-am indreptat catre fortul Amber, pe drum, in trafic vad un indian calare pe un elefant, mergea prin trafic linistit, e nostim sa vezi asa ceva prin trafic. Autobuzul ne-a lasat aproape de locul unde ne asteptau elefantii. Am ajuns la locul de imbarcare si desi aveam transportul gratuit cu un geep pana sus la fort, toti am ales cealalta varianta de transport, cea cu elefantul pe Calea Regelui. Pret suplimentar 1000 de rupii.

Urc scarile unei rampe si ies pe o platforma de unde fac un pas si ma asez pe lada fixata pe elefant. Desi eu visam ca vom sta intr-un fel de sea asa cum am vazut prin filmele indiene demult cand ma uitam la asa ceva, realitatea a fost alta, stateam intr-o cutie cu picioarele intr-o parte si cu un lant de protectie ca sa nu cadem. Elefantul nostru a mers agale, leganat si cu noi leganandu-ne asa de tare ca nu puteam face o poza, trebuia sa ne tinem bine.

Urcam agale pe drumul pe care urcau si regii cu alaiul regal tot calare pe elefanti. Pe peretele stancos stateau catarati « paparazzi » sa ne faca fotografii, fiecare isi alegea un elefant si fotografia turistii si apoi isi striga numele pentru a cumpara de la el albumul. Au fost cele mai reusite poze pentru ca se vedea peisajul din vale. Mai era si o alta echipa de fotografi dar nu are rost sa cumperi si de la ei cam aceleasi poze dar fara privelistea din vale. De sus de pe elefant admiram privelistea din vale si orasul Jaipur si deocamdata vedem zidul ce inconjoara fortul pe o lungime de 9 km.

Sus in prima curte a fortului elefantul e condus spre punctul terminus unde suntem debarcati. Elefantul ne saluta cu trompa in sus. Se folosesc mai mult elefanti femele, sunt mai docile, pot cara mai mult si rezista mai multi ani.

Dam o tura prin curtea mare si deja ne cauta fotografii cu albumele, cer 2000 de rupii, e mult, au facut 19 fotografii plus albumul. Am negociat la 1500 de rupii si i-am zis la revedere, a plecat nemultumit.

Incepe plimbarea prin fort, multe corpuri de cladiri, culoare, camere mari si camere mici (pentru personal), hammanul=baia folosit de familia regala. Una dintre atractiile de la fortul Amber este Diwan-i-Khas, palatul unde Raja primea in audienta, loc construit in perioada lui Raja Jai Singh (1621-1667). Se mai numea si Jai Mandir din cauza designului floral cu oglinzi incorporate.

In fata palatului Sheesh Mahal este o gradina cu model mughal la care se lucra si acum pentru intretinere si vizavi este Palatul placerilor (Sukh Niwas) cu apartamentele private ale lui Raja in care se retragea sa se odihneasca.

Ca un fapt divers, latrinele au fost gasite in diferite parti ale fortului, situate intre Sheesh Mahal- Palatul oglinzilor si palatul Man Singh (construit in 25 de ani) si erau folosite de familia regala si de catre conducatori si erau cam 100 de latrine.

Aveau apa rece si calda ce curgeau printr-un fel de conducte, noaptea foloseau torte luminoase pentru iluminarea zonelor locuite. In sezonul de vara, familia regala locuia in palatul Sukh Mandir, palatul avea un sistem de racorire ale camerelor cu apa rece circuland pe anumite trasee.

Palatele din fort sunt decorate cu maiestrie, cu modele florale sau geometrice, in filigram, cu bucatele de oglinzi, materiale de constructie marmura si gresia rosie. E o adevarata arta, incaperile sunt goale dar peretii interiori si exteriori sunt bogat decorat, fiecare raja si-a pus amprenta in a infrumuseta palatele si de a mai construi ceva.

Coborarea am facut-o cu masinile.

In drum spre un atelier de covoare am oprit sa admiram palatul dintre ape, e un palat construit pe o limba de pamant in mijlocul lacului.

Incepem vizita cu o prezentare la atelierul de imprimare modele pe matase. Un lucrator in varsta ne prezinta fazele de imprimare, foloseste stampile mari cu forme diferite pe care le impregneaza in cerneluri cu diferite culori si apoi le aplica cu precizie pe material. La final pictura este gata, fara greseala, este un elefant cu trompa in sus. Este uimitor pentru ca se aplica multe stampile fiecare cu modelul si culoarea diferita ca la final sa reiasa pictura. Indianul are o mare dexteritate.

Trecem mai departe, vedem un tesator ce lucreaza la un covor, stie modelul de la tatal lui, modelul se transmite din tata-n fiu. Mergem mai departe, vedem niste femei ce stau pe jos si fac sculuri din lana necesara pentru tesutul covoarelor. Alte doua persoane curata si spala manual doua covoare. Apoi intram in magazin la expozitia de covoare. Vedem covoare magnifice cu modele complicate, adevarate opera de arta, migala, pricepere, maiestrie dar si preturi pe masura. Suntem tratati cu sucuri in sticle imbuteliate.

Ne sunt prezentate covoare mari si mai mici din lana sau matase ce pot fi impachetate si luat ca bagaj de mana fiind considerate handmade by India. Am trecut apoi la magazinul de textile cu imbracaminte indiana, sari-uri, materiale la metraj. Unele colege de calatorie si-au cumparat costume gen pantalon si kurta-bluza lunga peste genunchi, altele au probat sari-uri, erau ajutate sa se imbrace, e o tehnica cu niste pasi pe care trebuie sa le urmezi ca sa stea bine costumul, personalul era foarte insistent sa-ti vanda ceva. Eu eram nehotarata, nu voiam sari, e prea dificil de purtat, la costumele de-a gata nu-mi placeau combinatiile de culori si materiale. Toate eram in efervescenta deoarece a doua zi plecam spre Agra sa vizitam Taj Mahal si voiam ca spiritul indian sa fie cu noi.

Am ales varianta de a-mi face un costum din matase: pantaloni din matase rosie, bluza-kurta cu un imprimeu placut ce contine si culoarea rosie si esarfa lata din acelasi material ca pantalonii si cu terminatia cu o banda din materialul bluzei. Un compleu reusit facut pe comanda si pe masurile mele. La ora 21 costumul mi-a fost livrat la hotel KK Royale unde eram cazati.

Masa de pranz a fost intr-o locatie noua, stie Barun sa-si faca relatii peste tot si sa ajute cati mai multi intreprinzatori. O cladire roz (cum altfel in Jaipur), o sala mare cu multe mese, alaturi o sala mai mica cu cateva mese si scaune confortabile, o gradina ingrijita si cu mese imprastiate pe toata suprafata.

Grupul nostru a ales sala mica aproape de zona cu vasele de mancare, e stil bufet, alegi ce-ti place, meniul a costat tot 800 de rupii. Aceleasi vase sferice de inox cu capac si etichete ce nu te prea lamuresc dar cand vad scris curry stiu ce ma asteapta: jodhpuri anda curry, egg plant in hot garlic sauce, bhindi masala… m-am staduit sa mananc ceva si apoi am stins iuteala cu ceva dulce.

Intr-o parte a gradinii era instalat un teatru de papusi cu spectacol si papusi de vanzare, este foarte popular in India acest mod de distractie.

Pana acum a fost o zi plina care insa nu s-a terminat, era foarte cald si aerul nu-mi pria deloc dar am rezistat pana seara.

A urmat un magazin de bijuterii unde nu am avut voie sa facem fotografii. Suveniruri scumpe cu safire si diamante.

Am ajuns in orasul vechi in zona de bazar, urmeaza plimbarea prin orasul vechi cu moto ricsa. In inima orasului vechi este Palatul Vanturilor sau Hava Mahal, o constructie cu 5 etaje si cu 953 de ferestre, ferestre frumos sculptate, palatul are culoarea roz palit de trecerea timpului, as zice un roz antic. Nu este un palat propriu zis ci o fatada cu ferestre, in spatele acestor ferestre stateau femeile de la curtea regala ca sa priveasca spectacolul strazii, ceremoniile, procesiunile fara a fi vazute, obicei mogul capatat dupa invazia mogulilor. Maharajahul Pratap Singh a construit acest palat in 1799. Ferestrele au decoratiuni perforate prin care circula vantul obtinand racorirea incaperilor.

De-a lungul strazii sunt mici magazine una langa alta cu tot felul de obiecte si nimicuri de vanzare, cu negustorii insistenti sa le vizitezi magazinul.

Seara s-a incheiat cu cina la hotel. A doua zi plecam spre Agra cu voie buna si imbracati in stil indian, dar ziua va decurge altfel de cum a fost planuita, dar asta va voi povesti in review-ul urmator.

Mergeti cu bine, cu sanatate, în vremurile care vor veni! » urare getica straveche.

---

VIZUALIZĂRI: 1520 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI