O bună variantă de cazare la doi pași de una din cele mai frumoase plaje

TIPĂREȘTE

Tot în categoria „minivacanțe vara 2019” se numără și vreo două vizite pe care le-am făcut plajelor (încă) sălbatice din vecinătatea localității Vadu. Pentru prima, chiar ne-am ales cazarea în sat. E vorba despre o pensiune pe care o ochisem mai de mult și care se cheamă Seaman’s House. Am rezervat pe booking o cameră dublă pentru primul week-end din septembrie, pentru prețul total de 520 ron, cu posibilitatea de anulare gratuită până pe 27 august inclusiv. Pentru 35 ron de persoană se putea adăuga mic dejun pe booking; m-am abținut, știind din experiențele trecute că poți face asta direct la proprietate, fără nicio problemă.

Adresa din buletin, conform site-ului de rezervări, este Str. Liliacului nr. 13, ceea ce s-ar putea să nu vă ajute prea mult. Eu am setat pe GoogleMaps locația pensiunii și tot am bâjbâit un pic, dar din vina noastră, că n-am fost atenți și am mai mers vreo 50 m. Ca idee, ca să ajungeți la Vadu, din drumul secundar 226 (care leagă localitățile Istria și Corbu și „coboară” mai apoi spre Năvodari și Mamaia; bine asfaltat), se face un drum lung de vreo 7 km (acceptabil calitativ, mai are și câte o groapă-două, nimic de speriat însă). Imediat după intrarea în localitate, e o răspântie mare: în dreapta, se merge spre Cherhanaua Moessia și apoi spre plajă (există indicator în acest sens), în față și în stânga se desfășoară ulițele satului, unele acoperite doar cu macadam sau chiar de pământ, dispuse după un plan aproximativ rectangular. Ca să accesăm Seaman’s House, trebuie să virăm stânga, apoi prima la dreapta și iar prima la stânga. Chiar în fața cimitirului! Ușor, nu?!

E o casă albă cu două niveluri, cu brâuri albastre pe sub streașină; are, lipită de ea, o anexă prevăzută cu o ușă mare (garaj, cred), pe al cărui acoperiș se zăresc panouri solare. La prima vedere, casa nu pare prea îmbietoare, dar ăsta e spatele ei. Dincolo de gardul simplu (o combianție de plasă și bare metalice vopsite în albastru) ne-a întâmpinat un cățel mare, dar foarte prietenos (din păcate, i-am uitat numele:(, dar îmi amintesc cum ne-am consolidat prietenia cu el în dimineața următoare, în timp ce așteptam ca micul dejun să fie gata).

Ușa era descuiată, am pătruns înăuntru – liniște și pace. Un hol mic ne-a condus într-un living uriaș, împărțit în mai multe zone, unele de relaxare, altele cu mese și scaune, în dreapta, unde se află și bucătăria. În partea opusă se face un coridor cu 2-3 camere (locuința proprietarilor, cred). Peretele din față e alcătuit dintr-un șir de ferestre imense, o ușă tot din sticlă dă către grădină. Întreaga suprafață e pavată cu un soi de gresie ce imită cărămida, spațiul este decorat din abundență – pe alocuri un pic kitsch-os – cu tot felul de chestii cu trimitere la poveștile mării (recunosc că asta m-a atras în mod deosebit când am dat de Seaman’s House pe booking; iar mie îmi place „un pic kitsch-os”).

Simțind mișcare, imediat a apărut doamna care se ocupă de pensiune (împreună cu proprietarii ei, am aflat mai târziu; nu mi-am dat seama dacă e vreo legătură de rudenie între ei). Ne-a urat bun venit și ne-a condus la camera noastră, la etaj. Scările se fac tot de aici, din living, imediat în stânga intrării. Etajul este organizat precum o punte de vapor, într-o parte sunt camerele (majoritatea cu vedere spre stradă), iar pe partea dinspre grădină o terasă generoasă; centrul este „decupat”, poți privi nestigherit spre parter, de pe una din „punțile” de sus, de unde ți se relevă mai bine conceptul acestei case: o navă alb-albastră, robustă și jucăușă în același timp, înfruntând oceanul de emoții estivale... Ale noastre, alte oaspeților și ale proprietarilor deopotrivă.

Ni s-a repartizat camera 5, ușa se descuie cu cheie obișnuită. Destul de spațioasă, interiorul este întunecos, răcoros, ceea ce reprezintă mai degrabă un atu când ne gândim la zilele fierbinți de vară – asta datorită ferestrei relativ mici, dublată de perdea albă și draperii albastre. Podeaua este acoperită cu parchet laminat închis la culoare, lucios de curat; doar „la picioarele” patului e un preș în dungi, în stilul celor tradiționale, țesute la război. În dreapta avem patul matrimonial, cu saltea de calitate, acoperită cu lenjerie albă, din bumbac și o „eșarfă” pe post de cuvertură. Două noptiere mici sunt prinse în tăblia patului, încadrându-l; pe fiecare din ele, câte o veioză, iar alături, în perete, câte o priză. Un tablou cu noduri marine stă atârnat pe perete, deasupra, iar aparatul de aer condiționat în colțul dinspre fereastră.

Pe peretele opus, restul mobilierului. Un dulap în două uși, spațiul interior repartizat în mod egal rafturilor și zonei pentru umerașe, ultima conținând 3 sau 4 umerașe și pilote de rezervă (evident că, fiind vară, nu ne-au trebuit, a fost suficient cearceaful). Pe urmă un corp de mobiler ce cuprinde răcitorul, dar are și două răftulețe pe o parte. În continuare, o chestie ce poate fi măsuță de cafea, dar la fel de bine suport pentru bagaje; alături un scaun solitar. Pe perete, deasupra, TV-ul LCD, încadrat de un decor format dintr-o plasă de pescuit, iar în colțul dinspre ușă, un cuier.

Intrarea în baie se face direct din cameră. O încăpere de dimensiuni normale, gresie bej și faianță albă, dotări comune, de bună calitate: cabină de duș cu cădiță, închisă cu uși glisante din plexiglas, vas de toaletă, chiuvetă cu oglindă, coș de gunoi, perie pentru spălat WC-ul. Drept consumabile, hârtie igienică, 2 săpunele solide și 2 flacoane cu gel de duș. Prosoapele albe, tot câte 2 de fiecare, atârnau pe un suport metalic, iar cel pentru duș, pe marginea cădiței. Aerisirea se face printr-o ferestruică. Totul curat, funcțional.

Camera nu beneficiază de balcon, priveliștea de pe fereastră nu-i prea romantică (spre drum și, printre copaci, spre cimitirul vecin). Precum aminteam, există o terasă comună la etaj, pe partea dinspre grădină, care oferă tot ce trebuie: liniște, priveliște, zonă de relaxare, suport de uscat prosoapele. Din păcate, în cele două seri n-am prea avut parte de relaxare pe terasă, căci aceasta părea să fie și locul preferat de socializare pentru țânțarii din sat! Am fost generoși și le-am cedat-o lor... Diminețile însă, am citit cu plăcere câteva pagini în decorul acela verde și proaspăt, peste care pluteau țipetele pescărușilor, cocodăcitul găinilor și lătratul câinilor de prin vecini (că al nostru era cuminte, nici pâs nu zicea, de bucurie că atâta lume îl băga în seamă????).

Pensiunea beneficiază de rețea WiFi (parolată), care funcționează cu intermitențe. Și cu semnalul la telefon am avut ceva probleme. Dar, în fond, eram în vacanță, nu prea conta! :)

Am făcut vorbele cu gazda noastră despre mic dejun, ne-a trecut pe răboj, a zis că ne va costa 30 ron de persoană și de zi; deci cu 5 ron mai puțin decât pe booking. Citisem prin comentariile turiștilor despre minunățiile gătite de dl. D, proprietarul pensiunii și am adus discuția și despre acest aspect. Doamna însă ne-a tăiat elanul; dl. D, mare iubitor de arome și gusturi, gătea cândva pentru oaspeții săi, în grădina din spate se cultivau toate cele necesare, creșteau păsări etc. Din lipsă de timp, a abandonat multe din aceste activități, nu se mai ocupă decât de masa de dimineață, grădina e în semi-paragină, păsări nu mai sunt... „Săpasem” eu pic înainte pe net și ceva-ceva aflasem, dar nu eram sigură. Doamna mi-a confirmat că Dl. D este și unul din proprietarii Cherhanalei Moessia, cea aflată pe drumul spre plajă, chiar acolo unde este instalat indicatorul de intrare în Rezervația Deltei Dunării. Aveam s-o testăm în curând, era oricum pe lista noastră de restaurante de pește (despre această experiență voi povesti separat).

Micul dejun se servește începând cu ora 9 (până la cât nu prea ne-a interesat, noi oricum eram primii la masă, abia așteptam să plecăm pe urmă la colindat prin zonă). Ba chiar a trebuit să așteptăm încă vreo 10-15 minute în prima dimineață, ceea ce ne-a prilejuit vizitarea grădinii. Nu-s prea multe de văzut, doar doi smochini uriași (în care fructele începuseră să se coacă deja, am furat vreo două), zona de grătar împreună cu o mică terasă acoperită și locul de joacă pentru copii. Pe gazonul frumos îngrijit sunt „aruncate” câteva obiecte decorative construite din bucăți antice de coloane de piatră, lemne cu forme ciudate sau bucăți de parâmă. Am lâncezit câteva minute într-unul din cele două leagăne-balansoar de lângă zona de grătar, cu cățelul la picioarele noastre... Mai e o zonă de relaxare cu mese și scaune afară, chiar lângă intrarea în casă; am observat că o apreciază mai ales fumăcioșii.

Micul dejun se servește în living, sub formă de bufet suedez și constă în preparate de casă (marea majoritate), foarte gustoase (deși unele nu prea sănătoase). Am numărat 10 feluri de mezeluri (salamuri uscate, șuncă presată, ruladă, slăninuță, cârnăciori) și 6 de brânzeturi! În plus, zacuscă, măsline, roșii, unt, gemuri de casă (preferatul meu, cel de smochine :P), ouă preparate după doleanță (de către însuși dl. D????!), pâine, lapte sau iaurt. Desigur, cafea sau ceai. Un mic dejun excelent, unul dintre cele mai bune pe care le-am întâlnit până acum.

În ziua plecării, a trebuit să achităm doar contravaloarea micului dejun, restul banilor îmi fuseseră retrași de pe card când expirase anularea gratuită. Doamna care ne întâmpinase ne-a făcut rapid socoteala: „A, dumneavoastră ați rezervat prin booking! Deci 35x2x2=140 ron.” Am deschis gura să protestez și nici acum nu știu de ce n-am făcut-o: da, am rezervat prin booking, dar numai cazarea, micul dejun l-am luat separat, la fața locului, deci corect ar fi fost 30x2x2=120 ron. Am plătit totuși cât a cerut doamna, hai, că 20 ron nu-nseamnă nimic! Banii nu, doar ideea. În fine, să zicem că a greșit, a uitat, n-a fost atentă... Totuși, nu mi-a plăcut că nu ni s-a cerut niciun feedback la plecare, dacă ne-am simțit bine, dacă a fost vreo problemă... Mă așteptam la un „La revedere, vă mai așteptăm!” – nimic. Nu știu ce să zic. Până atunci, totul fusese ok... Mi-a lăsat un gust un pic amar chestia asta, dar mi l-a îndulcit imediat splendoarea despletită a Mării mele...

N-am cum să nu recomand totuși acest loc, în ciuda micului incident de final! Camera a fost curată și odihnitoare, grădina plină de farmec rural, micul dejun excelent. Nu departe sunt vreo două magazine cu-de-toate, se mănâncă bine la Cherhanaua Moessia, iar de acolo mai sunt doar 3-4 km până la mare (ce-i drept, horror de parcurs). Dar... odată atinsă linia țărmului, ai la dispoziție, în stânga și în dreapta, kilometri întregi de plajă virgină, neamenajată, cu nisip auriu și fin și cu o mare incredibil de frumoasă în sălbăticia ei! Și cu încă două cherhanale, una la un capăt, alta la capătul opus... Nouă atât de mult ne-a plăcut această ieșire, că la finalul week-end-ului următor, pe care l-am petrecut nu departe, ne-am mai repezit o tură până la Vadu! Pentru mare și pentru un borș de pește adevărat.

---

VIZUALIZĂRI: 1022 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI