Ansamblul „Curtea Domnească” din Bacău

TIPĂREȘTE

Principatul Moldovei a avut de-a lungul secolelor mai multe capitale: Baia, Siret, Suceava, Iași. Totuși, ținându-se cont de caracterul intinerant al domnilor Moldovei putem vorbi de existența mai multor curți domnești în orașele moldave care căpătau astfel statutul de capitale temporare pe perioada cât domnul locuia acolo. O curte domnească reprezintă un ansamblu architectonic situate într-un perimetru bine delimitat alcătuit din casa sau palatal domnesc (având pe lângă camerele de locuit și spații de primire), capela de curte și construcții anexe (elemente defensive, case pentru slujitori, grajduri, cuhnie). În Moldova au fost identificate astfel de reședințe domnești la Hârlău, Cotnari, Botoșani, Ștefănești, Iași, Dorohoi, Piatra Neamț, Vaslui, Huși, Bârlad. La toatea acestea se adaugă și Bacăul.

Acum câțiva ani am mai avut o tentativă de a mă opri în Bacău pentru a vizita ruinele curții domnești dar nu am avut timp. În schimb, în această toamnă în drum spre Suceava nu am mai ocolit acest vestigiu medieval. Undeva în centrul orașului, pe traseul celebrului E 85, se deschide o mică piațetă pe partea dreaptă (transformată în parcare) – este locul de acces în curtea fostului ansamblu domnesc. Adresa exactă: strada 9 Mai nr. 48, vis-a-vis de Complexul muzeal „Iulian Antonescu”. Am găsit un loc în parcare și am pătruns în curtea ansamblului după ce am lecturat câteva informații scurte prezente pe două panouri (unul vechi, altul modern).

Primul monument component al curții domnești care ne apare în cale este biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de Alexandru Voievod, fiul lui Ștefan cel Mare. Ridicată între 1489-1491 biserica respectă stilul moldovenesc al vremii, are formă treflată și turlă pe bază înstelată amplasată pe naos. Am admirat fațadele din piatră și cărămidă și ocnițele din registrul superior.

În stânga icoanei de hram de pe fațada de vest se află pisania în limba slavonă, cea care atestă ctitorii și anul construcției. Am pătruns în interior, destul de luminos, pictură destul de recentă; frumoasă e catapeteasma datând din secolul al XVII-lea, din vremea restaurării comandate de domnul Vasile Lupu și icoanele ferecate în metal.

Savantul Nicolae Iorga scria la 1940: ... aici în Bacău, boierimea localnică, mahalagiii hărțăgoși cari au făcut să se nască vorba „ți-ai găsit Bacăul”... . Istoricul consemnează câteva rânduri despre biserica Precista: La capătul unei artere..., rămâne numai în picioare, mai trainică decât lungi șiruri de generații, o biserică pecetluită cu pisaniile ei slavone, ... În adâncimile acestei biserici datorite lui Alexandru, fiul menit a nu domni a lui Ștefan cel Mare, s-au găsit rămășițele, înfășurate în scumpe stofe de aur, ale morților din veacurile mari, ale morților noștri.

Ocolind biserica descoperim ruinele reședinței domnești și primul lucru care ne frapează este plăcuța care interzice fotografiatul și filmatul, prezentă în mai multe locuri. Ciudat mod de a promova unul din cele mai importante monumente băcăuane.

Bacăul capătă statut de reședință domnească chiar înainte de domnia lui Ștefan cel Mare, dar în timpul acestuia capătă valențe de capitală a părții sudice a Moldovei. Fiul lui Ștefan, Alexandru Voievod, este cel care va conduce administrativ, politic, militar și economic această regiune. Având nevoie de un centru fizic de putere pentru fiul său Ștefan cel Mare construiește Curtea Domnească din Bacău undeva între anii 1476-1481.

Avem în fața ochilor partea subterană a casei și după amprenta la sol ne dăm seama de proporțiile construcției. Clădirea avea formă dreptunghiulară (circa 18 m x 8,5 m), zidurile fiind ridicate din piatră brută și mortar de var hidraulic. Accesul în pivniță se face prin intermediul a unsprezece trepte care duc într-o primă încăpere de mici dimeniuni, apoi se trece pe sub un ancadrament frumos de piatră spre sala mare susținută de patru stâlpi amplasați pe axul central. Încăperea principală a pivniței are două firide gemene în peretele estic; de jur împrejurul zidăriei se observă marcajul care delimitează pereții originali de cei refăcuți.

Am coborât pe scările de lemn în pivnița casei domnești, am admirat arcade de piatră și trăinicia zidurilor care au străbătut veacurile până la noi. În nișele din perete sunt puse câteva candele. M-am plimbat două minute printre pilaștrii de susținere după care am ieșit la suprafață; lângă ruine este amplasat un panou informativ.

În 1482 Alexandru Voievod emitea deja acte de cancelarie de la palatul domnesc din Bacău, iar peste câțiva ani va completa ansamblul cu biserica Precista. Cercetările arheologice desfășurate în acest areal au scos la lumină ceramică de uz casnic, cahle ornamentale (cu stema Moldovei, cavaleri medievali), diverse obiecte de fier (pinteni, vârfuri de săgeți, săbii) și monede locale și străine. S-au identificat și urme ale pavajului în jurul casei domnești și a bisericii.

Alexandru Voievod se va stinge înaintea tatălui său (în 1496), moment după care reședința domnească va mai supraviețui doar vreo 40 de ani, până în momentul incendierii ei de către expediția sultanului Soliman Magnificul în Moldova lui Petru Rareș.

Curtea domnească a fost înconjurată cu siguranță de ziduri de apărare, iar un element defensiv important a fost turnul de apărare descoperit de arheologi în colțul sud-estic al perimetrului. Și în acest caz a fost găsit doar beciul construcției, cu ziduri groase din piatră de carieră (1,40 m) legate cu mortar din var, nisip și cărbune. Turnul are o dimensiune de aproximativ 13 m x 11m, accesul în pivniță se efectua pe partea estică prin intermediul a nouă trepte, în interiorul beciului sunt amplasați doi stâlpi de susținere.

În urma analizei datelor obținute arheologic s-a concluzionat că e vorba de un turn-locuință, înalt de circa 25 m, prevăzut cu creneluri în partea superioară. Rolul acestui element de fortificație ar fi fost de supraveghere a drumurilor de pe Valea Siretului și de găzduire a corpului de gardă al Curții Domnești.

Am privit construcția masivă de la nivelul solului, accesul pe scări fiind blocat de zidul curții. Se observă grozimea zidurilor și faptul că marcajul zidăriei originale e mult mai jos decât la Casa Domnească. Și acest turn-locuință a fost distrus în incendiul de la 1538 provocat de invazia otomană condusă de sultanul Soliman Magnificul. Și lângă aceste ruine există un panou cu câteva scurte informații istorice.

Concluzii. Complexul arhitectonic medieval din Bacău constituie un valoros monument istoric și un important punct turistic al orașului (insuficient semnalizat). Casa Domnească și turnul de apărare descoperite în timpul campaniilor arheologice din anii '60, '70 și '80 au confirmat rolul politic și economic al orașului Bacău în epoca ștefaniană. Vestigiile curții medievale și biserica au fost restaurate între anii 2001-2004 oferind vizitatorilor o filă din istoria zbuciumată a moldovei. Vă recomand să vă opriți 30 de minute la complexul domnesc din Bacău, o urmă semnificativă a epocii lui Ștefan cel Mare.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 497 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI