Asenovgrad și Fortăreața Asăneștilor

TIPĂREȘTE

Așa cum am menționat în review-ul anterior, prima zi a circuitului "Plovdiv și Munții Rodopi" din această vară a fost dedicată culturii Munților Rodopi. Până a ajunge la Plovdiv și la Hotel Leipzig care urma să ne găzduiască la Kilometrul 0 al orașului, am vizitat două dintre cele mai interesante și mai bine păstrate situri medievale din Munții Rodopi: Mănăstirea Bacikovo fondată în anul 1083 de doi frați georgieni și Fortăreața Asăneștilor sau Cetățuia lui Asan întărită de țarul Ioan Asan al II-lea în anul 1231.

La aprox. 20 km de Plovdiv, înainte ca șoseaua care duce spre Smolyan să înceapă să urce, orașul-fortăreață Asenovgrad stă de strajă la poalele Munților Rodopi. Situată la o altitudine de 180 m deasupra orașului, Cetățuia lui Asan era un loc râvnit de orice cuceritor al Traciei sau al Bulgariei. Așezarea este veche datând din timpul tracilor (300-400 î. H.), dar primele dovezi scrise referitoare la oraș au fost găsite într-un document descoperit la Mănăstirea Bacikovo. În vremea aceea orașul era denumit Stanimahos (în grecește însemnând "loc de apărare" ). Cruciații l-au denumit Stanimako sau Estanimak, dar numele de Stanimaka a persistat chiar și după ce țarul Asan al II-lea a preluat orașul-fortăreață în 1230. În onoarea sa, Asan a redenumit orașul Asen Krepost, dar numele de Stanimaka a dăinuit până în anul 1934 când a devenit Asenovgrad sau Orașul lui Asan.

Țarul Asan a mărit fortăreața, a întărit-o și a transformat-o într-o importantă bază militară. Cu toate acestea, cetatea a împărtășit soarta întregii Bulgarii. În mâinile regilor bulgari, apoi sub bizantini și tot așa de câteva ori până când turcii au cotropit țara. În timpul ocupației otomane, atât orașul, cât și fortăreața au intrat în declin, populația diminuându-se constant până în sec. XVIII. Culturile de tutun și plantațiile de viță de vie au fost cele care - economic - au salvat populația. Vinurile roșii (din soiul de struguri Mavrud) obținute și astăzi în jurul orașului Asenovgrad sunt renumite și apreciate pe plan internațional.

În prezent, Asenovgrad, cel mai mare oraș din Bulgaria care nu este și centru al unei provincii, este un oraș liniștit, foarte popular printre bogătașii din Plovdiv care și-au construit aici case de vacanță. Partea de sud a orașului este cunoscută pentru distileriile sale. Noi nu am ajuns la nici o degustare de vinuri acolo. În schimb ne-am convins că Asenovgrad este locul în care mulți bulgari vin pentru a-și pregăti ceremoniile de nuntă. Niciunde nu am văzut atât de multe magazine cu rochii de mireasă și ținute fastuoase de petrecere.

Asenovgrad este o destinație pentru turismul religios și cultural. În oraș și în împrejurimile sale sunt 5 mănăstiri, 15 biserici și 58 de capele, motiv pentru care, chiar din Evul Mediu, orașul a fost denumit "Micul Ierusalim". Unele dintre aceste lăcașuri prezintă interes nu numai pentru credință, ci și din punct de vedere arhitectural.

Cea mai mare mănăstire - Mănăstirea Sf. Kirik și Iulita din Gornovoden, situată la 3 km de Asenovgrad, fondată în sec. XIII a fost arsă de două ori (1605 și 1810), dar a fost refăcută ulterior. La venirea comuniștilor, temându-se de persecuții, călugării s-au refugiat la Mănăstirea Bacikovo. Abandonată, părăginită, Mănăstirea Sf. Kirik și Iulita a fost transformată mult mai târziu în hotel de lux și Centru de conferințe al Societății de Arhitectură din Bulgaria.

Mănăstirea Sf. Petka din Mouldava situată la 7 km de Asenovgrad, fondată în sec. XIV, este renumită pentru icoanele pictate de Zahari Zograf și Peter Minov în jurul anului 1836. În amintirea faptului că mănăstirea a fost un focar revoluționar naționalist, unul din locurile de retragere ale lui Vasil Levski, pe unul din pereții mănăstirii poate fi văzut un basorelief reprezentându-l pe neînfricatul revoluționar bulgar în mărime naturală.

Despre Mănăstirea Bacikovo, fondată în anul 1083 de doi frați georgieni - Gregori și Abasii, a doua ca mărime din țară, situată la 10 km de Asenovgrad, am scris deja așa încât nu mai intru în amănunte.

Mănăstirea Sf. Cosma și Damian din Vraci (sec. XIII), cunoscută pentru izvorul cu apă vindecătoare, are fresce foarte bine conservate, precum și chipurile în mărime naturală ale sfinților Cosma și Damian executate pe pereții uneia dintre fântâni. Mănăstirea a fost unul dintre centrele de învățătură ale vechii Bulgarii, aici fiind scrisă în 1337 Psaltirea Kuklen.

Mănăstirea Sf. Gheorghe Biruitorul din Belaștița a fost fondată în 1014 de un comandant al armatei bizantine, Nikifor Skifi, care a învins o armată bulgară în apropierea acestui loc. Sfântul lăcaș a fost renovat de mai multe ori, iar la 6 mai (sărbătoarea Sf. Gheorghe după calendarul iulian) este însuflețit de mulțimea de pelerini.

Mănăstirea Arapovo (1854) este singura mănăstire construită în loc deschis și nu ascunsă vederii în munți sau printre dealuri împădurite. Are o cupolă înaltă și atrăgătoare, o adevărată provocare pentru autoritățile musulmane la vremea construirii sale.

Dintre biserici amintesc doar Biserica Adormirea Maicii Domnului (1785) cu un frumos turn-clopotniță cu ceas, Biserica Sf. Treime, Biserica Sf. Dimitr din Solun construită cu aprobare specială din partea turcilor (1866), cu impresionanta frescă "Arca lui Noe" (1930), Biserica Sf. Gheorghe Metoșki (sec. XII, restaurată în sec. XVIII) cu fresce executate de Zahari Zograf, Biserica Sf. Gheorghe Ambelino (1848) cu bogate decorațiuni exterioare, dar cu un interior simplu, Biserica Sf. Ioan Botezătorul (sec. XIII) și Biserica Buna Vestire, ultimele două cu icoane deosebite.

Amatorilor de muzee le sunt recomandate Muzeul Renașterii Naționale și Muzeul de Istorie - cu cele trei mari expoziții ale sale (Arheologie, Renaștere Națională și Etnografie).

Fortăreața Asăneștilor este unul dintre cele mai importante 100 monumente istorice și culturale ale Bulgariei. Cetatea este situată la 2 km de orașul Asenovgrad, într-un cadru natural de excepție. O vezi de departe, de pe șosea, profilându-se pe fundalul verde al munților. Din cauza surpării unei porțiuni din șosea, mașina te poate duce doar până în apropiere, ultima parte a drumului trebuind să fie făcută pietonal. Așa era în vară, atunci când am fost noi acolo. Drumul acesta, în pantă, pe șosea, este totuși o joacă de copil față de ceea ce aveam să descoperim ulterior.

La fel ca și orașul de sub ea, fortăreața cocoțată pe două stânci, datează din timpurile tracice, dar aproape tot ceea ce vedem în prezent a fost construit de țarul Asan al II-lea sau de succesorii săi. O inscripție pe una dintre rocile aflate în fața intrării extrem de abrupte a fortăreței informează că "În anul 6739 (1231), Ivan Asan, cu voința lui Dumnezeu înălțat ca țar al bulgarilor și al grecilor și al altor pământuri, a construit această fortăreață."

Vizita la Fortăreața Asăneștilor care-i așteaptă pe turiști în tot cursul anului se face cu plata unei taxe de 4 leva/persoană - adulți, 2 leva/persoană - elevi, studenți, pensionari și 3 leva/persoană - grupuri mai mari de 10 persoane. La intrare - în bulgară și engleză - se poate citi: "Nu treceți dincolo de gardurile de siguranță! La cetatea propriu-zisă se poate ajunge doar urcând un deal greu accesibil, pe o cărare bine marcată, cu scări din piatră brută, care prezintă denivelări. Aproape de vârf terenul este și mai accidentat, iar pietrele și mai alunecoase, putând fi accesat - deci - doar de persoane mai antrenate. Înaintând cu grijă, poposind din când în când pentru a-ți trage sufletul și pentru a mai fotografia câte ceva (peisajul este încântător), cele 154 de trepte pot fi totuși învinse.

Cetatea a fost mărită și întărită în sec. XIII (mai exact în 1231), când țarul Ivan Asan al II-lea a făcut din ea o puternică fortificație de frontieră. Zidurile exterioare măsurau atunci 2,9 metri grosime la bază și aveau o înălțime de 9-12 m. Astăzi se mai păstrează doar fragmente de zid înalte de 3 m. Cercetările au scos la iveală trei pereți ai fortăreței și două bazine de depozitare a apei, precum și urmele unor încăperi de locuit. Cel mai bine s-a păstrat Biserica Petrici cu hramul Fecioarei Maria (Света Богородица Петричка), singura păstrată integral. E drept, în timp a mai beneficiat de restaurări și de renovări (în 1930 și 1980), iar în anul 1991, după o amplă restaurare, biserica a fost redată cultului.

Biserica are trei niveluri și este construită pe cel de-al doilea vârf de stâncă, ceva mai scund. Pentru a ajunge acolo trebuie totuși să mai urci o scară cu 36 trepte. Dar, merită tot efortul. Construcția arată foarte bine la exterior, dar interiorul mai păstrează doar mici fragmente din frescele originale, din sec. XIV.

În prima încăpere, pe pereți, sunt panouri cu fotografii ale monumentului în diverse perioade începând cu anul 1901, precum și un portret al țarului Ivan Asan al II-lea (1218-1241). Deasupra naosului foarte larg, se află turla aproape la fel de înaltă ca și turnul clopotniță, pătratic, aflat pe latura de vest, deasupra intrării.

Dacă vizitând Fortăreața lui Asan cu Biserica Petrici, mai aveți timp la dispoziție, de la intrarea în cetate, urmând aleea prin pădure conform indicatorului, după 350 m veți ajunge la Paraclisul Sf. Atanasie construit în 1863 de un meșter local. Noi am ajuns acolo, dar nu am găsit pe nimeni. Totul era încuiat. Doar o pisică prietenoasă ne-a ținut companie în timp ce fotografiam pereții exteriori, pictați, ai modestului lăcaș, una dintre cele 58 de capele ale "Micului Ierusalim".

---

VIZUALIZĂRI: 878 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI