Eu sunt România!

TIPĂREȘTE

La mulți ani români! La mulți ani România! Eu sunt România! Tu ești România! Oamenii sunt România! Ziua Națională, 1 decembrie, este ziua tuturor românilor, oriunde s-ar afla ei. Să ne bucurăm!

Descoperă România! Un sociolog vorbea despre un sondaj în care oamenii au fost întrebați ce iubesc cel mai mult la România. Răspunsul: Natura. Avem o țară frumoasă, oameni frumoși, o istorie bogată.

Oamenii sunt cei care fac România, oamenii înfăptuiesc atât binele, cât și răul, oamenii simt și trăiesc românește. În călătoriile prin țară am descoperit oameni în adevăratul sens al cuvântului, oameni care își iubesc meseria, iubesc țara în care trăiesc, oameni care știu să împărtășească și altora din cunoștințele și dragostea lor pentru România.

Fiecare regiune a României are de oferit minunății ale Naturii, cetăți, palate, castele și conace, monumente istorice de tot felul, muzee generale și tematice, mănăstiri vechi, biserici de lemn și piatră. În ultimii zece ani am bătut țara în lung și în lat și încă nu am vizitat tot ceea ce mă interesează. De 5 ani vă prezint în mod intens toate obiectivele vizitate din România, unele inedite, multe articole conținând informații noi sau mai puțin știute. Ce aș putea să vă recomand din aproape fiecare regiune în această zi de sărbătoare? Aș putea să vă readuc în atenție câteva locuri frumoase prin natura și istoria lor, precum și oamenii care au grijă de ele. Mai ales oamenii!

În Muntenia, în zona viticolă a Prahovei se află un muzeu inedit însuflețit de o doamnă muzeograf excepțională: Muzeul Crama 1777 din Valea Călugărească (vezi impresii). Doamna Emilia S. își prezintă muzeul cu pasiune, vorbește atât de frumos despre vița de vie și vin, licoarea magică, elixirul obținut din struguri. Crama construită în anul 1777 era utilizată în comun de țăranii din zonă, aici având loc procesul de zdrobire a boabelor de strugure și de fermentație a mustului.

În Oltenia sunt atât de multe locuri superbe, greu de ales un obiectiv anume. M-aș opri totuși asupra Casei memoriale Anton Pann din Râmnicu Vâlcea (vezi impresii), cea mai veche casă păstrată din oraș, ridicată în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Aici a locuit în două perioade scurte în prima jumătatea a anilor 1800 șugubățul poet Anton Pann. Am vizitat micuța locuință urbană (dar cu pronunțat caracter arhitectural rural) însoțiți de o doamnă muzeograf bine pregătită și cu un discurs cald. E o plăcere să vezi exponatele vechi, mobilierul de epocă, camerele tematice însoțiți de explicațiile pertinente ale muzeografei.

În Banat am descoperit în această toamnă un muzeu interesant și inedit pentru această zonă a țării: Muzeul Cinegetic Charlottenburg (vezi impresii), o instituție cu profil de vânătoare și ecologic situat într-un sat rotund de șvabi. Doamna muzeograf Mihaela B. se ocupă cu dăruire de acest muzeu, cunoaște multe povești, e un om de specialitate. Parcul de vânătoare Șarlota are o vechime de peste 100 de ani și e populat cu numeroase exemplare de cerb lopătar și mufloni. Am petrecut o oră în muzeu, ascultând explicațiile și admirând trofeele.

În Transilvania aș alege zona Mărginimii și a Sibiului, adică Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „Astra” (vezi impresii), o sinteză a satului tradițional, un obiectiv superb unde am petrecut 7 ore la ultima vizită. Cu această ocazie am întâlnit o serie de supraveghetori în muzeu cu care am stat de vorbă, pensionari angajați pe perioada verii pentru a anima anumite gospodării. Oameni cu carte, muncitori, care au grijă de curtea și casa respectivă, plantând chiar și legume în mici grădini de zarzavat. Muzeul Satului din Dumbrava Sibiului e o lume vie, o lume a tradițiilor și ingeniozității populare.

În Moldova vă recomand o mănăstire restaurată de curând, cu valoare istorică mare, care are și un muzeu mic dar interesant: Mănăstirea Coșula din județul Botoșani (vezi impresii). Este lăcașul de cult pictat cu galbenul de Coșula, cum a numit auriul sfinților cunoscutul savant botoșănean Nicolae Iorga. Un tânăr ghid ne-a condus în incinta bisericii și a muzeului explicându-ne ceea ce vedeam în lăcașul de cult de la 1535, un ghid bine pregătit, vorbăreț și plin de pasiune pentru istorie.

În Maramureș, un loc insuficient explorat de mine, v-aș îndemna să vedeți Valea Cosăului, cu precădere zona satului Ferești (vezi impresii) și așezările din împrejurimi. Aici se păstrează elemente vechi de arhitectură (porți, case, anexe gospodărești) și obiceiuri străvechi. Am avut ocazia în acea vacanță să vedem asemenea tradiții care însoțesc ciclurile de viață ale omului. În Maramureș oamenii sunt calzi, prietenoși, ospitalieri.

În Dobrogea se află un monument care are legătură cu răspândirea creștinismului pe teritoriul românesc: Ansamblul paleocreștin de la Niculițel (vezi impresii). Am poposit în această vară la bazilica creștină și cripta martirică din Niculițel, ascultând cu atenție informațiile oferite de doamna muzeograf prezentă în acel moment acolo. Cei patru martiri (Zotikos, Attalos, Kamasi (o) s și Philippos) au fost martirizați la Noviodunum (Isaccea de azi) la 4 iunie 303/304, sunt atestați documentar în „Actele martirice” și introduși în calendarul creștin ortodox român.

Aș putea continua la infinit, regiuni mai sunt, obiective interesante de asemenea. Nu ocoliți România, încercați să petreceți câteva zile pe meleagurile românești în fiecare an. Aveți ce vedea! Să fim români în fiecare zi!

La mulți ani!

---

VIZUALIZĂRI: 421 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI