Plovdiv - capitală culturală UE în 2019

TIPĂREȘTE

"… dacă doriți să experimentați esența Bulgariei, trebuie să vizitați orașele și localitățile sale, deținătoare ale unei moșteniri culturale bogate și variate. Sofia, aproape de magnificul munte Vitoșa, e o capitală însuflețită, dar poate mult mai fascinante sunt Plovdiv, un oraș antic cu clădiri romane, otomane și în stilul Renașterii Naționale, și Veliko Târnovo, un oraș medieval de excepție, așezat pe râul Iantra, și capitala celui de-al doilea regat bulgar." - citat din Ghidul Complet Bulgaria.

Individual sau în grup, în cadrul unui circuit sau ca destinație în sine, cu popas de o noapte sau numai în tranzit, am vizitat Veliko Târnovo de nenumărate ori. Am fost și la Plovdiv în urmă cu câțiva ani când am făcut un circuit în întreaga Bulgarie, dar pentru că un circuit este doar un circuit, am rămas cu gândul că Plovdiv merită mai mult decât o jumătate de zi. Mi-am dorit să revin, dar alte idei și alte planuri m-au făcut să tot amân revenirea la Plovdiv. În programul de plimbări pentru acest an, Plovdiv - al doilea oraș ca mărime din Bulgaria și capitală culturală a Uniunii Europene în 2019 - avea un loc bine stabilit. Intenționam să plecăm doar noi doi, cu mașina personală. Puseserăm la punct toate detaliile (în afară de rezervarea cazării), când - în ton cu opțiunea noastră - apare o ofertă de nerefuzat. Excursia de trei zile - cu autocarul, cu toate grijile deplasării, traseului și rezervărilor asumate de o agenție turistică - ne-a făcut să ne reconsiderăm planul vizitării orașului Plovdiv. În plus față de ceea ce plănuiserăm noi, programul excursiei - incluzând și ceva din Munții Rodopi - era mult mai complex, mult mai pe placul nostru. Așadar, fără a sta prea mult pe gânduri, ne-am alipit grupului deja în formare.

Când a sosit ziua stabilită, în zori, ne-am întrunit la autocar și am pornit spre Bulgaria pe drumul atât de bine cunoscut. Giurgiu și Podul Prieteniei nu s-au dezmințit. Coadă, așteptare… După formalitățile vamale, un scurt popas la Ruse pentru schimb valutar (noi) și vinetă (șoferul), cu popasuri la aprox. 2 ore de parcurs, am pornit întins spre sudul Bulgariei. Ce am vizitat până spre seară când am ajuns la Plovdiv, la Hotel Leipzig nu are relevanță pentru articolul de față. Mă voi referi aici doar la timpul petrecut în Plovdiv - capitală culturală a Uniunii Europene în 2019.

Cazați în chiar centrul orașului (Hotel Leipzig se află pe Bd. Ruski, nr. 70), firesc, de îndată ce ne-am primit camerele și ne-am instalat, am plecat într-o scurtă plimbare prin împrejurimi. Chiar la sosire, ni s-au pus la dispoziție două teancuri de hărți (diferite) ale orașului Plovdiv - capitală culturală europeană 2019. A fost primul semn că orașul s-a pregătit temeinic pentru acest eveniment. Am cerut recepționerei să ne marcheze pe hartă locul în care se află hotelul (pentru că nu apărea acolo), precum și cum putem ajunge în modul cel mai lesnicios la locurile de promenadă. De la Hotel Leipzig, pietonal, în doar câteva minute, se poate ajunge la oricare dintre următoarele puncte de atracție: Parcul Țar Simeon, promenada din centrul orașului, Biblioteca Memorială Ivan Vazov, Memorialul Armatei Sovietice (cu Monumentul Alioșa), Biserica Sfânta Marina, Amfiteatrul roman, Stadionul antic, Moscheea Dzhumaya sau Muzeul Etnografic. Pentru toate acestea, dar și pentru altele, aveam programată ziua următoare când - însoțiți de un ghid local vorbitor de engleză - vom lua la pas străzile orașului vechi cu cele mai importante obiective.

Pentru plimbarea de seară ne-am mulțumit cu zona pietonală înțesată de magazine și de terase unde oamenii - turiști și localnici - ieșiseră la un pahar de vorbă.

Am luat și noi masa la Restaurant CENTRAL - Fine Bulgarian Food din Str. Cneaz Alexandru I, un local cu două terase poziționate de o parte și de alta a scărilor cu căderea de apă - Cascada de apă pe scările "Kamenița" - lângă Together, emblema orașului Plovdiv Capitală culturală Europeană 2019 și lângă statuia din bronz a lui Milio, un controversat personaj al vechiului Plovdiv.

Sâmbătă, 10 august 2019. Dimineața devreme servim micul dejun, eliberăm camerele și lăsăm bagajele la autocar pentru că la ora 9.00 avem întâlnire cu ghidul local care ne va oferi - free - un tur al orașului. Trebuie să spun că grupul nostru de aprox. 40 persoane a beneficiat nu de unul, ci de doi ghizi, doi tineri buni cunoscători ai istoriei orașului și totodată buni vorbitori de limbă engleză. Pentru ușurința deplasării și a înțelegerii, grupul nostru a fost împărțit în mod egal celor doi ghizi.

Turul pietonal, gratuit, în limba engleză, este oferit de Asociația 365 - o organizație non-guvernamentală, non-profit din Bulgaria, care are ca obiect de activitate promovarea turismului și culturii. Tururile se desfășoară 365 de zile pe an (de aici și numele asociației), indiferent de condițiile meteorologice (inclusiv în weekend-uri, sărbători naționale, Crăciun, Paște, etc…). "Free Plovdiv Tour" îi așteaptă pe doritori în fiecare zi, în perioada mai - septembrie, la ora 11.00 și la ora 18.00, iar în perioada octombrie - aprilie la ora 14.00. Turul durează aprox. 2 ore, iar locul de întâlnire este în Piața Ștefan Stambolov, lângă Palatul Administrativ și fântâna arteziană. Nu este necesară o rezervare prealabilă. Pentru că traseul este în pantă, pe străzi pietruite, este recomandat să ai încălțăminte confortabilă și - vara - neapărat apă și protecție solară.

Pentru că noi eram un grup mare, ghizii noștri ne-au preluat din fața hotelului. În Parc Țar Simeon, după o scurtă prezentare a orașului, grupul s-a separat și fiecare dintre noi și-a urmat ghidul.

Nici că se putea ceva mai potrivit, mai frumos și mai interesant într-un oraș ca Plovdiv - Capitală culturală a Uniunii Europene în 2019! Una este să mergi - singur - cu harta în mână, încercând să identifici câte un obiectiv, alta este să mergi însoțit de ghidul tău, cu care ai plecat din țară și care îți poate furniza doar succinte informații și cu totul altceva este să ai un ghid local, bine pregătit și bun cunoscător al istoriei și al legendelor locului. Așadar, în timp ce ghidul nostru însoțitor (mare amator de drumeții montane) a plecat - solo - la Monumentul lui Alioșa din Dealul Eliberatorilor (Bunarjik Tepe), noi ne-am urmat ghidul local pe străzile orașului vechi ascultându-i poveștile.

Înainte de orice trebuie menționat că orașul Plovdiv este amplasat în vestul zonei înalte a unei depresiuni, ocupând șase mici dealuri - tepe - situate pe ambele maluri ale râului Marița, cel mai lung râu din Bulgaria. Pe malul sudic al râului au fost descoperite urme de locuire din cele mai vechi timpuri, dar se știe că prima așezare a fost Eumolpias, un sat trac fortificat, situat pe Nebet Tepe - cel mai înalt dintre cele trei dealuri pe care se va dezvolta ulterior orașul medieval.

În anul 342 î. H., cucerind zona, Filip al II-lea al Macedoniei a fortificat așezarea și i-a dat numele Philipopolis. Repetatele încercări ale celților de a cuceri cetatea au eșuat, dar mai târziu, în sec. I d. H., romanii au pus stăpânire pe oraș numindu-l Trimontsium (Trei Dealuri - în acea vreme așezarea fiind întinsă pe doar trei din cele șase dealuri). Moștenirea romană este foarte bogată. În nici un alt loc din Bulgaria nu există atât de multe rămășițe, bine păstrate, ale construcțiilor romane cu toate că în sec. III goții au încercat să distrugă cetatea. După anul 395 când zona a ajuns sub stăpânire bizantină, aici au venit slavii. În sec. IV orașul a căpătat un nou nume - Plovdiv, nume care se păstrează și astăzi. În următorii ani orașul a fost distrus de câteva ori, Imperiul Bulgar și Imperiul Bizantin disputându-și întâietatea până în 1369 când au venit otomanii. Sub turci, Plovdiv devine un oraș musulman în adevăratul sens al cuvântului având - la un moment dat - ceva mai mult de 500 de moschei. Oare să fie adevărat? Admițând faptul că fiecare moschee avea doar câte un minaret, vă imaginați cum arăta orașul de atunci în umbra acestei păduri de minarete?

Interesant de știut este faptul că după eliberare, în 1878, Plovdiv nu a fost inclus în noul principat al Bulgariei. Protectoratul semi-independent al Rumeliei de Est apărut în urma Tratatului de la Berlin din 1878 își stabilise capitala la Plovdiv. Abia după șapte ani, în 1885, Rumelia de Est și orașul Plovdiv au fost alipite Bulgariei.

În centrul istoric al orașului Plovdiv vizitatorul distinge două zone: una comercială (cu multe restaurante, cafenele și terase, cu magazine de tot felul) și o alta cu interesante obiective turistice.

Nebet Tepe este locul primei așezări tracice. Ruinele primului oraș al lui Filip - Philipopolis - se remarcă prin Hisar Kapia, intrarea principală în vechea fortăreață, veche de peste 2000 de ani. Poarta nu mai este cea originală. A fost distrusă și reconstruită, ultima oară de turci în sec. XV. Cine se încumetă să urce pe Nebet Tepe, în afara vestigiilor istorice, va fi răsplătit cu frumoase panorame asupra orașului.

Amfiteatrul roman se află la poalele dealului. Construcția originală, datând din sec. II, a fost descoperită abia în 1972. Mare parte din ceea ce vedem astăzi este reconstruit, doar scena și părțile din spate mai păstrând elemente originale. Contra unei taxe, se poate vizita acest edificiu în care - vara - au loc spectacole de teatru și concerte în aer liber. Amfiteatrul roman poate găzdui 3000 de spectatori, așa încât, dacă ajungeți la Plovdiv la sfârșitul lunii iunie, aveți ocazia să asistați la unul din spectacolele celui mai important festival de muzică clasică din estul Europei - Festivalul Verdi.

Stadionul roman este obiectivul pe care nu-l poate rata nici un vizitator al orașului oricât de grăbit ar fi. Asta pentru că edificiul se află în plin centrul orașului, în Piața Dzhumaya, sub nivelul actual al străzii, în imediata apropiere a moscheei. Stadionul roman - una dintre cele mai mărețe construcții rămase în Peninsula Balcanică în urmă stăpânirii romane, datează de la începutul sec. II, din timpul împăratului Hadrian. Lângă monumentul istoric există o machetă. Ghidul ne-a informat că stadionul avea 240 m lungime, 50 m lățime și putea primi 30000 de spectatori. Astăzi poate fi văzută doar o mica parte a stadionului cu începutul pistei și capătul semicircular al tribunei lângă o porțiune de zid. Nu este posibilă escavarea deoarece restul stadionului se află sub construcțiile actuale și sub strada pietonală care începe chiar de acolo și duce până la Piața centrală și Parcul Țar Simeon.

În Piața Dzhumaya, aproape de ruinele stadionului roman, statuia din bronz a lui Filip al II-lea al Macedoniei, cel care a cucerit zona și a denumit orașul Philipopolis, aproape că trece neobservată. Moscheea Dzhumaya cu minaretul său falnic atrage privirile în primul rând.

Moscheea Dzhumaya - pe numele său turcesc Hüdavendigâr Camii, numită și Moscheea Ulu Dzhumaya sau Moscheea de Vineri, este simbolul orașului care amintește de perioada de peste 500 de ani în care acesta a fost sub stăpânire otomană.

Construită în perioada 1363-1364 pe locul Bisericii Sveta Petka Tarnovska demolată din ordinul sultanului Murad I, moscheea este mare, cu un singur minaret. Are nouă cupole și o sală de rugăciune încăpătoare (33 x 27 m). De astă dată nu am vizitat interiorul ușa fiind încuiată. Cu prilejul circuitului de acum câțiva ani am admirat decorațiunile interioare cu scrieri din Coran și cu picturi murale din sec. XIX datorate lui Nakși Mustafa Celebi. Cadranul solar aflat în spatele moscheei este încă o atracție pentru vizitatori.

Str. Mitropolit Parnet, Bd. Țar Boris al III-lea, Nebet Tepe și Str. 20 Aprilie delimitează o zonă denumită Orașul vechi. Majoritatea clădirilor din această zonă datează din perioada Renașterii Naționale (sfârșitul sec. XVIII, începutul sec. XIX). Au stucaturi, culori deosebite - alb, roz, albastru închis - rame din lemn și stâlpi sculptați.

Casa lui Lamartine, de fapt proprietatea lui Gheorghi Mavrudi, construcție din 1833, a fost denumită astfel pentru că l-a găzduit pe poetul francez Alphonse de Lamartine. În prezent sediu al Uniunii Scriitorilor, casa are două etaje care se întind peste stradă mai mult decât parterul. Biserica Sf. Marina aflată în apropiere datează din sec. XIX și are un superb iconostas din lemn sculptat, realizat de Kosti Pasiko și pictat de Ștefan Dospevski, fiul cel mare al cunoscutului Dimitar Zograf.

Casa Gheorghiadi în prezent Muzeul Eliberării Naționale, Casa Nikola Nedkovici astăzi Muzeul Național al Renașterii Bulgare, Casa Balabanov construită la începutul sec. XIX pentru Hadji Panaiot Lampșa, dar purtând în prezent numele ultimului proprietar - Louka Balabanov, distrusă de un incendiu, dar refăcută ulterior, Casa Hindlian fosta proprietate a lui Stepan Hindlian, un comerciant bogat care a călătorit mult și și-a decorat nișele pereților cu imagini din orașele prin care a trecut, Casa Hadji Dragan, Casa Hadji Kalciov, Casa Gidikov și încă multe altele pot fi văzute aici.

De-a lungul străzii Saborna care pornește din Piața Dzhumaya, chiar din spatele moscheei, vom descoperi alte edificii demne de menționat. Casa Danov azi muzeu, este fosta locuință a lui Hristo Gruev Danov cel care a pus bazele presei scrise în Plovdiv. "Marița", primul ziar al orașului, a fost tipărit și publicat de Danov.

Biserica Fecioarei Maria construită în sec. XIX, aproape de ruinele bine păstrate ale zidurilor orașului, este situată la capătul unei scări înalte și are un turn clopotniță foarte interesant. Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena este cea mai veche biserică din Plovdiv. Se spune că a fost construită în anul 337 de împăratul Constantin. Ceea ce vedem astăzi este o reconstrucție din 1832. Nu am intrat în nici unul dintre aceste lăcașuri de cult. Timpul nu ne permitea, iar noi nu ne puteam despărți de grup.

Pasionații de vizite la muzee trebuie să știe că la Plovdiv îi așteaptă - pe lângă Muzeul Eliberării Naționale și Muzeul Național al Renașterii Bulgare despre care am amintit - Muzeul de Arheologie, Muzeul de Istorie, Muzeul de Istorie Naturală, Galeria de Artă Națională, Muzeul Etnografic găzduit în Casa Kuiumgioglu, Muzeul Farmaciei, Muzeul Icoanelor și încă altele.

Dacă Strada Saborna este cea mai importantă arteră din vechiul Plovdiv, Bulevardul Cneaz Aleksander I Battenberg cu pavaj strălucitor din piatră albă, este principala arteră a orașului nou și locul preferat pentru promenadă. Magazine, cafenele, baruri și restaurante scumpe, aproape toate cu terase în aer liber, sunt locuri de popas în serile de vară. În intenția de a mânca ceva, ne-am încercat și noi norocul la Raffy - Bar & Gelato, prima terasă la care am găsit o masă liberă, dar - pentru că localul oferea doar pizza, ceva chinezării și câteva salate cu fructe de mare, nimic cu specific local, am plecat la Restaurant CENTRAL - Fine Bulgarian Food frumosul local de lângă Cascada de apă pe scările "Kamenița".

În Piața Centrală, pe terasa Restaurantului ATLAS - un local select, la o bere rece (6 leva/paharul) ne-am petrecut restul timpului până la ora întâlnirii la autocar.

Plecam spre Peștera Snezhanka, un monument al naturii și cea mai vizitată peșteră din jumătatea sudică a Bulgariei. Dar, asta este o altă poveste! Shiroka Laka, impresionantă așezare din inima Rodopilor, ne va găzdui în noaptea următoare la Shiroka Laka - Hotel & SPA un hotel cu totul deosebit, la care - pentru a ajunge la recepție - trebuie să urci o scară cu nu mai puțin de 109 trepte.

Nu pot încheia prezentarea orașului Plovdiv fără a face o precizare. Localnicilor le place să-și asemuiască orașul cu Roma cunoscută drept "Orașul celor 7 coline". Celor trei dealuri ale vechiului oraș Plovdiv - Taxim, Nebet și Jambaz - prin extinderea ulterioară a așezării, li s-au alăturat altele trei - Sahat, Bunarjik și Jendem. Deci, șase! Cel de-al șaptelea - Markovo Tepe - nu mai poate fi observat în prezent, el fiind sufocat de construcțiile înalte ale orașului modern. Sahat Tepe este cel mai apropiat de centrul orașului, din Bulevardul Cneaz Aleksander I Battenberg, apoi din Strada Zdravkov, urmând o cărare, poți ajunge în vârf (212m). Bunarjik Tepe sau Dealul Eliberatorilor (238 m) a fost pasiunea ghidului nostru însoțitor care - în timp ce noi făceam turul orașului - s-a aventurat până la cele două monumente din vârf: Memorialul Armatei Sovietice cu statuia de granit a lui Alioșa și Monumentul lui Alexandru cel Mare și al Armatei Imperiale Rusești.

Cine știe? Poate că vreodată, vizitând Plovdiv pe cont propriu, deci nedepinzând de ore, tururi prestabilite, grup și toate celelalte, să avem și noi răgazul de a urca pe aceste dealuri, inclusiv pe Jendem Tepe - Dealul Iadului (283 m), cel mai înalt dintre toate.

---

VIZUALIZĂRI: 988 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI