Nu am gasit un titlu potrivit... Misto, na, ce sa zic?

TIPĂREȘTE

De fiecare data cand am fost in Antalya cu cearterele mi s-a reprosat (pe nedrept, zau! Cred ca de-aia li se si spune ceartere) ca ma dau indisponibil cand este vorba de drum lung catre minunile otomane din imprejurimile mult-prea-indepartate de hotel (parerea mea). Cica prefer sa stau la umbra de palmier cu blonde dinainte si singura activitate de la mijitul zorilor (ca nu ma prinde ora 7 in pat) si pana la crepuscul este sa-mi deplasez trupul (sculptat ca in granit, plin de patratele pana la refuz) de pe un sezlong pe alt scaun de bar sau sala de mese si dintr-o baltoaca intr-alta Mediterana.

Asa e! Recunosc! Sunt un turist tipic AI, pus pe paguba si pe leneveala intinsa pana in pragurile nesimtirii. Dar pentru asta nu este de vina doar munca asidua la care ma inham ca un erou de-a lungul anului si nici lenea sora cu meditatia la care imi bratele careia imi place sa ma lepad cand ajung pe meleagurile fierbinti ale sorei mai mari (vecina batausa? matusa batrana cu nuiaua agera? dusmanca de la etajul 1 care bate in teava si ocaraste mai abitir ca un birjar?) ale scumpei noastre tarisoare, nici macar aghesmuirea permanenta la care supun ficatul, nici zgarcenia (mama, ce preturi au aia la excursiile optionale…), ci, in mare parte, vina o poarta senzatia de dulce razbunare pentru comersantii de turism pentru care a trebuit sa imi intreiesc eforturile fizice si intelectuale in trecut pentru a face rost de corocleii de care cu aroganta si nonsalanta m-au deposedat printr-un singur anunt pe e-mail. (Da, sunt unul dintre tepuitii de catre agentia F@#%$#^% lor, detinuta de consateanca noastra B%%%$###$% - sii – 3100 de coco).

Astfel, pentru a elimina divergentele legate de lipsa mea de mobilitate de cum trec pragul cate unui resort aducator de AI, am hotarat ca anul acesta sa inhamam wagon-ul familieresc si sa mergem intr-o sprancenata de calatorie de 11 zile prin insorita Turcie.

Dupa ce am strabatut intr-un galop nebunesc jumatate de turcime, iata-ne la portile Sunis Elita din Kizicagac (anin cica se raduce in otomana).

Legam bidiviii la umbra, basculam samarele numeroase si voluminoase si, insotiti de un lacheu in epoleti si cravata, dam navala inauntru cu gand de a solicita cele mazgalite de imprimanta ardeleneasca ce deserveste agentia la care ne-am incercat norocul (de cand ne-au tras teapa aia de la F@#%$#^% lor, detinuta de consateanca noastra B%%%$###$% - sii - 3100 de coco).

Ne intampina hlizindu-se o fatuca gingasa ca o traversa de cale ferata care ne dovedeste uimitor de repede ca limbile de circulatie non-sovietica nu fac parte din portofoliul ei si ne paseaza la o asiatica mititica ce ne unge la suflete cu urari de bun-venit si alte elemente de vrajeala negustoreasca, dar ne si rezolva mintenas cu repartitia pe saloane. Cheama cravata cu epoleti, incarcam desagii intr-un carucior si ne asezam cuminti pentru cele cinci minute de asteptare a liftului pe care se plimba de la parter etajul 1 fel-de-fel de derbedei echipati indcent doar in costume de baie-baie.

De aici a inceput partea frumoasa si preferata de mine a deplasarii (anuale, sper, de acum inainte) la vecinii vecinilor nostri.

Cazarea noi am avut-o in corpul principal al hotelului, adica la o distanta mica de retsurant, SPA, piscina principala, la o distanta relativ medie fata de activitatile cat-de-cat sportive si de amfiteatru, billiard, tenis de masa si gozleme. Departe de mare, mi s-a parut, fata de celelalte hoteluri la care am stat, dar asa este amplasarea, locul este lung si relative ingust. Dar, intr-o dimineata, cand am iesit sa imi demonstrez veleitatile sportive intr-o alergare usoara prin spatele hotelului, am observant ca cei de la bungalow-uri erau mult mai oropsiti decat noi, avand de pedalat intre 100 si 500 de metri in plus catre atractiile resortului fata de cat pateam noi.

Am avut o dubla bunk-bed la etajul 4, cu vedere la Selge Otel si oleaca la mare. Un pat mare de neam-prost si doua supraetajate de 2/1.2. Destul, nu lux, dar nici bataie de joc. Mocheta, balcon, cada mare, curatenie… mai la comanda asa, bine. Lifturi insuficiente adica doua la 250 de camere, preferam scarile la coborare decat timp pierdut.

Masa buna, nu wow, dar cu cateva chestii sofisticate in plus si in minus fata de alte hoteluri. Fructe de mare – regula. Mancare specific Asiatic – regula. Dimineata si seara show-cooking, kebap-ul de pui mereu prezent, sosuri bune si posibilitati de combinatii cu salate, dressing-uri, legume sote, grill sau trase la tigaie mereu acolo. In rest, seri cu specific, gratare ademenitoare, chiftele delicioase cu oaie si deserturi foarte in regula. Am incercat sa le evit, dar m-au tabarat… Am reusit, cu mari eforturi, adica alergare + inot + sala in fiecare dimineata sa nu pun decat 2 kile sub sorici. Zau.

Gozleme intre 12 si nu mai stiu cand, pide la fel, burgeri super tot la pranz pana la 16. Ayran cam greu de gasit, surprinzator, in alte parti statea in drum.

Intr-o seara Mehmet si-a bagat coada inmoi si ne astepta de la plaja cu ditamai pestele agatat de un trepied la umbra caruia a incins un gratar barosan pe care arunca in scarab cate o bucata de baboi. Imediat trupele nemtesti si nordice s-au conformat si au format o coada de circa 20 de farfurii care asteptau sa fie mazgalite de unsoarea mancatorului de momeala. Parca ma impingea si pe mine Iblis sa ma dedau la insiruire, dar am rezistat.

Dupa ce am trecut toti pe la dusuri si ne-am facut gigea, asa cum cer bunele manière pentru a aparea la cina, am observat ca nemtii disparura si se gudurau satui la umbra blondelor turcesti pe la mesele de pe terasa.

Asadar coada la gratar este sau nu este, depinde cand ajungi. Daca te bulucesti la primul apel in otomana si la primul fir de fum care-ti trece pe la organele mirositoare, ai ocazia sa gusti din placerile statului in picioare si o jumatate de ceas. Acelasi procedeu l-am vazut si doua seri mai tarziu, de data asta Mehmet taiase ditamai boul si inlocuise pestanul cu pulpa dreapta spate a incornoratului, iar coada nemteasca nu a intarziat sa se formeze.

La plaja mergeam doar sa me balacim, sa mai jucam cate un boccia, nu stateam la sezlonguri. Nu, pentru ca nispul cam frigea, baruletul era cam peste mana si nu se preparau cocktail-uri, la intrarea pe aleea principala printre sezlonguri, pontonul era cam ingust si fara de bar. Intrarea in apa – cea mai nashpa din cate am nimerit pana acum: cu trei metri inainte de intrarea in apa era o banda lata de 1-1.5 m de pietre cam de marimea oului (de la vrabie la gasca).

Pana la intrarea in apa mai era ceva nisip, apoi urma un fel de platforma de stanca cu niste forme neregulate pe care trebuia sa faci echilibristica sa nu faci buf si sa te julesti la… slip. Am fost, insa, avertizati de treaba asta si ne-am echipat corespunzator cu anvelope de apa achizitionate din timp, de acasa. Care nu le-a uitat, care le-a uitat mi-am cumparat de la magazinul hotelului cu 5 euro. Mai ieftin ca in tara. Asadar, echipamentul face din nou diferenta si poti sta in apa bine-merci.

Se mai poate face fleoshc si de pe pontonul din dreptul plajei hotelului, dar trebuie sa stii sa dai din inotatoare, cu sau fara ajutor gonflabil. Ai grija cand sari, daca nu te avanti cu dovleacul inainte si tii sa iti bagi picioarele mai intai, strange bine din nari, de preferat cu ajutorul mainii stangi (sau drepte, dupa preferinta). Asta daca nu ai probleme cu sinusurile, pe care le vei desfunda instant cu ignorarea indicatiilor de mai sus, dar veti fi numai ochi si urechi toata ziua. Adica veti fi foarte constienti de prezenta sari mediteraneene prin tot capul. Ce vrei, tot patitul e priceput…

Un avantaj al fundului stancos al marii la Elita este ca poti face snorkeling la greu in apropiere, apa este foarte limpede si pestii vin cu gramezile sa ciuguleasca de pe-acolo.

Cand nu ne inmuiam in saramura de Mediterana stateam rasturnati in jurul piscinei principale, unde se intampla zilnic oarece animatie, spatiu destul, umbrele mari, bodega aproape si toboganele oleaca mai incolo. Le-am incercat si pe astea, not bad, not bad. Coctail-uri bune la barul principal, baieti priceputi, daca le dadeai de un “cinzeci” de ceai puneau si ce trebuie. Plus ca mai umblau si la entertaining, stiau si de-alea cu sticlele aruncate, cu gheata maruntita si cu paharele sparte, tot tacamul. Cafea buna, de la espresso la fel-de-fel de lactate la barul special de cafele, langa inghetata. In rest, la mese si alte baruri taria era data de cantitatea de solubila pe care o ingaduiai in ceasca.

Animatia a fost gluma (aplauze…). Incepea balamucul pe la 10 dimi, venea Arabel sa ne tina ora de dirigentie fizica in apa, apoi scorneau jocuri prin piscina de mai mare rasul. De noi. De noi radeau aia de la animatie. Ne-am straduit tot sejurul sa-i facem sa se simta cat mai bine in mijlocul nostru. Dupa pranz il apucau belzebutii turcesti pe Arabel si incepea cu lectiile de buricareala. Culmea, avea si musterii.

A trebuit sa trecem intr-o dupa-amiaza si prin faza cu muzica la maxim si spuma imprastiata prin tot resortul. Asta e, trebuia sa le facem si damblaua asta. Fara gagici despuiate, insa. Mai pe austeritate asa, barosaneala se terminase, gata, incepe scoala.

Seara spectacole de toata jena cu animatorii de bastina sau show-uri interesante cu trupe din vecini. Intr-o seara au dat discoteca pe un tapsean aproape de plaja. Balamuc, sincroane, fum, stroboscoape, distractie… si, dintr-o data… Arabel o da pe buricareala si sparge gasca.

Nu v-am zis de Arabel – o baiat cu parul pana la… ptiu. Cu parul lung si ondulat, cu gene, unghii si cine mai stie ce false, tras prin inel si foarte unduios. Cica se indeletnicea cu entertaining-ul prin ograda, dar nu facea decat sa dezguste atat femei, cat si barbati. Sau asa cred eu, nu stiu… Il puteti gasi cum se indoaie pe facebook, are Sunis Elita o pagina cu echipa de animatie. Miss Halil ii ziceau colegii.

A, marea atractie pentru copii o reprezentau doi prapaditi de salvamari de la piscina care pe la ora 16 incepeau sa faca aia cu “hai la groapa cu furinici” cu doritorii de burti sau spinari pe suprafata apei. Allah fereste!

Daca vreti sa le faceti in ciuda neamurilor ramase acasa din lipsa de finante si care au cheltuit dublu fata de voi pe o iesire de un uichend prelungit (pe autostrada) ieftin la Eforie si vreti sa le oferiti din tot sufletul niste chiciuri ieftine din bazarul de peste drum, descindeti inainte la magazinul de la demisolul hotelului, au si marfa mai de soi si preturi mai bune. Chipurile turcii din bazar negociaza si iesi mai ieftin, dar nu-I chiar asa.

Anul acesta am incercat si noi baia turceasca cu de toate, frecat, masat, despielitat, mascat, lasat la fezandat, tot. Foarte interesant. Nu ne trecea prin palarie, dar nu mai scapam de ala de umbla cu cersitul de arvuna prin resort.

Daca vreti sa nu vi se diminueze masa musculara, aveti posibilitatea sa va obositi la pseudo-sala de langa SPA si baltoaca interioara. Aveti grija, insa, sculele sunt din perioada de pionierat a fintesului si trebuie sa le studiati indelung sa va dati seama cum sa nu va rupeti ceva pe-acolo. Un neamt nu a avut norocul sa fie sfatuit de subsemnatul si a facut un mare buf, dupa ce a zburat un pic prin sala cand s-a rupt un cablu la un scripete. Noroc ca a nimerit intr-un stalp, ca era cat pe ce sa treaca prin fereastra. A injurat de toti Allahii si Mahomezii si s-a dus intepat sa caute pe cineva cu care sa se certe pe tema zborului cu finalizare pe cocasa pe care doar ce-l infaptuise, dar urmarile au aparut imediat: “OUT OF ORDER” pe apparat. Au reparat turcii aparatul cum a reparat Cuc A2 cu limita de 80/ora.

Pentru informatii va recomand sa aveti naibii rabdare si sa asteptati sa intre in tura Natalia la receptie, e o fratioara din Tiraspol foarte serviabila si bucuroasa sa palavrageasca pin dulcele grai.

Daca mai vreti si alte informatii mai cititi si voi review-uri pe net, ca de-aia s-au chinuit aia sa scrie, nu sa va vaitati ca nu aveti papuci de apa, ca nu gasiti ayran-ul (e un dozator de-ala cu invartitoare pe barul de la piscina mare, pe stanga cum te duci sa halesti burger cu sartofi prajiti), sau ca v-ati luat degeaba unditele la voi si nu va lasa turcii sa pescuiti pastravii aia de le dati de mancare cand treceti podul peste rau in drum spre plaja.

---

VIZUALIZĂRI: 3904 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI