Perissia – Hotel, în zona Cappadocia

TIPĂREȘTE

După o zi de mers cu autocarul aprox. 700 km, de la Antalya până în Cappadocia - (în limba turcă se scrie și se pronunță Kapadokia) - iată că am ajuns la cel de-al doilea hotel, unde urma să stăm trei nopți. Am ajuns după ora 19,30 și, după ce am primit toate informațiile necesare pentru cazare am mers să cinăm. A fost un drum lung, cu mai multe opriri, printre care și masa de prânz și, odată ajunși la destinație, abia așteptam să ne odihnim.

Hotelul unde am stat trei nopți este situat în orașul Ürgüp din zona numită Cappadocia și se numește Perissia–Hotel & convention Center, de cinci stele. Ca și cel din Antalya, despre care am scris aici, vezi impresii, se remarcă prin suprafața mare pe care este construit, prin corpurile cu înălțimi inegale (unele au 7 sau 8 etaje, altele doar 2 până la 4) și prin arhitectura tipic otomană, dar modernă. Este, de fapt, un resort ca cele la care am stat în Gran Canaria și Fuerte Ventura, din insulele Canare, pentru că oferă cam aceleași condiții.

De data asta n-am mai fost primiți cu băutură de „bun venit! ”, ca în Antalya. :), dar n-a fost „bai” pentru noi!

Este un complex construit pe o suprafață mare, elegant, care oferă - pe lângă cazare - și servicii de SPA, masaj, saună, baie turcească, jacuzi, așa cum le-am citit pe imprimatele din cameră. Holul de la intrare este generos, iar în prelungirea lui, pe una din laturi este spațiul de lobby, mobilat cu fotolii, canapele și măsuțe. Nu lipsește, bineînțeles, magazinul de suveniruri, binevenit pentru unii turiști care se deplasează mai greu. În holul mare de la intrare se poate vedea o scară frumoasă ce urcă până la primul nivel, unde este restaurantul. Abia a doua zi ne-am dat seama că se poate intra în restaurant direct de afară, de la cota terenului, aprox. egală cu cea a ieșirii din corpul nostru de cazare. Ca orice mare hotel cu „ștaif” bagajele pot fi duse până la ușa camerei în care vei fi cazat, un lucru bun având în vedere diferența de nivel dintre corpurile de cazare și intrarea în hotel.

Am primit cheia de la corpul nr. 5, parter, și-am găsit o cameră primitoare, ceva mai spațioasă decât cea din Antalya. Paturile erau separate, cu lenjerie și saltele foarte bune, cu aer condiționat, TV, mini-frigider, masă cu scaun, un fotoliu, un cuier și băncuță pentru bagaje. Dulapul de haine este foarte îngust și „a furat” din lungimea căzii de baie, care a rămas micuță, cam de 1,2 m, la exterior. Pe ușa lui este montată o oglindă unde te poți vedea din cap până în picioare. Am găsit înăuntru papuci de baie, dar nu și halate.

Baia este utilată cu tot ce trebuie, consumabile și uscător de păr, prosoape albe, curate - dar necălcate – lucru care nu ne-a deranjat, mai ales că au fost schimbate zilnic. Singurul lucru care m-a uimit este cada, a cărei cuvă nu are, la interior, mai mult de 1,0 m. Asta, însă, nu m-a împiedicat să mă răsfăț cu un duș fierbinte și să mă bucur că n-am stropit cu apă pardoseala băii, perdeaua căzii n-a lăsat niciun strop în afară. Lumina este bună în baie, bărbieritul sau machiajul se fac ușor, în cameră, însă, este ceva mai slabă, iar pentru a putea citi - după ce intră „în scutece” ambii parteneri, pot s-o facă, singura veioză este așezată pe singura noptieră dintre cele două paturi. Mai este un lampadar la fereastră și un neon slab sub oglinda de deasupra mesei. Pe masă am găsit o sticlă de apă plată de 1 litru, oferită gratis din partea hotelului și, pe o tavă de lemn, o cană electrică, două plicuri de ceai și două cubulețe de zahăr. Trebuie spus că nicio cameră din acest hotel nu are balcon, deci se poate fuma în cameră, dacă deschizi geamul, desigur. Este adevărat că afară, la intrarea în corpul cu nr. 5 este un recipient plin cu nisip și cu mucuri de țigări în el, pentru cei ce vor să iasă la fumat afară, ;) deși este scrumieră și în cameră. Există, totuși, în cameră, o atenționare să nu se fumeze în pat!

În mini-frigiderul amplasat sub masa de lângă băncuța de bagaje am găsit două sticluțe de apă de 0,5 l și două sucuri mici, la cutie, acestea contra cost, desigur.

Internetul este mult mai bun decât la hotelul din Antalya, iar conectarea s-a făcut fără parolă. Pe corpul nr. 5 sunt două routere (Perissia 5.1 și Perissia 5.3), probabil amplasate astfel încât să acopere toate etajele. Noi fiind la etajul 1 am beneficiat de routerul 5.1. La restaurant este un alt router, numai cu numele hotelului, tot fără parolă. Mai există și serviciul de trezit dimineața la ora la care trebuie, funcție de programele turistice ale dimineții devreme: zbor cu balonul, safari, etc. Noi, din greșeala nu știu cui, am fost treziți la ora 5,20 pentru un safari la care nu eram programați. :((

Seara când am ajuns am făcut câteva poze în holul mare de la recepție și lobby. Abia dimineața am mai făcut câteva prin prejurul hotelului și am văzut că și aici este piscină descoperită, cu amenajări pentru a face plajă.

Intrarea în incinta hotelului este securizată, așa cum am văzut și la resorturile din insulele Canare unde, nu numai autoturismele, dar și turiștii trebuiau să se legitimeze pentru a putea intra în incinta hotelului.

Peste drum de hotel sunt două magazine mici cu de toate. La unul din ele, la „Spermarket”, nu se găsește băutură alcoolică, sunt numai răcoritoare și apă plată. Noi căutam bere și-am găsit la cel mai mic dintre ele, aflat la câțiva pași de cel mare, bere de multiple sortimente – locale și străine - cu grade diferite de alcool. Așa cum am mai spus în articolul precedent, băutura la cină trebuie plătită separat, inclusiv ceaiul. La micul dejun, însă, ceaiul sau cafeaua nu trebuie plătite. Despre cafeaua de la hotel nu pot să spun că a fost „wow”, :( cum i s-a dus buhul cafelei turcești. Desigur, era făcută la aparatul electric în mai multe variante. În schimb, cea din locurile de popas – în principal benzinării sau locuri cu mici magazine de suveniruri – era bună, cel puțin așa afirmau colegii de autocar care o cumpărau de acolo, contra sumei de 2 sau 3 euro. N-am fost curioasă să o testez, la vârsta mea nu trebuie să fac exces, mi-a ajuns cea de la hotel și cea pe care o pregăteam în cameră, pentru drum, cafeaua adusă de acasă fiind cea mai bună! Am băut, totuși, și o cafea turcească, dar despre asta o să scriu într-un articol viitor.

Despre micul dejun și cina pe care le-am avut pre-plătite în pachetul excursiei, pot să spun că oferta de feluri de mâncare nu diferă față de cele oferite, de obicei, la bufetul de tip suedez. Multe feluri, prea multe - după părerea mea – la toate sortimentele, de la brânzeturi, mezeluri, salate, pește, ciorbe, pui, curcan, etc…... etc. până la deserturi, fructe, sucuri, ceaiuri, cafea. Aici n-am mai putut alege baclava, sarailie sau înghețată, pentru că nu erau. Nici la hotelul „Lake River Side” din Antalya n-am avut înghețată. De data asta – la cină – am cerut bere la sticlă de 0,5 l, cu 5 euro. (Fac o mică paranteză: am observat că prețul unei sticle de bere de 0,5 l, la orice restaurant am mâncat în Cappadocia, la prânz sau cină este de 5 euro).

Toate sortimentele de brânză pe care le-am încercat în Turcia – inclusiv cea de tip „mozzarela”- erau, după părerea mea, prea sărate. Pe unul singur l-am agreat, cel de tip „cedar”-ul nostru, de acasă. Mâncarea a fost gustoasă și îndestulătoare la hotel, însă tot am avut o mică problemă de sănătate în această excursie, datorată - în primul rând – poftei mele pe care nu mi-o pot înfrâna la vederea atât de multor feluri de mâncare și deserturi. După una din cinele de la hotel am mers la „seara turcească”, într-un alt loc unde, pe lângă programul artistic, ne-au fost oferite mici aperitive, sâmburi de ronțăit și băuturi de tot felul, la discreție. Printre aperitive erau și niște sarmale mici, mici, învelite în foi de viță. N-am rezistat și am luat o sarma. Abia a doua zi mi-am dat seama că gustul acru nu era numai de la frunza de viță de vie în care era învelită, ci și de la timpul scurs de când a fost pregătită. Același lucru l-a constatat o colegă de drum care și ea – ca și mine – a avut o criză de bilă finalizată cu herpes. Din această cauză am „sărit” peste un prânz, o cină și un mic dejun. Desigur, starea mea de rău nu s-a declanșat numai de la acea mică sarma, ci de la amestecul atâtor mâncăruri alese, pe parcursul a câteva zile. (Lăcomia se plătește! :(()

Despre confortul odihnei în cameră am înțeles, din spusele colegilor de drum cazați la corpul cu nr. 4, de ex., că noaptea le-a fost frig, lucru care m-a mirat, având în vedere că nouă, celor din corpul 5 ne-a fost prea cald.

Ca o concluzie: a fost bine la acest hotel, ne-am bucurat de condițiile și mâncarea oferită, deci îl recomand fără rezerve.

P.S. Și la acest hotel a funcționat înlocuirea cartelei pentru aprinderea luminii în cameră cu cardul „Cora”. Nu am verificat, încă, dacă au rămas punctele pe card, pentru că la ultimul hotel, despre care urmează să scriu, n-a mai fost valabil pontul!

---

VIZUALIZĂRI: 757 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI