Norvegia + scurtă prezentare generală de călătorie

TIPĂREȘTE

Cu adevărat m-am gândit la o excursie în Norvegia în toamna lui 2017. Trebuia să îmi efectuez nişte zile de concediu la sfârşitul lui septembrie şi aveam nevoie de o destinaţie în care să plecăm în următoarea săptămână.

În două zile efectuasem deja un miniplan, urma să iau biletele de avion când am primit un sfat pe care aveam să îl urmez şi să mulţumesc pentru el: nu merge toamna în nord, programează-ţi un concediu acolo în intervalul iunie – septembrie.

Drept pentru care am plecat în 30 septembrie în Mallorca şi a fost excelent, iar în iunie acest an în Norvegia şi a fost sublim.

Biletele de avion Bucureşti – Oslo – Bucureşti le-am achiziţionat în 11 noiembrie 2018 şi am plătit 1.100 lei pentru 2 persoane dus-întors. Am optat pentru BlueAir în detrimentul Wizzair pe considerentul că prima companie aterizează pe Aeroportul Gardermoen, mult mai aproape şi cu legături mult mai bune decât Sandefjord Torp, utilizat de compania maghiară.

În momentul achiziţionării biletelor acesta a fost motivul alegerii. Ulterior, deşi am optat pentru închirierea unei maşini din aeroport, nu am regretat întrucât sejurul nostru a avut etapele zilnice în nord şi vest de Oslo, iar alegerea celui de-al doilea aeroport – situat la vreo 100 km sud de capitală – ar fi răpit din timpul nostru.

Am ajuns în Norvegia din Islanda (vezi impresii), dimineaţa la 10. Prima zi am rezervat-o unui marş auto spre zonele turistice ale ţării, lăsând Oslo ca ultim punct al itinerariului nostru.

Norvegia are a-ţi arăta o sumedenie de locuri pitoreşti şi extrem de frumoase, este ţara pe care natura a răsfăţat-o cu incredibile peisaje şi minunate locaţii, doar simpla înşiruire a celor prin care am ajuns noi fiind suficientă acum în a-mi stârni mari emoţii. Şi bucuria însumată cu mulţumirea trimisă cuiva acolo sus că ne-a oferit posibilitatea de a vizita această superbă ţară.

S-ar putea ca logoreea de epitete să fie considerată lipsită de raţiune, însă reprezintă exprimarea unuia care este îndrăgostit de natură şi umblat. Există posibilitatea – şi o respect – ca cei cărora le place leneveala într-un resort sau comoditatea transportului cu autocarul şi ghid să nu fie la fel de impresionaţi de ceea ce le oferă această ţară.

Revenind la chestiuni mai practice, pentru a vedea cât mai mult în cele 8 zile alocate sejurului am ales să închiriem o maşină, iar după o perioadă de căutări ne-am oprit asupra unui Suzuki Ignis, cu preluare şi predare în aeroport, la sediul companiei Sixt. În eventualitatea închirierii aceluiaşi autoturism de la o filială Sixt situată în Oslo, preţul ar fi fost mai mare decât cei 242,58 euro plătiţi, cu un pachet basic de asigurare.

La predarea cheilor maşinii am fost informaţi că maşina este ca şi nouă, fiind al doilea chiriaş al acesteia. Spre surprinderea noastră, niciun reprezentant al firmei nu s-a deplasat în garaj pentru predarea autoturismului. Am primit cheia, actele şi numărul locului de parcare în care se afla maşina. La fel, la predare, nimeni nu a preluat-o, am restituit doar cheia la birou şi am fost informaţi că vom primi un mail în următoarele trei zile referitor la serviciile oferite. Şi aşa a fost, parolişti oamenii ăştia!

Îmi făceam oarecum probleme din cauza faptului că, nefiind nimeni din partea firmei prezent la predare, cine ştie ce daune imaginare îmi vor fi imputate şi nu voi mai avea posibilitatea să le neg sau ripostez. Da de unde! Şi cred că ar fi bine să ne obişnuim cu onestitatea oamenilor, mai ales în ţările nordice sau – în special – în afara celor de gintă latină.

Maşina avea 2.478 km la bord şi am predat-o cu 3.454 km, mirosea a nouă şi funcţiona perfect. Cam mică pe lângă cele care umblau pe şosele, însă numai bună pentru ce ne trebuia nouă într-o ţară în care kilometrii de autostradă sunt foarte puţini iar benzina foarte scumpă. Apropo de ceilalţi participanţi la trafic, nu am văzut nicăieri atâta preocupare pentru maşinile ecologice şi nici atâtea maşini Tesla. Despre care credeam că sunt doar la nivel de prototip, însă la sutele văzute pe acolo mi-am dat seama că producţia de serie a demarat de ceva vreme...

Pe lângă acestea, foarte multe Toyota şi Nissan Leaf. Am observat că nu se prea dau în vânt ca în alte părţi după cele nemţeşti, în afară de Mercedes. Cât despre Dacia, până în a patra zi a sejurului văzusem una singură, un Lodgy, cu număr de Germania.

Pentru cei 984 de kilometri parcurşi am alimentat de 129 euro, am plătit ferry-boat-uri de 63 euro şi taxe de drum de 88 euro.

Pentru plata taxelor de drum, la ei nu există roviniete ci eşti înregistrat la trecerea prin dreptul unei camere video. La întocmirea documentelor de închiriere a maşinii mi s-au blocat pe card 5.000 coroane (cam 2.500 lei), fiind informat despre acest lucru, urmând ca după scăderea sumei acumulate să îţi fie deblocat restul. Fiecare autoturism închiriat are încorporat un cip care înregistrează fiecare trecere prin faţa unor camere dispuse pe şosele şi, astfel, îţi poţi face şi singur un calcul al sumei pe care o ai de plată. Mai ales că înainte cu vreo 50 de metri de respectiva cameră eşti informat de taxa percepută, acestea nefiind uniforme ca valoare.

Mi-am calculat şi eu primele treceri după plecarea din aeroport şi, credeţi-mă, după 70 de kilometri regretam că închiriasem maşină! Deja aveam de plată vreo 12 euro... Bine că s-a mai rărit apoi frecvenţa acestora, ba chiar au fost zile în care nu am avut parte de niciuna.

Anterior plecării am căutat să aflu detalii despre circulaţia pe drumurile norvegiene şi am exersat simulări de traseu pe ViaMichelin iar acestea au prevăzut întocmai taxele pe care aveam a le plăti la faţa locului.

Dacă vreţi să intraţi cu maşina în Oslo sau în Bergen veţi avea de plată taxe foarte mari. Numai bine că GPS-ul s-a încurcat la intrarea în centrul Oslo-ului şi am fost înregistraţi cu două intrări!

Tot despre circulaţie, să vă aşteptaţi la o viteză medie situată undeva în apropierea celei de 60 – 65 km/oră. Aşa cum aminteam, nu veţi avea de parcurs mulţi kilometri pe autostradă iar viteza maximă de 90 km/oră nu o veţi atinge decât foarte-foarte rar, majoritatea drumurilor având restricţii de 70 sau – în rare cazuri – 80 km/oră. Autostradă este – sau cel puţin am circulat noi – doar între Oslo şi Aeroportul Gardermoen.

Se circulă foarte comod şi ordonat, nu veţi întâlni agenţi de poliţie iar camerele suspendate vă monitorizează în permanenţă.

Nu am văzut nicăieri o asemenea abundenţă de camere video! E supravegheat traficul auto, e monitorizată aproape fiecare intersecţie sau stradă mai importantă dintr-un oraş, eşti urmărit pe ferry-boat, sunt pe urmele tale în parcări sau parcuri publice. E enervant deja un asemenea sistem...

Pentru alimentare, încercaţi să faceţi plinul lunea, în acea zi e cea mai ieftină benzină. Am aflat şi eu asta în ultima seară de la o cunoştinţă stabilită acolo, am întrebat motivul şi mi s-a răspuns că preţul este dat de bursă iar în prima zi a săptămânii este cel mai ieftin.

Ca să aveţi o părere despre preţurile la pompă, am plătit între 15 şi 16,79 coroane/litru, împărţiţi la jumătate şi aflaţi preţul în lei. Am rămas surprins să alimentez de la Shell şi să fie mai ieftină decât la producătorii locali. Iar norvegienii au producători locali, petrolul ridicându-i la nivelul din prezent, respectiv a şasea ţară la nivel mondial în 2018 într-un clasament al celor mai bogate state.

Într-una din staţiile Shell în care am alimentat am avut plăcuta surpriză de a citi instrucţiunile de folosire în limba română. Peste tot se plăteşte cu cardul.

Asemenea staţiilor de alimentare cu benzină sau motorină găseşti şi staţii pentru alimentarea maşinilor electrice, în care pot alimenta simultan şi 8 autoturisme ecologice. Plus sumedenia de prize aflate pe trotuare sau în parcări.

La fel ca în Islanda, apa de la robinet este potabilă aşa că nu aveţi motive să o cumpăraţi întrucât e destul de scumpă. Aidoma tuturor produselor. Ca un mic exemplu, cea mai ieftină bere într-un magazin - Kiwi Plus – am văzut-o la 24 coroane (12 lei) iar cea ma ieftină Coca Cola la 0,5 l era 30 coroane (15 lei).

Se spune că expresia gradului de civilizaţie al unei ţări este dat de curăţenia toaletelor publice. Norvegia ar avea maxim pe o asemenea scală! O curăţenie impecabilă şi apă caldă la toate toaletele folosite!

Şi, aş adăuga eu, al modului în care se fac plăţile în zilele noastre. Peste tot se plăteşte cu cardul, nici nu prea ai ce căuta pe la casele de schimb valutar. Care, de altfel, nici nu sunt prea multe. În cele 8 zile petrecute acolo, doar ghidului din Oslo i-am plătit bacşişul cash, dar şi asta după o adevărată aventură pe la o casă de schimb în care intrase Adriana să schimbe euro în coroane. Dorisem să avem coroane pentru a completa colecţia numismatică a surorii ei.

Cazările le-am luat atât de pe Booking cât şi de pe Airbnb, iar câteva dintre ele au fost de-a dreptul extraordinare. Sper să am timp să le detaliez.

Am ales hoteluri de 3 stele, camere în casele oamenilor dar am avut şi curiozitatea de a sta într-un camping cu căsuţe. Suma plătită pentru 8 nopţi de cazare a urcat spre 640 de euro, una dintre ele fiind fără mic dejun iar pentru una – cea din Oslo – am plătit parcare. Am ales, în general, să stăm în localităţi limitrofe oraşelor, atât pentru a ne integra în specificul rural tradiţional cât şi pentru costuri, inclusiv evitarea taxelor de intrare în oraşe (Bergen, Alesund).

Ca sfat, încercaţi să le rezervaţi din timp, preţul lor creşte. Şi fiţi atenţi în cazul cazărilor în oraşe, în marea lor majoritate hotelurile nu au parcare proprie, iar dacă au se plăteşte. Preţul pentru parcare este unul destul de piperat şi trece, în general de 25 euro pe zi. În căutările pentru Oslo, de exemplu, am găsit un singur hotel cu parcare gratuită. Dar era de 5 stele şi tariful practicat pentru o cameră era de domeniul fantasticului. Sper să aveţi mai multă baftă ca mine.

Într-un periplu auto prin Norvegia, în buget trebuie să includeţi şi taxele de trecere a fiordurilor cu ferry-boat-ul. Acestea vor fi folosite pentru scurtarea traseelor dar şi pentru că altcumva nu ai cum de deplasa într-o ţară cu un relief preponderent montan cum e Norvegia. Navele respective, cu tot confortul oferit la standarde nordice, circulă după un program bine stabilit, astfel încât tot traseul ce îl parcurgi, pe şosea şi pe apă, îl cam poţi estima destul de corect.

Iar aceste taxe sunt destul de piperate în cazul unora dintre treceri (pentru salariile noastre, că ei, mai ales cu abonamente, nu prea pun la socoteală aceste servicii). Din câte aveam să aflu, salariul mediu în Norvegia este în jurul a 5.000 de euro iar cel minim de aproximativ 2.000 de euro.

Paritatea este de 8 coroane = 4 lei = 1 euro. Spre dezamăgirea mea, la casele de schimb poţi schimba din diverse monede naţionale, mai puţin leul. Chiar şi leva bulgărească era pe panou...

Sper că am făcut o scurtă introducere pentru cei interesaţi a vizita Norvegia şi promit că voi reveni asupra unor detalii pe parcursul articolelor pe care intenţionez a le scrie.

Am urmat traseul Aeroportul Oslo – Gerainger – Trollstingen (Drumul Trolilor) - Andalsness – Eide (cu Drumul Atlanticului) – Molde - Alesund – Bergen – Gudvangen - Voss – Flam – Aurlandsfjellet (Drumul zăpezii) – Oslo – Aeroportul Oslo.

---

VIZUALIZĂRI: 2221 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI