Un hotel de vis, pe o insulă „gigant”

TIPĂREȘTE

Am așteptat concediul de anul acesta ca pe o mare recompensă după un an de muncă. Așadar, unde putea să fie? În Grecia, desigur. Bun, dar unde, că e mare rău țara asta, și mai are și nenumărate insule? Pe continent? prea banal... deci - insulă să fie! Care, însă?

De ce nu... Evia? OK. Acum începe partea chiar grea: căutarea hotelului cel mai potrivit.

Booking.com e prietenul meu de mulți ani, așadar am început să caut. Să fie într-o localitate nici prea mare, dar nici mică, pe cât posibil aproape de plajă, nu foarte scump (că mai trebuie să și mâncăm, nu?) și dacă nu e prea mult, să aibă și note mari. A! și parcare!

Ce ziceți? o fi ușor? Vă spun eu: n-a fost. într-un final am ales totuși - Hotelul Delfini din Nea Styra. Pozele promit mult, așteptarea devine și mai grea... La București soarele dogorește asfaltul, zilele trec tot mai greu, dar într-un final se făcu și data plecării!

După un drum luuuung (despre care voi povesti puțin, dar separat), ajungem în fața hotelului. Aici e practic faleza stațiunii și nu e permisă staționarea, așa că am mers la recepție să anunț că am sosit, am lăsat-o pe iubi acolo să ceară camera și între timp am scos din mașină bagajele și cu ajutorul personalului am reușit să ducem destul de repede toată harababura în camera noastră, apoi am fugit să parchez „bolidul” pe terenul din spatele hotelului.

Să vă spun despre cameră: destul de mare ca să nu te împiedici de mobilă, ba chiar să fie și ceva loc împrejurul fiecărui obiect.

Elementul principal - patul dublu (oarecum); nu e matrimonial, ci sunt de fapt două paturi single unite. Fiecare cu câte o noptieră la cap și o lampă deasupra. Ar fi trebuit să mai fie și una pe mijloc, dar încă nu era montată. Dar avea întrerupător! ;) Pe una dintre noptiere aveam și un telefon fix.

Pe partea opusă a camerei, un birou cu un scaun, cu o mare oglindă deasupra. Lângă - un TV cu diagonală de vreo 70 cm (LCD) dar cu nu prea multe canale demne de interes. Eu am urmărit doar DW, BBC Europe și TV5. Oricum, nu pentru a căsca gura la televizor eram noi acolo... În continuare - un cuier și suportul pentru valize. Iar în stânga biroului, un șifonier mare, cu 3 uși, sertare și cu un seif în interior (cheia am cerut-o la recepție). Plus un minifrigider funcțional.

Mai aveam și A. C., dar chiar nu a fost nevoie să-l pornim cât timp am stat acolo.

Dar nu asta a fost atu-ul camerei, ci faptul că eram la parter, chiar în fața mării! Un peisaj superb, iar noaptea dormeam în susurul valurilor printre pietricelele de la mal. Iar în fiecare seară aveam parte de câte un apus de poveste, fiecare diferit, niciunul ca următorul.

Pe balcon aveam o masă, două scaune, un suport de uscat prosoape și costumele de baie și o băncuță. Am stat aici în câteva seri la un pahar de rose și câteva de vorbă, atmosfera era de nedescris. La nevoie, dacă soarele e prea arzător, se poate coborî o copertină de pânză, până la balustrada balconului, blocând căldura.

Ușa de la balcon trebuia să fie închisă pentru a putea permite aparatului de A. C. să pornească, dar noi am preferat s-o ținem deschisă cât mai mult posibil. Există și plasă contra insectelor, dar tot au mai scăpat ceva țânțari prin cameră. Și pentru intimitate (sau contra razelor de soare) - există și obloane!

Dar să nu uităm de baie: nici mare, nici mică - însă bine aranjată. Dușul cu o micuță „cadă”, peste care se trage o perdea care în ciuda aparențelor reușea să blocheze destul de bine apa să nu inunde toată încăperea. Ceea ce se mai strecura totuși pe lângă era preluat de scurgerea foarte bine plasată în podea. Prosoapele (câte două de fiecare) ne așteptau pe pat, dar aveau locul lor pe suporturi în baie. Am primit și ceva săpunuri și gel de duș. Ar fi fost util un pahar sau ceva să punem periuțele de dinți, dar am folosit unul dintre cele două ce erau în cameră. Printre altele, la sosire am primit și papuci de unică folosință.

Micul dejun - cam „basic”, dar să nu uităm, e vorba despre un hotel de doar două stele. Dar tot de mare, după cum ne-au făcut să ne simțim acolo. Să vă spun drept, nu mi-a fost foarte ușor să variez câte ceva în cele zece zile, dar un lucru e cert: nu am făcut foamea, iar produsele erau bune, proaspete și gustoase. Dar despre ce vorbim aici? păi cam așa: șuncă fiartă, șuncă afumată (sau ceva cârnăciori semiprăjiți în vreo două-trei zile), cașcaval, feta, iaurt grecesc, unt, pateuri cu brânză (sau cu crenvurști), ouă fierte, măsline, roșii.

Pe partea de dulciuri - compot de piersici, chec, dulceață de portocale și de căpșune. Mai era și lapte și fulgi de porumb. De băut, ceai (o selecție de câteva feluri, de bună calitate) și cafea filtru (bună), plus un suc care semăna la gust cu o limonadă de casă.

Sala de mese era foarte „aerisită”, frumos decorată (în restul timpului avea funcția și de restaurant, dar numai cu produse din meniul zilei și doar dacă „te scriai pe listă” la recepție cu ce anume ai fi dorit să mănânci la prânz). Se putea mânca și pe terasă dacă nu era prea vânt...

Ce să vă mai spun? Un mic detaliu: chiar dacă e un hotel cu doar două etaje, are lift!

Recepția - deși nu e permanent cineva la acel birou, e oricum în apropiere fie proprietara, kira Mariana, fie fiul ei. Ambii vorbitori și de engleză, și de germană.

Am primit indicații foarte utile pentru câteva locuri de vizitat din zonă, dar și despre ceva plaje mai deosebite și nu prea depărtate (evident, vor urma și poveștile astea!)

Tot hotelul strălucea de curățenie, în ciuda faptului că era chiar lângă plajă, dar și înconjurat de o grădină plină de flori. Apropo de asta - chiar la intrare era și un loc pentru a scăpa de eventualul nisip ce s-ar fi lipit de picioarele oaspeților cu ajutorul unui duș foarte util.

Cât despre plajă - era destul de mare, cu umbrele și șezlonguri (acum erau gratuite, dar posibil când e lume multă să fie nevoie de un consum modic - gen cafea, bere etc. - prețurile erau mai mult decât rezonabile). pe jos e un nisip destul de fin, doar la malul mării câteva pietre micuțe, rotunjite de rostogolirea valurilor, iar accesul în apă era foarte lin, abia la vreo peste 20 m de mal devenind ceva mai adâncă.

Despre curățenia din cameră nu cred că mai e nevoie să spun ceva - a fost perfectă, zi de zi. Ne-au schimbat cam la trei zile prosoapele, ne aranjau patul în fiecare zi...

Dar cireșele de pe tort au fost:

- în seara dinaintea plecării, ne bate cineva la ușă; deschid - fiul proprietarei, cu o tavă în mână pe care era o sticlă de vin, un tirbușon, două pahare și o porție generoasă de prăjitură de casă pe o farfurie. „Din partea noastră... ” Am uitat să vă spun ceva - tipul era mereu, clipă de clipă, tot numai un zâmbet. Așa și în seara cu pricina...

- a doua zi, la micul dejun, a venit proprietara la noi la masă și ne-a oferit, din partea ei, un borcan cu măsline și o sticlă de ulei din producția proprie. Am rămas chiar fără cuvinte...

Ne-am despărțit prieteni și chiar mă făcu să mă gândesc serios dacă nu cumva nu merită să mai bat odată drumul ca să le mai fac măcar o vizită...

Alte detalii... ce să mai spun? Există internet wifi, dar merge cam cu hopuri, de la excelent la deconectări repetate - mai ales seara. Singurul punct mai negativ - în cameră e practic o singură priză disponibilă pentru clienți (și una la baie); cam puțin, dar ne-am descurcat până la urmă. Hotelul este pet-friendly - se acceptă animale de companie, fără costuri suplimentare. Parcarea se face în spatele clădirii, fie pe un pic de loc de lângă gardul lor, fie pe un teren viran unde mai parchează și alți localnici.

A fost frumos, dar... s-a terminat, chiar dacă anul ăsta a ținut ceva mai mult.

Îl recomand călduros!

---

VIZUALIZĂRI: 1137 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI